Vești bune de la UNESCO

Dosarul de nominalizare a obiceiului strămoșesc ” Transhumanța românescă și păstoritul ” intră în linie dreaptă. Acesta va fi evaluat în următoarea sesiune a Comitetului interguvernamental de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, ceea ce înseamnă că vom avea un rezultat final anunțat în cadrul întâlnirii de la sfârșitul anului 2023.

Păstoritul local și pendulator se practică pe tot teritoriul țării, în special în arealul carpatic. Transhumanța simplă și reminiscențele acesteia se realizează în prezent în următoarele zone: Muscel (sunt trei stăpâni de munte care merg cu oile în Câmpia Găvanu-Burdea și Câmpia Târgoviștei, în localitățile Rucăr, Dragoslavele, Jugur, Mățău, Boteni); Bran – Moieciu (ciobanii merg cu oile în Țara Oltului și în Depresiunea Brașov; localitățile Fundata, Șirnea, Măgura, Peștera, Moieciu, Bran); Mărginimea Sibiului (iernatul se face în Depresiunea Sibiului, Podișul Secașelor, Depresiunea Săliște și Podișul Hârtibaciului, în localitățile Jina, Poiana Sibiului, Rod, Tilișca, Rășinari, Sadu, Râu Sadului etc.); Covasna cu localitățile Voinești, Brețcu, Zăbala, Întorsura Buzăului, Păpăuți); Săcele–Brașov; Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi, Novaci; Perișani cu localitățile Mălaia, Boișoara, Câineni, Racoviță, Titești; Mărginimea Sebeșului (localitățile Șugag, Săsciori, Pianu); Vrancea cu localitățile Soveja, Năruja, Nistorești, Tulnici, Paltin, Nereju, Bârsești, Coza, Păulești, Negrilești; Nucșoara cu (localitățile Brădetu, Corbi, Galeșu, Domnești, Arefu, Oești; Depresiunea Petroșani în Ținutul momârlanilor cu localitățile Petrila, Jieț, Câmpa, Răscoala, Tirici, Popi, Taia, Maleia, Slătinoara, Livezeni, Dâlja Mare, Bănița, Câmpu lui Neag; Depresiunea Hațeg cu localitățile Barda, Clopotiva, Pui, Râu de Mori); Sângeorz Băi (Munții Rodnei).
Existența transhumanței în spațiul locuit de români a condus la crearea și colportarea unor cunoștințe și practici transmise din generație în generație, cu privire la itinerarii, mediul înconjurător, credințe și idei populare cu privire la floră și faună, calendarul agro-pastoral (ocupațional, folcloric și creștin), meteorologie și astronomie populară, medicină veterinară empirică, prepararea hranei și a produselor și subproduselor tradiționale de stână.

Păstrarea tradiției păstoritului, cu creșterea animalelor pe pășune și deplasarea turmelor, trebuie să reprezinte o prioritate la nivel național, întrucât această ocupație contribuie la conservarea existenței gospodăriei țărănești agropastorale și a produselor ei, precum și la menținerea biodiversității pășunilor alpine. În ultimii ani, se observă degradarea vieții în zona rurală montană, abandonul ocupațiilor tradiționale, depopularea accentuată, scăderea numărului de păstori, fragmentarea terenurilor agricole, dispariția pieței lânii și introducerea de reglementări stricte privind condițiile sanitar-veterinare de preparare a brânzeturilor și de bunăstare a animalelor transhumante. Toate aceste fenomene pun în pericol însăși existența acestei tradiții seculare, cu consecințe majore asupra pierderii ireversibile a identității culturale a unor comunități și asupra întreruperii transmiterii tradiției către generațiile tinere. Multă vreme țăranul a modificat treptat şi lent pământul pe care trăiește și pe care îl folosește. În ultimii ani, același spațiu locuit de el este schimbat într-un ritm alert. Peisajul pastoral suferă modificări, iar în unele cazuri, are loc o transformare radicală ce pune în pericol biodiversitatea și moștenirea culturală a microzonelor pastorale. Nu întâmplător, teritoriile rurale sunt în centrul mizelor importante ale Europei în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, iar zonele unde se practică astăzi transhumanța aparțin, în marea lor majoritate, unor arii naturale protejate.