Voluntariat înseamnă Valoare. E nevoie câteodată de acel Voluntariat – 24 de ore din 24!

Toți alergăm după bani cu foame și sete nebună, dar se gândește cineva câte lucruri autentic de valoare pot fi clădite, sau chiar salvate prin acțiuni de Voluntariat?! România însăși e o astfel de epavă ce necesită „resuscitare”.

Căutăm disperat să (ne) ajungem, să avem, să doborâm recorduri privind activități ce nu au legătură cu Valoarea, dar nu vedem cât ne-am înavuți dăruind. Dăruind Lumină în jurul nostru, nu doar acum, de Sfinte Sărbători.

Fapta bună e o astfel de Lumină. Fapta bună E Valoare.

Voluntariat înseamnă Valoare.

Atunci când prestezi Voluntar activități, înseamnă că ai uitat de mercantilism, de negustoreală ieftină – „îți dau-îmi dai”, am scăpat de egoism și infatuare, de ifosele de „șmecher cu bani” ale „băieților de cartier”!

Atunci când tratezi cele ce-ți sunt în jur cu inima și nu cu „puterea de cumpărare”, când începi să vezi câte nevoi nesatisfăcute, câte goluri, câtă tristețe pe figuri și amărăciune justificată în suflete e, mai poți oare să vrei să „cumperi” ca pe o marfă oamenii, norocul, iubirea?!

A fi Voluntar e a uita „puțin” de tine, a uita „puțin” de a (te) ajunge. Până și formularea „a (te) ajunge” îmi sună grotesc! A fi Voluntar e Iubire, Dăruire, Uitare de Sine, Împlinire prin ceilalți.

Lumea în care trăim stă să se prăbușească. Nu vedem! Ignorăm. Trecem pe lângă. Ne trece pe lângă… Nu avem legătură noi cu… lumea în care trăim. Suntem alt…cineva.

Noi „plătim”, iar pentru asta alergăm furibunzi să avem 2, 3 servicii cât mai umflat plătite. Dacă nu, furăm (unii), dacă nu, cerșim (alții). Voluntariat?! Ce e aia?! Asta e pentru PROȘTI.

„Cum o să dau?! Dar mie cine îmi dă?!”

Dacă astfel gândești, s-ar putea să nu primești decât atunci când „dai”, căci atât cât oferi, cu mult mai mult îți este returnat. Chiar și egoismul tău se va întoarce la tine; mercantilismul, spiritul pecuniar te vor izbi în cele mai neplăcute moduri și momente. Nu pentru că spun eu, ci pentru că așa am aflat izbindu-mă: fiind de cele mai multe ori „PROSTUL” care oferă fără pretenția de a căpăta, oferă pur și simplu, din bucuria de a dărui. Fiind „PROSTUL” am căpătat nesperat, când și cum mi-am avut nevoie. Ca de la Sine. Universul așa a socotit prin Legile Sale. Așa socotește nouă tuturor, doar de-am fi atenți și pricepuți să tălmăcim.

Mă întorc la Voluntariat: e nevoie de VOLUNTARIAT. Pentru toate motivele. Nu poți primi bani când înoți împotriva curentului, când te opui regulilor de multe ori impuse, când nu joci cum ți se cântă! Și de aceea doar Voluntar poți acționa. Dar atenție: pentru orori, nelegiuiri, vei fi plătit (în bani, foloase, desigur); însă faptele bune se (răs)plătesc nemăsurat, neprețuit.

Nu ar trebui să fim „o țară de asistați social”, ci una de voluntari, care-și clădesc viitorul pe cât le-a fost de furat. Nu guvernul, parlamentul, președinția să ne conducă, ci bunele noastre intenții începând cu buna credință.

Într-un fel sau altul, foarte mulți dintre noi suntem voluntari, doar fie și socotind faptul că -pe lângă 2, 3 servicii, împlinim binele atât măcar cât ne stă în putință.

E câteodată însă nevoie de acel Voluntariat – 24 de ore din 24! Chiar dacă în același timp te speli pe dinți, duci gunoiul, vorbești la telefon… și mai scrii și un articol care …să fie ignorat, sau -mai sigur- pus la zid de „băieții deștepți” ai planetei.

Nu putem fi Voluntari că nu avem ce mânca?!

Pică …din Cer, la propriu!

Credeți-mă!

Notă: Nu am sfârșit bine articolul că, ieșind afară, am constatat că ninge. E prima ninsoare din anul ăsta aici, la mine, în București. Iată cum „pică din Cer”: Binecuvântare, Iubire.

Cu tot alaiul lor de Daruri, de Har…

(Dana Staicu – 17 decembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media