Zi de zi împotriva umanităţii – Ţara în care mai trăim

„Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să multumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile.” – citat din discursul ţinut la Complexul Expozitional, la 15 iunie 1990, al preşedintelui  României, Ion Iliescu.

Citeste tot.

Minerii nu atacau niciodată singuri, ci numai in haită: echipaţi fiecare cu câte 5-6 arme ;

dădeau cu sete, cu toate armele din dotare, până când omul atacat – bătrân, femeie, copil, bărbat – cădea la pământ, după care îl loveau cu bâtele şi cu bocancii peste tot ;

minerii au adus, dinspre Batiştei, 5 sau 6 corpuri – însângerate, arse, înnegrite, lovite, cu hainele rupte – pe care le târau ţinându-le de picioare, capetele oamenilor fiind constant izbite de asfalt ;

o doamnă in vârstă, aflată prin apropiere, care a privit mai insistent aceasta scenă macabră, a fost lovită de un miner cu celebrul furtun cu piuliţă la capăt, căzând imediat secerată la pământ ;

Mai multe aici

Iulian Cornăţeanu a fost arestat pe stradă de către mineri (pentru că luase apărarea unei doamne mai in vârstă, pe care minerii o loveau cu furtunul peste sâni ;

în Cimitirul Străuleşti II s-au descoperit  2 tranşee cu aproximativ 78 de morţi neidentificaţi – decedaţi în perioada 13-17 iunie 1990 ;

groparii de la Străuleşti povesteau că într-unele dintre sicrie erau şi câte 2 cadavre de neidentificaţi ;

in contul morţilor represiunii din 13-15 iunie 1990 sunt puşi totdeauna numai cei morţi atunci, pe loc. Nimeni nu a cercetat ce s-a întâmplat cu răniţii, câţi dintre ei au mai trăit şi cât ; află tot!

nimeni nu a cercetat câte dintre femeile gravide, bătute sălbatic cu bocancii în abdomen (în mod special în abdomen !) au mai născut..şi dacă au mai născut copii vii, în ce stare fizică şi psihică erau acei copii ;

martori incomozi ai evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi din timpul anului 1990 ba au fost împuşcaţi în ceafă sau în frunte, ba au fost călcaţi de o maşină pe trecerea de pietoni, ba au fost bătuţi sălbatic, ba şi-au găsit casa ori maşina sparte, ba au fost găsiţi „sinucişi” cu ştreangul de gât (ca Gigi Gavrilescu).

Cine stie numarul mortilor.

Acestea sunt doar cateva dintre aspectele macabre ale Mineriadei. Însă Romania suportă zi de zi infracţiuni împotriva umanităţii. Furtul, actele de corupţie şi alte infracţiuni sărăcesc populaţia, îi ia dreptul la educaţie, la sănătate şi îi reduce nivelul de trai. Populaţia ţării emigrează sau supravieţuieşte aici în condiţii de sclavagism. Zi de zi.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media