Suntem amari pentru ca traim ce ar trebui sa fim. Suntem acri deoarece consideram ca viata pe care o traim nu e ceea ce ar trebui sa fie viata; daca asta e tot, atunci e nimic. Trebuie sa mai existe ceva, si parca nu gasim acel ceva in plus, nu ne putem lepada de amaraciune. Din aceasta amaraciune rezulta supararea, invidia, violenta, ura – tot felul de trairi negative.
Suntem nemultumiti continuu, insa adevarata nemultumire se afla in alta parte, ascunsa adanc in noi. Este nemultumirea impotriva existentei. „Ce caut eu aici? De ce ma aflu aici? Nu se intampla nimic. De ce sunt obligat sa traiesc daca tot nu se intampla nimic?” Timpul trece, si viata nu aduce nici o fericire. Asa apare amaraciunea.
Nu e deloc intamplator faptul ca batranii sunt persoane foarte amare. E greu sa traiesti cu batranii, chiar daca sunt parintii tai. E greu din simplul motiv ca toata viata lor s-a dus pe apa Sambetei, si ei sunt amarati. Profita de orice prilej ca sa-si verse negativismul. Se agita si le sare tandara din orice. Nu suporta ca copiii sa fie fericiti, sa cante, sa danseze, sa strige de bucurie. Nu tolereaza lucrurile astea, pentru ca ei si-au ratat viata. Orice toana a lor vrea sa spuna: „Cum indraznesti sa fii atat de vesel?!”. ei sunt impotriva tinerilor, si tot ce fac tinerii, batranii considera ca e gresit.
De fapt, amaraciunea lor e cauzata de viata, si ei cauta intruna pretexte. Foarte rar intalnesti un batran care sa nu fie amar – asta inseamna ca acel batran a trait cu adevarat frumos, ca este cu adevarat adult. Astfel de batrani au o frumusete pe care nu o are nici un tanar. Ei au vazut si au trait atatea incat ii sunt fantastic de recunoscatori lui Dumnezeu.
Amaraciunea este o stare a ignorantei. Trebuie sa o depasiti. In clipa in care ai depasit toate nemultumirile, energia care a fost amara devine parfum.
Osho
Sursa: Maturitatea, responsabilitatea de a fi tu insuti – Osho, Pro Editura si Tipografie
Via Astro Cafe

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
EXCLUSIVE BREAKING NEWS
Medicul Răzvan Constantinescu a făcut plângere la Consiliul Medicilor din Iași după Conferința Covid-19 de la Brașov
Românii nu vor accepta dictatura sanitară globalistă! Medicii nu trebuie reduși la tăcere
Bătaie sângeroasă în Craiova: un mort și patru răniți după un conflict izbucnit pe stradă
Tipuri de burse în noul an școlar
De la 8 septembrie se modifică tarifele și amenzile de rovinietă și peaj pentru vehiculele de transport
Program Zilele Cetății Târgoviște, 5-8 septembrie 2025
SPIRITUALITATE
Sfântul Gherasim, tămăduitor de boli și suferințe
Cine sunt îngerii întrupați și care este scopul lor
Lev Tolstoi: Iubirea se dezvoltă prin suferință și auto-cunoaștere
Grăsimea abdominală și cauzele emoționale. Medicina Tradițională Chineză
Te ajutam sa faci bagajul!
SANATATE
”În siguranță, din prima zi de viață!”
Fundația Inovații Sociale Regina Maria are un nou partener strategic în sănătate: AXI Finance susține InClinic Rahova
Secretul pâinii și al slăninii: de ce strămoșii noștri erau puternici cu mâncăruri „interzise” astăzi
SEMNAL DE ALARMĂ: ECDC solicită acțiuni urgente
Când pacienții simt schimbarea, încrederea se transformă în speranță
UE trebuie să își reafirme angajamentul față de sănătatea publică ca prioritate strategică
URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
Nicolae Posta pune ghetele în cui după 45 de ani de expediții montane
Eclipsă totală de lună, 7 septembrie: O punte care ne poate conduce către următorul capitol al evoluției noastre
De ce viitorul afacerilor nu se mai scrie în birouri, ci în comunități