SĂRBĂTORILE PASCALE ORTODOXE ŞI CATOLICE POT FI CELEBRATE LA ACEEAŞI DATĂ

Calendarul iulian (pe care încă se bazează ortodoxia) a fost introdus cu 45 de ani înainte de naşterea lui Iisus, în Imperiul Roman, pe vremea lui Iulius Cezar. De la Cezar îi vine şi numele, deşi a fost elaborat de învăţatul Sosigenes din Alexandria. Era un calendar solar, mult mai precis decât vechiul calendar romulean (de la Romulus), bazat pe fazele lunii. Anul calendarului romulean avea 304 zile (!), împărţite în zece luni. Imprecizia acestuia era stridentă. Anul Nou, sărbătorit şi atunci la 1 Ianuarie îşi schimba repede anotimpul.

În calendarul iulian se introduc suplimentar, două luni noi (iulie şi august, denumite astfel pentru a-l imortaliza pe Iulius Augustus). Calendarul are deci 12 luni. Dar lunile ce urmează după august îşi păstrează vechile denumiri, oarecum ilogic: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie (a şaptea, a opta, a noua şi a zecea). Când, de fapt, ele sunt a noua, a zecea a unsprezecea şi a douăsprezecea.

Anul calendarului iulian avea 365 zile, iar odată la patru ani intervenea anul bisect, de 366 zile. În medie, anul iulian avea aşadar 365 zile şi şase ore, ceea ce garanta o concordanţă mai mare între dată şi succesiunea anotimpurilor.

Dar anul solar astronomic are 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 45 secunde). Deci, după 16 secole de utilizare, apăruse iar un decalaj insemnat între anul astronomic şi cel calendaristic. Fenomenul era uşor de observant. Echinopţiul de primăvară (data în care ziua este egală cu noaptea), deşi în calendar era la 21 martie, în realitate ajunsese pe 10 martie. Corectarea calendarului era absolut necesară.

În anul 1582, calendarul iulian a fost corectat de matematianul german Claves şi astronomul italian Lilio, la cererea Papei Grigore al XIII-lea. Schimbarea a fost simplă. În acel an, ziua de 4 octombrie a devenit 15 octombrie.

Calendarul gregorian a fost relativ repede acceptat de lumea occidentală, laică şi bisericească. Cum era de aşteptat, în răsăritul conservator al Europei, măsura a fost categoric respinsă. Mai mult, biserica ortodoxă a osândit această schimbare blestemată. Nici statele laice din Est n-au adoptat noul calendar. Actul Marii Uniri, semnat la Alba Iulia, poartă data de … 18 noiembrie 1918.

Totuşi, după Primul Război Mondial, dată fiind colaborarea tot mai intensă cu Occidentul, şi instituţiile ţărilor din Est trec la calendarul gregorian, trei secole după ce statele apusene făcuseră acest pas.

România este obligată şi ea să facă acest lucru, după Marea Unire. Ardealul folosea calendarul gregorian din anul 1590, Bucovina, din 1773. Astfel, prin hotărârea guvernului de la Bucureşti, în anul 1919, ziua de 1 aprilie devine 14 aprilie.

Bisericile ortodoxe din Est nu s-au conformat. Biserica rusă şi sârbă continuă şi azi să folosească stilul vechi calendaristic.

BOR a acceptat total calendarul gregorian în 1922. Câţiva ani, românii au sărbătorit Paştele în aceeaşi zi cu catolicii. În 1925, brusc, BOR se răzgândeşte. Acceptă Crăciunul pe 25 Decembrie, după calendarul gregorian, dar Paştele revin la stilul vechi, după calendarul iulian.

De aceea apare periodic această nefirească situaţe, ca cea din acest an. Pe 9 aprilie, catolicii au sărbătorit Învierea Lui Iisus, în vreme ce ce ortodocşii au celebrat abia intrarea Sa în Ierusalim.

Lucru îmbucurător, tot mai mulţi intelectuali au cerut să se ajungă la unificarea datei Sărbătorilor Pascale. Recent, profesorul Adrian Papahagi şi fostul ministru de externe Theodor Baconski au iniţiat o asemenea acţiune, susţinută de foarte mulţi credincioşi. Este lăudabilă poziţia Mitropolitului de la Cluj, care susţine demersul de mai sus şi doreşte această unificare.

De cealaltă parte a Carpaţilor, arhiepiscopul Tomisului, prevalându-se de dogmele vechi de două milenii, nici nu vrea să audă de aşa ceva.

BOR nu poate face nici măcar din dogme un argument. Spre deosebire de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi (de care s-a separat acum un secol), BOR a acceptat calendarul gregorian la majoritatea sărbătorilor creştine. Anul Nou, Boboteaza, Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Fecioarei, Ziua Crucii, Soborul Maicii Domnului, Crăciunul sunt sărbători comune, la ortodocşi şi catolici, stabilite după calendarul gregorian.

E de neînţeles de ce BOR nu acceptă 21 martie ca dată a echinopţiului de primăvară. Că atunci ziua este egală cu noaptea se poate verifica simplu, cu un banal cronometru. În ce priveşte Paştele, BOR continuă să meargă pe mâna calendarului iulian!!!

Iisus a fost ucis vineri, cu două zile înainte de Pesah. E uşor de stabilit ziua şi luna sărbătorii Pesah în anul 33 d. Hr., an în care se produce tristul eveniment. Şi acea dată ar trebui să fie în fiecare an Ziua Comemorării. A lega în fiecare an Comemorarea de fluctuaţiile Pesah-ului evreiesc (stabilite pe baza calendarului lunar) nu are nici un fundament, în afară de faptul că sărbătoarea cade mereu duminica. Sărbătoarea evreiască Pesah nu comemorează moartea nimănui. Se celebrează un eveniment generic: ieşirea evreilor din robia egipteană. Evident, în vechiul calendar lunar evreiesc, sărbătoarea Pesah are dată fixă. Fluctuaţia vine de la faptul că lumea laică a Israelului foloseşte calendarul solar gregorian. Dacă se invocă istoricitatea evenimentului, Comemorarea Morţii Domnului (şi Învierea Sa) ar trebui să se facă anual, la aceeaşi dată. Aici nici catolicii nu au căutat o soluţie. A comemora în fiecare an moartea cuiva la altă dată e un lucru ciudat, care determină mulţi oameni să se îndoiască de veridicitatea evenimentului.