Când are loc autovindecarea organismului

Suntem învățați încă de la vârste fragede că organismul este „echipat” cu cele necesare pentru a combate celulele canceroase care sunt produse zi de zi, luptă împotriva infecțiilor, menține libere arterele coronare și amână procesul de îmbătrânire. De asemenea, știm că sistemul nervos autonom se compune din două sisteme majore – cel nervos simpatic, responsabil pentru reacțiile la stres, și cel parasimpatic, care dă răspunsurile de relaxare ale corpului.

Gravitatea situației constă în faptul că odată cu fiecare gând sau stare de stres ne încetinim tot mai tare capacitatea de autovindecare. Stresul nu înseamnă doar foarte multă muncă și teamă de deadline-uri. El este legat foarte mult de stilul de viață. Relații toxice, griji cu privire la bani și altele, ipohondrie, lipsa de încredere în sine și lista poate continua. Creierul nu poate face diferența între „Sunt urmarit de un leu!” și „Am impresia că nimeni nu ține la mine” sau „Niciodată nu mă voi face bine”. Sistemul nervos primește exact același mesaj de fiecare dată, iar efectele sunt la fel de dăunătoare.

Adesea auzim de cazuri de boli grave care afectează niște oameni aparent foarte grijulii cu sănătatea lor. Deși respectă ca la carte niște reguli legate de alimentație și sport, aceștia se află într-o stare repetitivă de stres cronic. Nici o cură cu sucuri verzi nu ar putea „repara” efectele dezastruoase ale unor doze mult prea mari de cortizol sau epinefrină asupra celulelor.

Sursa: https://astrodeva.wordpress.com/2016/09/18/obiceiul-banal-prin-care-ne-dezactivam-autovindecarea-organismului/