Decarbonizarea industriilor consumatoare de energie: provocare sau oportunitate pentru regiunile carbonifere??

În data de 29 iunie, după amiază, va avea loc din nou, o sesiune de dezbatere în care se va discuta despre viitorul regiunilor carbonifere și se propun o serie de măsuri pe  principiile economiei circulare care  ar putea crește PIB-ul UE cu 0,5% suplimentar până în 2030 și ar putea crea în jur 700 000 de noi locuri de muncă. Industriile cu consum intensiv de energie, precum oțelul, cimentul și produsele chimice, sunt prezente în multe regiuni de cărbune din UE, deoarece disponibilitatea cărbunelui ca sursă de energie locală abundentă a atras aceste industrii.

Dorința de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, creșterea costurilor pentru certificatele de emisii de CO₂ și ambiția tot mai mare în ceea ce privește atenuarea climei pun presiune asupra proceselor de producție convenționale din industriile cu consum intensiv de energie. Astfel, regiunile de cărbune cu industrii cu consum intensiv de energie se confruntă cu o dublă transformare: eliminarea treptată a cărbunelui și tranziția la o bază industrială neutră în materie de carbon. Cu toate acestea, tranziția poate oferi și oportunități – atragerea de investiții și inovare în regiunile de cărbune. Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic are potențialul de a atrage mari investiții și acționează ca un motor al sistemului de inovare, sprijinind astfel bunăstarea viitoare și durabilitatea economică a regiunilor de cărbune. Investiții de mai multe miliarde EUR în infrastructură nouă (de exemplu, hidrogen) și tehnologiile (pentru centrale și fabrici) vor proveni cu greu de la individ jucători singuri. Au nevoie de un efort colectiv al multor părți interesate regionale, inclusiv factorii de decizie politică, sectorul privat, cercetarea și societatea civilă. Un prim pas cheie este să înțelegem ce opțiuni tehnologice există și care sunt caracteristicile lor.

Acest lucru poate ajuta acest set de instrumente. Al doilea pas este să adune împreună părțile interesate regionale cheie și să se dezvolte o strategie pe măsură. Acest lucru este abordat în următoarele seturi de instrumente: Strategii de tranziție și Guvernarea tranziției.

În funcție de cerințele specifice amplasamentului, alte energii regenerabile tehnologiile pot fi dezvoltate pe șantierele centralei de cărbune, cum ar fi:  energie solară (PV sau CSP); încălzire solară;parcuri eoliene;  energie geotermală profundă. În multe cazuri, o combinație de surse regenerabile și stocare a energiei va fi benefic. Fostele centrale electrice pe cărbune s-ar putea dezvolta în huburi de energie curată care combină producția de energie și procesare (de exemplu hidrogen) cu cerere.

TRANZITIILE CARBUNE

Chiar dacă aplicarea noilor tehnologii în lanțul valoric este crucială, aceste tehnologiile sunt doar un element al tranziției. Într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, economiile trebuie să se transforme în economii circulare care mențin resursele în ciclul de producție cât mai mult posibil. Reducerea consumului de materii prime și este de așteptat creșterea eficienței și recirculării materialelor (de exemplu, în producția de oțel și în sectorul construcțiilor) au un efect semnificativ asupra reducerii emisiilor. Mai mult, deoarece companiile producătoare din UE cheltuiesc aproximativ 40% pentru

materiale, modelele cu buclă închisă pot crește, de asemenea, rentabilitatea companiilor individuale, protejându-le în același timp de resurse fluctuațiile prețurilor. În general, principiile economiei circulare ar putea crește PIB-ul UE cu 0,5% suplimentar până în 2030 și ar putea crea în jur 700 000 de noi locuri de muncă. Prin urmare, dezvoltarea regională nu ar trebui să se concentreze doar pe aplicarea de noi tehnologii, ci și pe luarea de măsuri abordări ale economiei circulare, astfel cum au fost dezvoltate în prezent în cadrul Planului de acțiune al UE pentru economia circulară. Autoritățile regionale pot include considerații privind economia circulară (de exemplu, în achizițiile publice) prin includerea durabilității criteriile legate de întreținerea, reciclarea și aprovizionarea durabilă a materiilor prime. Factorii de decizie ar trebui să își integreze angajamentele față de o economie circulară în strategiile regionale sau locale care stabilesc prioritățile și măsuri. Crearea unei entități dedicate poate contribui, de asemenea, la susținerea proiectelor de economie circulară, în special în fazele incipientetranziției, de exemplu sub forma unui centru de competență pentru construcția circulară de clădiri, așa cum a fost început în regiunea carboniferă din Germania cu proiectul ReBau.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media