Halloween?! Copiii noștri sunt victime ale acestor vremuri. Copiii noștri încotro?!

Dovedim în mod atât de repetat că suntem inerți la cele din jurul nostru care sfidează firescul, normalitatea, încât se pare că inerția ne-a devenit a doua natură. Ne-am înglodat în nefiresc și anormalitate. Ne aliniem mașinal la culturi, obiceiuri, tradiții ce nu ne aparțin, divinizăm până la idolatrie tot ce e alt popor preluându-l cu tot ce are el -bun, rău- nu contează, suntem slugarnici și din păcate ne raliem uneori chiar fățărniciei, doar să dea bine, doar să fim în trend. Tot ce sfidează bunul simț, bunele moravuri, tot ce e neromânesc, sau -și mai bine- antiromânesc e de aplaudat și adoptat. Bucuros ne punem singuri cenușă în cap. Ne afiliem la orice nouă fiță, „bani să iasă”! La putere e „șmecherul”, „parșivul”, „descurcărețul” pe căi necinstite. Păi NU!!

Ascult mai devreme o știre legată de Halloween la care prezentatorul postului are o atitudine care -în condiții normale- stupefiază. Iată știrea:

„Un bărbat a depus plângere la OPC împotriva materialelor care instigă la vrăjitorie, magie neagră, violență, incultură etc. și a rugat să fie retrase de pe piață.”

Un singur OM în țara asta face dovada Normalității și este bagatelizat, ridiculizat, pus la zid asemeni unuia nebun cu acte în regulă. Acest Halloween (ca și Valentine’s Day, ca și Ziua Recunoștinței, ca și multe alte snobisme care ne împing să ne lepădăm de propria noastră Cultură mult mai variată, mai bogată, autentic autohtonă) nu face decât să ne îndepărteze, dezrădăcineze de noi înșine; ar spune Românul: „dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard!” Chiar asta facem. Copiii noștri sunt victime ale acestor vremuri, dar și ale noastre, pentru că noi le oferim filme de groază, violențe, măști hidoase, arme contondente. Nu războiul, ci pacea au nevoie să li se predea predilect. Nu înarmare, ci dezarmare! Ar fi poate mai nimerit să studieze clasici, și -de ce nu?- pe ai literaturii noastre, dar în raport cu literatura universală desigur. Am dat doar un exemplu. Ar învăța infinit mai multe lucruri realmente folositoare.

Ne e rușine ca în loc de Valentine’s Day să sărbătorim Dragobetele?! Păi de ce ne e rușine?! E… o Sărbătoare furată?! O datorăm cuiva și nu am achitat-o??!

Ne e rușine să fim decenți, să avem bun simț?! Ne e rușine să nu fie copilul nostru îmbrăcat cu haine de firmă?! Ori să nu aibă cel mai grotesc, bizar, horor costum  tocmai de Halloween?! Doamne, ce catastrofă! Dar nu ne e rușine să facă dezacorduri, nu ne e rușine să-și facă dreptate cu pumnul și palma, nici să mânuiască bani de cum nici nu iese bine din scutece!

Din păcate România, dar -în general- omenirea e într-un mare balans către prăpastie. Sunt mulți înaintea mea care au tras semnalul de alarmă și mulți vor mai fi cărora le pasă și vor să nu eșuăm. În primul rând de-am putea conștientiza că suntem pe muchie de cuțit astfel încât să ne oprim din a ne duce haotic prin beznă către colaps. Iar apoi fiecare -El cu Sine- de ar hotărî să îndrepte balanța și s-o încline favorabil umanității, deci și Lui Însuși și Alor Lui.

Aceste „sărbători” ultra-mediatizate sunt expresia maleficului la scară planetară! „Mulțumită” lor „evoluăm” regretabil și greu de recuperat! Ni se induce pieirea.

NU vom subscrie!

Fiecare dintre noi e nemăsurat de puternic. Fiecare dintre noi e o torță vie, doar că această putere, această torță -adesea malefică- se întoarce de unde a plecat.

Din procesul de distrucție face parte și autodistrugerea.

Cu alte cuvinte: Acela Unul a biruit lumea! Acela Unul există în fiecare dintre noi! Doar că fără concursul nostru Acela Unul nu are nici o putere…!

(Dana Staicu -30 octombrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media