La plimbare prin Egiptul Antic. Societatea şi clasele sociale egiptene

Poporul Egiptului Antic a fost grupat într-un sistem ierarhic cu faraonul în vârf și fermierii și sclavii la bază. Clasele sociale egiptene erau în mare parte fixe și clar delimitate, nu foarte diferite de sistemul feudal medieval. În mod clar, grupurile de oameni cele mai apropiate de vârful societății erau cele mai bogate și mai puternice.

În vârful variatelor clase sociale egiptene se afla faraonul. Se credea că faraonul este un Zeu pe pământ și avea cea mai mare putere. El era responsabil de menținerea legii şi ordinii. Se asigura că Egiptul nu este atacat sau invadat de inamici și îi menținea fericiți pe zei, astfel încât Nilul să se verse peste terenurile din apropierea sa ca să producă o recoltă bună.

Vizirul era consilierul principal al faraonului și uneori era și Marele Preot. El era responsabil de supravegherea administrației și toate documentele oficiale trebuiau să aibă sigiliul său de aprobare. El era, de asemenea, responsabil pentru aprovizionarea cu alimente, soluționarea disputelor dintre nobili și conducerea și protecția casei faraonului.

Nobilii conduceau regiuni ale Egiptului (Nomes). Ei erau responsabili pentru elaborarea legilor locale și menținerea ordinii în regiunea lor.

Preoții erau responsabili pentru bunăstarea zeilor. Ei nu predicau oamenilor, ci își petreceau timpul făcând ritualuri și ceremonii către zeul protector templului lor.

Scribii erau singurii oameni care știau să citească și să scrie

Scribii erau singurii oameni care știau să citească și să scrie și erau responsabili de ținerea evidențelor. Vechii egipteni au înregistrat lucruri precum: cât de multă hrană era produsă în timpul recoltei, câți soldați erau în armată, numărul de muncitori și numărul de daruri date zeilor. Aceștia erau cei mai importanți membri ai claselor sociale egiptene, conform istoricilor.

Soldații erau responsabili pentru apărarea țării. Mezinii familiilor, inclusiv cei ai faraonului, alegeau adesea să se alăture armatei. Soldaților li se permitea să împartă bogățiile capturate de la inamici și erau, de asemenea, răsplătiți cu pământ pentru serviciul acordat țării. Din motive destul de evidente, soldații erau o parte indispensabilă a societăţii egiptene.

Clasele sociale egiptene mai aveau un segment apreciat, meșteșugarii. Meșteșugarii erau muncitori calificați, cum ar fi – olarii, pielarii, sculptorii, pictorii, țesătorii, bijutierii, cizmarii, croitorii. Grupuri de meșteri lucrau adesea împreună în ateliere.

Clasele sociale egiptene aveau la bază fermierii şi sclavii

În continuare, au contribuit la societatea egipteană fermierii. Fermierii lucrau pământurile faraonului și ale nobililor și li se dădeau în schimb locuințe, hrană și haine. Unii fermieri închiriau pământ de la nobili și, ca urmare, plăteau un procent din recoltă ca chirie.

Din punctul de vedere al claselor sociale egiptene, în Egiptul Antic nu existau piețe de sclavi sau licitații. Sclavii erau de obicei prizonieri capturați în război. Sclavi puteau fi găsiți în gospodăriile faraonului și ale nobililor, lucrând în mine și cariere și, de asemenea, în temple.

sursa foto: BBC

Citeşte şi: Societăţile secrete ale Lumii Antice

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media