Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Lazarev: Boala este rezultatul agresivității subconștiente crescute

”Boala este rezultatul agresivității subconștiente crescute care, la rândul ei, reprezintă consecința unei percepții incorecte asupra lumii și deci, cu alte cuvinte, aceasta are legătură cu caracterul. Trăsăturile negative de caracter – lăcomia, invidia, gelozia etc. – pot să intensifice agresivitatea subconștientă. Omul zgârcit, invidios, supărăcios, care se întristează sau care regretă, este bolnav mult mai des decât omul blând și vesel.

Atât agresivitatea, cât și deformările caracterului sunt consecințe ale atașamentului de lume. Cu cât un om se închină mai mult propriilor instincte, propriilor dorințe, sexului, mâncării, muncii, oamenilor iubiți, cu atât sufletul său devine mai agresiv și cu atât mai mult i se deformează caracterul.

Citește și:

Lazarev: Atașamentul dă naștere la dependență și agresivitate

Cauzele spirituale ale bolilor (I)

Cauzele spirituale ale bolilor (IV)

Cauzele spirituale ale bolilor (II)

Cauzele spirituale ale bolilor (III)

Dacă un om minunat și blând este necumpătat în ceea ce privește mâncarea, sexul, munca, dorințele, această necumpătare va duce, treptat, la faptul că pe el îl va cuprinde și lăcomia față de bani, și gelozia, și zgârcenia, și regretul, și depresia, și judecata. Cu cât un om este mai atașat de valorile materiale și spirituale, cu atât mai mult caracterul i se strică și cu atât el devine mai agresiv în mod subconștient și cu atât mai repede primește boli.

Atașamentul reprezintă închinarea la plăcere, la satisfacții. Înainte de apariția atașamentului, la om apare lipsa de acceptare a voii Divine. Iar înainte de aceasta, omul pierde sentimentul de unitate cu Dumnezeu, sentimentul prezenței Lui întotdeauna și în toate.

În cele din urmă, cauza bolii înseamnă pierderea credinței în Dumnezeu și aspirația către El. Dacă omul nu aspiră către Dumnezeu, nu respectă prima poruncă, atunci el o încalcă și pe cea de-a doua – mai întâi începe să se închine oamenilor apropiați, iar mai departe se închină propriilor instincte, propriilor dorințe, vieții. Cu cât omul se închină și se atașează mai mult, cu atât caracterul său devine mai rău și agresivitatea mai ridicată – la început, cea internă, subconștientă, iar ulterior, cea exterioară. Bolile și nenorocirile sunt doar un mod de a opri un om din starea sa plină de păcate, sunt un ajutor și un sprijin de Sus.

Așadar, înlăturarea agresivității prin căință și iertare – vindecă.
Îmbunătățirea caracterului – vindecă.
Reducerea atașamentului față de această lume – vindecă.
Înțelegerea faptului că nu trebuie să te închini la plăcere, că scopul principal este iubirea, nu plăcerea – vindecă.
Acceptarea voii Divine – vindecă.
Sentimentul de prezență a lui Dumnezeu în toate este sentimentul de iubire în suflet. În momentul în care noi renunțăm la iubirea față de părinți, față de omul iubit, față de sine, acest fapt nu înseamnă altceva decât renunțarea la iubirea față de Dumnezeu. Din acest motiv, capacitatea de a păstra iubirea față de cel care te-a jignit – vindecă.
Capacitatea de a-ți cinsti și a-ți respecta părinții, orice s-ar întâmpla – vindecă.

Dacă omul care, încă nu are probleme evidente, vizibile, face toate cele enumerate mai sus – el își vindecă astfel sufletul și scapă de probleme pe viitor. Însă, dacă un om are probleme grave cu destinul și sănătatea, atunci toate acestea reprezintă un tratament, un medicament.

Chiar dacă unui om i-a fost pus un diagnostic mortal, dacă medicii au renunțat la el, vindecarea sufletului îl poate salva în orice moment.

Chiar și într-o asemenea situație în care omul moare, dacă el nu a reușit să-și aducă armonie în suflet, este necesar să continui a-ți îmbunătăți caracterul, a păstra iubirea în suflet, a renunța la toate atașamentele, a nu uita că viața este un spectacol, iar „Eul” nostru cel adevărat este veșnic. Toate aceste lucruri nu se pierd în zadar.

Chiar dacă omul moare, în acel moment, el poate să-și ajute copiii și nepoții.

Noi nu luăm nimic material pe lumea cealaltă, dar luăm cu noi iubirea și propriul caracter. Acestea ne vor fi necesare pentru viitoarele întrupări. Din acest motiv, chiar dacă au mai rămas câteva secunde până la moarte, este necesar să aspirăm către iubire, să ne străduim a ierta și a ne îmbunătăți caracterul, orice s-ar întâmpla….”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”Experiența supraviețuirii”

https://lazarevsn.ro/produse/