Montaniarzii și-au reluat drumețiile, dar ATENȚIE la șerpi

 Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă depind de mai mulți factori: cantitatea de venin injectat, localizarea mușcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariția unor efecte atât locale,  cât și sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) și la vârstnici.

Semne si simptome ale mușcăturii de viperă: locale urme ale mușcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale) , febra, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leșin”), dificultăți de respirație, durere toracica, convulsii, coma, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, soc anafilactic (edem al feței, limbii, cailor aeriene, dificultăți de respirație, șoc , tensiune arteriala prăbușită, puls periferic nepalpabil).

– Gradul 0 (fără reacție toxică ) – urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local .

– Gradul 1 (reacție toxică minimă ) – edem („umflare” ) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.

– Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).

– Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

– Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient ) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;

– Se curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;

– Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat deoarece în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;

– Proximal de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică,  pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”.

NU se practică incizii sau „cauterizări” la nivelul mușcăturii

NU se „stoarce” plaga

NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou

NU se aplica diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii

NU se încearcă capturarea șarpelui

NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului

NU se aspiră veninul cu gura.

Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta.

Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (daca persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic); în caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară iar pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla).

Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.