Nu înseamnă că dacă cineva se erijează în a fi stăpânul Tău, el și este!

Alesesem să mă retrag din a face comentarii de natură politică și să îmi văd de treburi „mai importante”, dar stau și mă gândesc ce poate fi mai important decât viitorul copiilor noștri care tac, rabdă, caută să „se descurce” care pe unde cum pot în așa fel încât să supraviețuiască, alții măcar să subziste. E România, DA! Iar o să-mi spuneți că numai la noi se pot întâmpla cele rele. Să ne întrebăm și DE CE?! Nu cumva pentru că permitem, că închidem ochii și trecem mai departe fără a lua atitudine?

S-au adunat atât de multe nereguli în jurul nostru, încât rezolvarea lor, a fiecăreia, reprezintă o primă urgență. Statul, ca să rezolve situația critică în care e abandonată economia, industria, agricultura, comerțul, educația, fentează tot: câinii latră, ursul merge.

Să vorbesc acum despre demnitatea de „om” (?!) a omului politic, despre verticalitatea lui ar însemna să mă cufund în promiscuitate de caracter greu de imaginat, un hățiș de neînțeles și din care greu s-ar putea ieși. Omul politic devine șacalul prin definiție, acela ce trece rece peste aceia de care e menit să se intereseze. Omul politic -din păcate- distruge tot ce nu s-a distrus încă și o face cu …dăruire, conștiincios.

Noi, ca nație, plecăm capul la tot felul de nereguli, căutând strict interesul nostru propriu individual; nu ripostăm, ba întoarcem și obrazul celălalt spre a fi lovit. Îndurăm, dar măcar de ar fi o rațiune nobilă, supremă, superioară în toată această atitudine a românului; din păcate e prostie, lipsă de curaj și de asumare a unui punct de vedere. Tot alții să vină să rezolve problemele ce ne privesc, dar cum oare atunci să nu ni se fure până și pământul de sub picioare?! Iar noi, morți, ne lamentăm „neputincioși”!

Ne închinăm la ban ca la Sfânta Cruce, suntem bombardați prin mass-media cu promovarea de false valori și minciuni infernale care intoxică bunul simț, atunci când el există, îl îngenunchiază, dar ce e mai rău e că astfel e propagat chiciul ca Valoare. Dacă ai nevoie de oxigen intelectual ești asfixiat de incultură, de grotesc, iar mârlănia la care suntem împinși să ne supunem orb proliferează.

Nu găsesc că nu există cale de ieșire din acest colaps generalizat, doar spun -și nu e prima dată, știm!- că depinde de noi să „întoarcem armele” împotriva nefirescului și a celor ce căsăpesc la rând umanitatea, exterminând-o cu sânge rece și …cu consimțământul tacit al victimelor sale.

Din situațiile în aparență „fără ieșire” se poate găsi Calea spre Liman. Doar că atunci când ceva nu se mișcă rotund, semnalează măcar față de tine însuți, ca mai apoi să iei atitudine! Cum altfel să îți câștigi dreptul la viață pe care ți-l tot sustrag discipolii răului, fatidicului?! Nu înseamnă că dacă cineva se erijează în a fi stăpânul tău, el și este. Ba dimpotrivă: „stăpâni” suntem noi, fiecare, pe noi înșine și atât.

Când nu ne pasă, când mergem haotic unde ne duce „turma”, e bine să ne aducem aminte că nu pentru o coajă de pâine trebuie să luptăm, ci pentru Decență în jurul nostru și pentru un trai de Bun Simț pentru copiii noștri. Ei nu au vină că noi alegem să ne supunem orb -din nou o spun- la bezna care ni se servește.

Hai să nu facem abstracție de ei, de copii și nici de Univers, ca Lege de Principiu!

(Dana Staicu -13 septembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media