Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Nu transformați școala românească într-o școală din lumea a III-a!

Dacă mai aud o singură dată scuza cu „situație specială”, explodez. Când te-ai cocoțat în funcții ministeriale ți-ai asumat nu numai beneficiile ci și obligațiile și riscurile. Când te implici politic la vârful unor partide, îți asumi „riscul” de a ajunge undeva într-o poziție din care trebuie să iei decizii pe care să le argumentezi astfel încât să fie acceptate de către societate.

Propunerea și apoi numirea doamnei Anisie în funcția de ministru al educației m-a făcut să sper că, având în vedere că este profesor de limba română, vom avea parte măcar de o comunicare normală.

Dar vorba românului: „socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă”. Așa că speranțele mele și cred a multor mii de alți colegi ai mei s-au spulberat precum puful păpădiei dus de vânt.

Nu numai că doamna ministru nu comunică bine, dar nu comunică aproape deloc. Văd că s-a specializat pe niște „interviuri” la vreo două televiziuni și posturi de radio de casă și atât. Puținele ieșiri in conferințe de presă limitate la declarații au fost lipsite de conținut.

Lipsa de consecvență a deciziilor, sport ministerial

Niciodată, dar niciodată în ultimii 30 de ani nu am avut parte de așa multe decizii contradictorii și schimbătoare. Trist este însă, că deciziile nu au nicio legătură cu realitatea din sistem. Nu știu cum este școala la care a predat doamna ministru, nu știu cum era ca profesor la catedră, deci nu îmi permit să îi judec activitatea din acest punct de vedere. Pot și am dreptul să judec activitatea dânsei ca ministru.

E clar că pandemia ne-a luat prin surprindere, ca și iarna în decembrie. A fost surpriză pentru noi, plebea, pentru  că cei de la vârful statului aveau informații despre asta încă din noiembrie/decembrie. Niște politicieni responsabili, și aici mă refer la TOȚI, indiferent de partidul din care fac parte, s-ar fi așezat pe masă și ar fi discutat despre niște scenarii  posibile, despre soluții la criza ce se întrevedea și despre care la nivel mondial se vorbea, în spatele ușilor închise și pe firele roșii. Am spus politicieni responsabili, deci nu despre ai noștri.


Sărutul lui Iuda – există și te lovește când nu te aștepți


La noi primul ministru declara la braț cu ministrul educației că nici vorbă să închidem școlile pentru ca după 24 de ore, exact asta să se întâmple. După câteva zile venea recomandarea de a continua procesul instructiv-educativ on-line, fără nicio pregătire, fără nicio analiză a realităților din teritoriu. Au venit recomandări despre câteva platforme educaționale și multe, multe decizii confuze, neclare și, de regulă, valabile doar de azi pe mâine.

Nu mai revin la ceea ce s-a întâmplat în aceste trei luni pentru că am întors evenimentele pe toate părțile.

Este compromis anul școlar 2020/2021?

Am crezut că măcar pentru anul școlar 2020/2021  au existat preocupări în această perioadă. Am tot așteptat ieșirea la rampă a ministrului să ne spună ce vom face în perioada de vară și, mai ales cum vom începe noul an școlar.  Și am așteptat cum așteaptă copiii mult promisele tablete. Și am primit exact ceea ce au primit și ei. Adică niște „vom face”, „vom analiza”,  „vom decide”, „vom ….”.

Niște decizii, idei, soluții….sau ce-or fi

Prima a fost desfășurarea orelor atât în clasă cât și on-line, alternativ cu grupe de câte 10 elevi. Adică pentru fiecare clasă câte trei grupe sau, cel puțin două. Am încercat să îmi imaginez, dar nu vreți să știți ce a ieșit. Am să mă refer strict la grupa mare de grădiniță, care a devenit parte a învățământului obligatoriu.  Presupunem o grupă cu 20 de copii (ce glumă bună).  Ar fi următoarele variante:

  1. Zece vin în prima săptămână și zece în a doua săptămână? Cum rămâne cu prezența obligatorie în învățământul obligatoriu? Nu mai vorbesc de parcurgerea a numai jumătate din continuturile care  tebuie parcurse și, în consecință însușirea a numai jumătate din competențele sau din nivelul competențelor cu care trebuie să plece un copil din grădiniță
  2. Zece sunt în clasă și zece sunt acasă în fața device-urilor? Ce vor face părinții? Vor renunța la locurile de muncă? Cum rămâne cu suprasolicitarea nervoasă a copiilor în interacțiunea cu mijloacele IT? Cum formezi și exersezi deprinderile elementare de scris-citit în perioada prealfabetară? Ecranul deformează și imaginea și sunetul, mai ales că nu cred că sunt mulți cei care își permit echipamente performante, nici printre educatoare și nici printre părinții copiilor.
  3. Zece vin în schimbul I și zece în schimbul II. Iarăși…Ce vor face părinții? Cât timp angajatorii își vor permite luxul de a plăti, chiar și cu 75%, angajați care nu lucrează? Și cum se va face dezinfectarea spațiilor astfel încât copiii să fie în deplină siguranță? Sper că ministerul știe că grădinițele în marea lor majoritate sunt cu program prelungit, adică de 10 ore, din care copiii stau cel puțin opt în unitate.

De ce vor anularea operelor Aida și Othello. De la isteria Covid la cazul Floyd


Învățământul primar, gimnazial și liceal îl vedeți desfășurat pe baza celor trei soluții/scenarii? Cum vor putea cadrele didactice să acopere toate  variantele de program? De unde mijloace IT pentru un învățământ la distanță eficient și de calitate?

Doamna ministru crede că dacă a lansat în dezbatere publică pe Facebook a noului plan de  învățământ a rezolvat problema?

Sper doamnă ministru că ați văzut marile probleme și lipsuri ale învățământului la distanță. Sper că ați vorbit nu numai cu directorii și cadrele didactice din Sibiu și Constanța, ci și cu cei din Davidești/Argeș, Măgura Călanului/Hunedoara, Craica/Maramureș, Hetea/Covasna….și lista este fooooarte lungă. Știți, chiar și cei care trăiesc la limita subzistenței au dreptul la educație, la aceeași educație ca oricare din copiii de miniștri, parlamentari sau afaceriști din România.

Trimiterea direct în lumea a III-a

Adică, senină, cu zâmbetul pe buze, cu vocea dumneaei mângâietor de stridentă, doamnă ministru ne spune că pentru păstrarea distanței de siguranță între copii (de parcă i-am putea ține legați de scaune cât stau la școală) din toamnă vom putea învăța în corturi și containere. What?????

Asta este soluția? Dumneavoastră v-ați trimite copilul să învețe într-un container sau cort vara de +350 sau iarna la -250? Vă întreb pentru mine, nu pentru un prieten. Ne spuneți că așa au făcut și alte state. Care sunt acelea? Cumva mult adulata Finlandă? Sau Suedia? Sau partenerul strategic USA?


Copilul, o minge frumoasă dar care implică responsabilitate


Doamnă ministru…Dumneavoastră ați auzit de cădirile modulare? Dacă despre ele vorbeați trebuia să vă exprimați corect. Da! Există școli modulare și în România și se pare că sunt foarte bune. Așa trebuia să spuneți: „În următoarele luni vom suplimenta spațiile școlare cu construcții modulare care asigură condiții decente. Avem situația reală a spațiilor școlare și  numărului de copii, astfel încât ne apucăm imediat de treabă.” Asta așteptam de la ministrul meu.

Egalitate sau discriminare?

Vorbiți, doamnă ministru într-una despre egalitatea de șanse. Doar vorbiți, pentru că faptele vă contrazic. președintele a ieșit la declarații și a afirmat că în urma discuțiilor cu dumneavoastră și cu primul ministru se ia în considerare reluarea cursurilor la creșele, grădinițele și after-school-urile private începând cu 15 iunie. Cum așa? De ce numai ele? Copiii familiilor cu bani care frecventează aceste instituții nu se pot îmbolnăvi sau nu sunt purtători de virus? Sau boala se lipește numai de „săraci”? Săracii se pot lipsi de locurile de muncă pentru a sta cu copiii acasă și bogații nu? De fapt este vorba de „save the money”, nu-i așa? De ce să cheltuie statul bani cu asigurarea articolelor de curățenie, cu utilitățile la grădinițele și creșele de stat și să nu îi pună la ciorap lângă cei economisiți timp de 3 luni? Ciudată egalitatea de șanse la educație propovăduită de politicienii noștri.

Este timpul pentru plata datoriilor….

Doamnelor și domnilor politicieni!

Părinții acestor copii v-au acordat votul, v-au așezat în fotoliile confortabile și v-au umplut buzunarele cu salarii astronomice. A venit timpul să vă achitați de acele promisiuni pe care le-ați făcut. Cine nu poate, să ridice mâna și să ceară voie să plece acasă. Nicio supărare!

Colac peste pupăză, tot vorba românului, acum câteva zile, CCR, această instituție ai cărei membri  au salarii de ordinul  zecilor de mii de lei, vine și spune că legea privind  reducerea numărului de copii în grupe și clase este…neconstituțională. Chiar așa?

Dar să lucrezi cu 31 de copii în condițiile în care lega spune 20 este constituțional?

Dar să lucrezi on-line în condițiile în care fișa postului nu prevede asta este constituțional?

Dar să lucrezi de la tine de acasă, cu echipamentul tău, curentul tău, internetul tău este constituțional?

Aș fi vrut ca ministrul meu să vină imediat cu o declarație în care să argumenteze (subiect de BAC) necesitatea adoptării acestei legi și bazele ei constituționale. Dar nu a fost să fie!

Nu m-ar supăra dacă erorile și neglijența clasei politice nu ne-ar afecta pe noi, pe copiii noștri și viitorul acestei nații.

Doamnelor și domnilor politicieni!

Nu aveți dreptul să vă jucați cu destinele milioanelor de copii care au avut neșansa de a trăi aceste vremuri ciudate. 

Nu aveți dreptul să transformați școala românească într-o școală din lumea a III-a!

Mihai Eminescu spunea: „Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” („Timpul” din 13 februarie 1882)

Ne putem ”repara” dacă vom folosi ingredientul M A G I C

De ce ne este teamă de fericire?

Am trăit și raiul și iadul. Acum am renunțat la tot ce nu îmi cere universul

Dacii nu se temeau de moarte, de aceea nu a reușit experimentul ”Stanford”

De ce au oamenii nevoie de repere?

Starea de mulțumire și regăsirea Sinelui – Starea de conștiință se consolidează, forța egoului se pierde

De ce vor anularea operelor Aida și Othello. De la isteria Covid la cazul Floyd

Marcel Iures: “Nu putem fi nici mai mult, dar nici mai puţin decât ceea ce suntem”

De ce ne invadăm unii pe alții?

Distribuie acest articol Oficial Media
Share