De ce au oamenii nevoie de repere?

Oamenii au nevoie de repere. Copiii au nevoie de modele. Venim cu totii să experimentam viața, însă uneori cădem în propriile capcane. Credem că urmărim cele mai bune indicii pentru a trai binele nostru suprem, însă vine momentul când realizăm că semințele pe care le-am plantat au fost unele negative și ne trezim într-o viață pe care nu ne-o dorim, dar pentru care conștient sau inconștient am făcut zi de zi pași către ea. Nu putem avea un rezultat pozitiv plantând niste iluzii, niste valori false! Oamenii nefericiți, cu probleme personale nerezolvate, oamenii cu mai puțină educație, cu valori materiale, cei atașati de biserica si ”religiile ca norme, reguli si obiceiuri impuse ascuns”, si miile de suferințe pe care le întâmpinăm ca ființe umane…vor da lumii același tip de conflicte.

Schimbarea de curs al vieții vine dacă în noi a existat întotdeauna această scânteie. Dacă noi refuzam viața și ea ne va refuza! Găsirea unui punct optim, a unui punct de echilibru, vine după mari sacrificii. Iar oamenii nu vor să facă sacrificii, nu vor să renunțe la plăceri, la confort, la obiceiuri, la tradiții, la legături care le slăbesc conexiunea cu ei înșiși; la stări negative pe care le hranesc și dezvoltă astfel puterea eului negativ.

Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră.

Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem ce nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu. Și nu, nu mă refer la religii inventate de oameni. Ma refer la măretia creatiei, acolo unde găsim perfecțiunea autentică, în natură, prima noastră mamă, așa cum îmi place să-i spun.

Natura este primul reper al oamenilor

Natura este primul reper al oamenilor. Natura este prima noastră mamă, cea care ne primește în brațele ei de când intrăm pe ușa vieții. Când credem că nu avem nimic, avem de fapt totul prin prezența naturii și a universului. Nu am emis eu aceste teorii ( Multumesc, Cristi Iordache!), le-am învațat..am confirmat doar prin toate trăirile și experiențele avute. Poate că dacă oamenii s-ar ghida în viață după simplitatea, firescul și armonia în care trăiește natura ar ajunge și ei în aceeași stare de echilibru. Din păcate ei și-au întors armele împotriva naturii și asta nu a dus decât la o ieșire din starea de armonie cu ei înșiși și cu universul.

Cât timp ne petrecem în natură? Să privim curgerea unui râu, să simțim starea de puritate? Ati observat vreodată cât de frumoase sunt păsările, ce penaj impecabil au? Ați privit ochii unui animal, culorile desăvârșite de pe blana unei feline, o floare care abia s-a deschis, o scoarță de copac cicatrizată? Ați gustat vreodată din rășina unui brad și apoi l-ați îmbrățișat cu toată ființa voastră? Dacă am închide ochii pentru câteva secunde și ne-am imagina toate aceste lucruri, ne-am simți deja acolo, în mijlocul lor. Pentru mine natura este un reper, alături de univers și de cel care mă învață să-l iubesc și să-i înțeleg existența.

Avem nevoie de repere și de modele. Care este reperul vostru?

Cu recunoștință,

Oana Maria Grigore

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media