Privind spre noul an…

„Și acum întâmpinăm un nou an. Plin de lucruri care nu s-au întâmplat niciodată.”

                                                                                                                                              Rainer Maria Rilke

Este prima zi din an. Au trecut deja câteva ore dintr-un început. Ore pline de speranțe pentru un an plin de speranțe. Sau ore de temeri dintr-un an de temeri.

Ați privit vreodată un pui de rândunică încercând să zboare din cuib? Cred că știți sau bănuiți cât de greu le este păsărelelor să-și părăsească cuibul. Sunt asemeni nouă sau noi asemeni lor. Ne este greu să ne îndepărtăm sau să părăsim lucruri cunoscute, cărări știute și bătătorite. Ne este greu să ne părăsim zona de confort.

Dar altfel ar mai învăța ele să zboare? Să fie mai bună o viață în cuib, decât un zbor pe culmile libertății? Dacă am sta mereu în zona de confort nu cumva am fi lipsiți de farmecul real al vieții care este necunoscutul și neprevăzutul? N-ați simțit niciodată curiozitatea de a ști ce vă așteaptă, să știți ce să evitați? Așa-i că vă este frică de viitor?

Tuturor ne este frică de necunoscut, crezând că în necunoscut se ascunde un pericolul. Dar oare monotonia nu este mai periculoasă pentru atrage după sine irosirea anilor și, implicit , de oportunități?

Putem fi liberi precum păsările care se înalță în zbor părăsind cuibul, doar dacă în locul fricii punem curiozitatea. Doar așa ne putem numi liberi. Să facem un salt în necunoscut cu speranța că vom găsi ceva mai bun în nebunia vieții.

În fiecare zi, fiecare clipă viața o poate face pe imprevizibila și poate distruge visuri. Și atunci de ce să te mai îngrijorezi? Pornește la drum cu curaj, pentru că viitorul de asta e viitor, ca să fie incert.

Pe tot drumul vieții important este să ne urmăm iubirea ca destinație finală. Toți căutăm fericirea, iar ea se află în iubire.

Iubirea este motivul pentru care ne trezim dimineața. Ea merită totul, merită să fie urmată. Urmează-i calea. Iubirea este dovada că suntem onești cu noi înșine și că am decis să luptăm pentru ceea ce vrem. Nu trebuie să stăm pe loc, chinuiți de suferință. Un sfat înțelept spune „când treci prin iad, nu te opri”. Ideea e să lăsăm teama sau nereușitele în urmă și să avem curajul să o luăm de la capăt.

Iar când terminăm cursa și trecem linia de start, trebuie să respirăm adânc și să pornim într-o cursă și mai dificilă.

Un profesor mereu mărește cerințele pentru a-i face pe elevi să se autodepășească. Progresul, evoluția nu apar stând în zona de confort și făcând mereu aceleași lucruri. Progresul stă curajul de a o lua mereu de la capăt spre tot mai greu și dificil, spre cea mai bună, ideală versiune a noastră. .

V-ați gândit vreodată de ce privim cu neliniște noul an? De ce ne agățăm cu disperare de el? Cred că de frică să nu greșim.

Trebuie să depășim această frică pentru că a greși înseamnă a trăi.

Neil Gaiman, spunea :

„Sper că în anul care vine veți face greșeli. Pentru că dacă faceți greșeli, atunci înseamnă că faceți lucruri noi, încercați lucruri noi, învățați, trăiți, vă forțați pe voi înșivă, schimbându-vă pe voi și schimbând lumea. Faceți lucruri pe care nu le-ați făcut niciodată înainte și cel mai important, FACEȚI CEVA.

De aceea aceasta este urarea mea pentru voi și pentru noi toți și urarea mea pentru mine. FACEȚI NOI GREȘELI.

Faceți glorioase, uimitoare greșeli.

Faceți greșeli pe care nimeni altcineva nu le-a făcut înaintea voastră.

Nu înghețați, nu vă opriți, nu vă îngrijorați că nu nu este suficient de bine, sau nu este perfect, orice ar fi: artă, dragoste, muncă, familie sau viață.

Orice vă este frică să faceți, faceți.

Faceți noi greșeli, anul viitor și întotdeauna”