Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

PROTEST DIASPORA. Imaginile unei zile pe care nu o vom uita niciodată

PROTEST DIASPORA. Haos pe străzile din Bucureşti – este titlul unui alt articol din presa britanică despre evenimentele de aseară.

Atmosfera s-a încins în capitala României, citim şi pe site-ul televiziunii publice germane. „Ne-am săturat de acest guvern” – este citat un protestatar chiar în titlul materialului.

Gaze lacrimongene, tunuri cu apă, jandarmi foarte nervoşi şi români şi mai nervoşi – un tablou care aminteşte de căderea regimului comunist din decembrie 1989, comentează Le Monde.

Despre protestele din România citim şi în presa italiană. La Repubblica vorbeşte despre o zi de mari proteste, cu ciocniri cu poliţia, gaze lacrimogene şi scandări împotriva guvernului. Cetăţenii români din străinătate au venit cu miile din toată Europa, mulţi din Italia, şi au stat cu orele în vamă, relatează ziarul italian.

Şi The New York Times scrie despre faptul că forţele de ordine au recurs la gaze lacrimogene şi tunuri cu apă pentru a dispersa mulţimea şi numărul mare de răniţi. Ca principal motiv de protest sunt menţionate schimbările legislative despre care mulţi cred că vor slăbi statul de drept. (digi24.ro)

Declarații ale oamenilor din strada:

Dan Dragomir: ”Pe scurt. Noi am stat toată ziua la Antipa, la Girafă, pe iarbă. Nu a fost nicio clipă vreun provocator, vreun membru de galerie. Am auzit petarde, am citit pe net – care nu prea a mers, că vin galeriile. Dar nu a fost nicio violență în partea noastră.

Și totuși, au adus jandarmii călare care au venit direct spre noi în galop, pe lângă ei erau jandarmi cu câini dog-german, în spate jandarmi cu pulane – pe scurt, am făcut pe noi. Adrenalină pură. Dar ei au fost să zicem ok, doar au trecut prin noi făcând culoar și au plecat apoi.

La vreo jumătate de oră după, la noi tot liniște era, dar au apărut brusc artificii în aer. Se trag cumva deasupra mulțimii. Când le vezi prima oară arată fix ca alea de Anul Nou, la o scară mai mică. În jurul nostru erau tineri, copii, bătrâni, femei – niciunul nu fusese violent.

Când s-a lăsat fumul de la artificii, era extrem de înțepător, înnecăcios, lumea a fugit brusc. Se călcau în picioare, era întuneric, oameni horcăiau, copii plângeau, femei țipau: „Criminalii!”. A fost ca la război. Din spate veneau cu tunurile de apă și veneau valuri de oameni fugind disperați. Drumul se îngusta și era un gard în drum. Am crezut sincer că ajungem la urgență.

Suntem bine. Dar nu vom uita niciodată.”