Scrisoarea de adio a lui Alain Delon pentru Romy Schneider, după moartea acesteia

Alain Delon a publicat în revista Paris Match, în anul 1982, următoarea scrisoare de adio către actrița Romy Schneider, după moartea acesteia. Scrisoarea este, probabil, una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste create vreodată.

Iată ce a scris Alain Delon.

Nu mă uit la flori, ci la fața ta și cred că ești frumoasă, poate că nu ai fost niciodată atât de frumoasă. Mai cred că este prima dată în viața mea – și a ta – când te văd senină și liniștită. Cât ești de calmă, cât ești de fină, cât ești de frumoasă! Parcă o mână a șters ușor de pe chipul tău toate tensiunile, toate angoasele nefericirii.

Te privesc dormind. Mi se spune că ești moartă. Mă gândesc la tine, la mine, la noi. De ce mă fac vinovat?

Ne punem această întrebare în fața unei ființe pe care am iubit-o și pe care încă o iubim. Acest sentiment te inundă, apoi se revarsă și pe urmă ne spunem că „nu suntem vinovați, nu, dar suntem responsabili… Eu sunt. Din cauza mea inima ta a încetat să mai bată azi noapte la Paris. Din cauza mea, pentru că acum douăzeci și cinci de ani am fost ales să fiu partenerul tău în „Christine”. Ai venit de la Viena și eu te-am așteptat la Paris cu un buchet de flori în brațe pe care nu știam cum să-l țin. Dar producătorii filmului mi-au spus: „Când va coborî din tren, vei merge până la ea și îi vei da aceste flori”. Te-am așteptat cu florile mele, ca un prost, pierdut într-o grămadă de fotografi. Ai coborât. Am făcut un pas înainte. I-ai spus mamei tale: “Cine este băiatul acesta?” Ea a răspuns: „Trebuie să fie Alain Delon, partenerul tău …” Și apoi nimic, fără dragoste la prima vedere, nu.

Și apoi m-am dus la Viena unde se făcea filmul. Și acolo, m-am îndrăgostit nebunește de tine. Și te-ai îndrăgostit de mine. De multe ori ne-am pus reciproc această întrebare de îndrăgostiți: „Cine s-a îndrăgostit mai întâi, tu sau eu?” Am numărat: „Unu, doi, trei!” și am spune „Nici tu, nici eu! Împreună!”

Doamne, cât eram de tineri și cât de fericiți am fost. La sfârșitul filmului, ți-am spus: „Vino să locuiești cu mine, în Franța” și deja mi-ai răspuns „Vreau să trăiesc lângă tine, în Franța”. Îți amintești? Familia ta, părinții tăi, furioși. Și toată Austria, toată Germania care m-au făcut uzurpator, răpitor, care m-au acuzat că am răpit „împărăteasa”! Eu, un francez care nu vorbeam un cuvânt în germană. Și tu, Puppelé, care nu vorbeai un cuvânt în franceză.

Ne-am iubit fără cuvinte la început. Ne-am privit și am râs. „Puppelé” … Și eu eram „Pépé”.

După câteva luni, încă nu vorbeam germana, dar tu vorbeai franceza. Și atât de bine o vorbeai încât am jucat teatru în Franța. Visconti era regizorul. Ne-a spus că semănam și că aveam același V între sprâncene, când ne încruntam de furie, de frică de viață și de angoasă. El l-a numit „V-ul lui Rembrandt” pentru că, a spus el, acest pictor avea acest „V” pe autoportretele sale.

Te privesc dormind. „V-ul lui Rembrandt” este șters … Nu-ți mai este frică. Nu te mai temi. Nu mai ești cu ochii în patru. Nu mai ești urmărită. Vânătoarea s-a încheiat și te odihnești”.

Trebuie spus că moartea atât de timpurie a actriței n-a avut drept cauză doar suferința din dragoste – cum scria mai sus Delon, atenuată poate cu trecerea timpului. Ci și suferința, mai cruntă, a pierderii unicului ei copil.

Era în 5 iulie 1981 când băiatul în vârstă de 14 ani s-a cățărat pe gardul proprietății lor, a alunecat și a fost străpuns de vârful ascuțit ca o suliță al unei vergele care i-a secționat o arteră. Medicii de la spitalul din Saint-Germain-en-Laye n-au reușit să-i salveze viața. Romy aștepta verdictul pe culoar și la primirea cruntei vești a scos „cel mai teribil urlet pe care l-am auzit vreodată în viața mea”, își amintește Daniel Biasini.

Daniel a fost al doilea soț al lui Romy. Cu primul, Harry Meyen, s-a căsătorit în 1966, încercând să se vindece și într-un fel să se răzbune pe cel care o părăsise, dar care avea să rămâna iubirea vieții ei, Alain Delon.

L-a născut pe David și a divorțat după șapte ani. Cu Daniel Biasini a stat măritată din 1975 până în 1981. Împreună au avut-o pe Sarah, care seamănă leit cu mama ei.Tot Daniel își amintește: “Dispariția acestui copil atât de iubit m-a paralizat și pe mine de durere. Nu știam că aceea avea să fie și ultima zi în care Romy îmi mai era soție. Trei luni mai târziu eram deja divorțați, iar peste alte zece luni, viața ei se sfârșea, deși chiar din seara acelei zile fierbinți de iulie în care medicii au anunțat-o că n-au reușit să-i salveze fiul, ea a încetat să mai trăiască”.

Romy a murit in somn, pe 29 mai 1982. Atac cardiac sau sinucidere cu o supradoză de somnifere… Sigur e că prea multă durere poate ucide. Și tot sigur e că într-o viață poți muri de mai multe ori.

sursa: https://www.catchy.ro/

Citește și:

Alain Delon a murit astăzi la 88 de ani. ”Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”

Alain DELON: Totul în viață îl datorez femeilor!

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media