Se poate sa nu va urinati pe casele noastre?

Atat noi cat si copiii nostri nu suntem obligati sa asistam si sa suportam o stare de mizerie fizica si morala, bucurandu-ne de hainele noi ale imparatului, in timp ce suntem un oras de cacat.

Primul lucru pe care il aplici pe terenul pe care o echipa urmeaza sa construiasca este veceul. Asa am vazut eu de ani de zile, asa stiu ca este normal.

Se pare ca starea de normalitate a devenit o exceptie in Targoviste si tencuiala cladirilor este supusa de un an de zile degradarii. Ma intreb daca in loc de urina pe care orice „dorel” si-o lasa pe casele noastre, ar fi inlocuita de fecale (si poate este) din motive de tulburari digestive, atunci chiar suntem un oras de cacat.

De parca nu ar fi fost de ajuns praful si mizeria pentru care nu mai poti deschide fereastra – si-aici inteleg scopul nobil de-a moderniza urbea- copiii nostri care privesc pe geam, in loc sa vada iarna, ploaia, soarele, prietenii de joaca, vad de la cativa metri burtile umflate de bere de sub care iese cate-o bucata de carne zbarcita stropind sub termopane si scuturata de „dorei” mai abitir ca tarnacopul.

Domnilor, s-au inventat veceurile mobile, iar daca ei, lucratorii de pe santiere, nu se gandesc la asta, Primaria Municipiului Targoviste ar trebui sa ia masuri.

Atat noi cat si copiii nostri nu suntem obligati sa asistam si sa suportam o stare de mizerie fizica si morala, bucurandu-ne de hainele noi ale imparatului, in timp ce suntem un oras de cacat.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media