Spion, bogătaș, petrecăreț și afemeiat, Oskar Schindler a salvat cele mai multe vieți din istorie

Oskar Schindler s-a născut la 28 aprilie 1908 la Zwittau/Moravia (azi în Cehia). Un amator de jocuri de noroc, un petrecăreț căruia îi plăcea să piardă nopțile cu femei și amici de pahar. Oskar și-a falsificat catalogul încă de când era elev, lucru pentru care a fost exmatriculat. De asemenea, în 1938 a fost condamnat la moarte, găsit vinovat de spionaj, dar a scăpat datorită acordului de la Munchen.

Cine se gândea că un spion german, un om pus pe imbogățire, își va dedica viața, puterea și toate abilitățile salvării de vieți omenești, ajungând până la a-și pierde întreaga avere. O bună parte a vieții de după război a trăit din mila și donațiile celor pe care i-a salvat.

Și-a folosit influența pentru a salva sute de oameni condamnați la moarte

Industriaș bogat, obișnuit cu luxul și opulența își dă ntreaga avere mituind ofițeri ca să scoată oameni din lagăre, cumpără tratamente pentru evreii bolnavi și/sau înghețați și care mai puteau fi salvați. Își folosește toată influența și banii cumpărând hrană pentru peste o mie de oameni condamnați de regimul nazist, scoate din lagărul de la Auschwitz 300 de femei spunând că are nevoie de mână de lucru la fabrica sa de vase emailate. Femei evreice pentru care plătește naziștilor 7 lei pe zi deși multe dintre ele abia se țineau pe picioare. A fost cel mai mare număr de prizonieri scos vreodată dintr-un lagăr nazist.

Familia sa catolică din clasa de mijloc aparținea comunității vorbitoare de germană din Sudeți. Tânărul Schindler, care a urmat liceul german și a studiat ingineria, trebuia să calce pe urmele tatălui său și să preia conducerea fabricii de mașini agricole a familiei. Unii dintre colegii de școală și vecinii din copilărie ai lui Schindler erau evrei, dar cu niciunul dintre ei nu a dezvoltat o prietenie intimă sau de durată.

Lista lui Schindler există în duplicat în mai multe arhive

La fel ca majoritatea tinerilor vorbitori de limbă germană din Sudetenland, el a fost membru în Partidul German al Sudeților al lui Konrad Henlein, care a susținut puternic Germania nazistă și a luptat activ pentru dezmembrarea Cehoslovaciei și anexarea lor la Germania. Când Sudeții a fost încorporat în Germania nazistă în 1938, Schindler a devenit membru oficial al partidului nazist.

La scurt timp după izbucnirea războiului din septembrie 1939, Schindler, în vârstă de treizeci și unu de ani, a apărut în Cracovia ocupată. Orașul antic, care găzduiește aproximativ 60.000 de evrei și sediul administrației de ocupație germană, s-a dovedit extrem de atractiv pentru antreprenorii germani, sperând să valorifice nenorocirile țării subjugate și să facă o avere. În mod natural viclean și deloc scrupulos, Schindler a părut la început să prospere în aceste împrejurări.

A acționat după sfaturile unui contabil evreu-polonez, Isaak Stern

În octombrie 1939, el a preluat o fabrică de smalț, care aparținuse anterior unui evreu. Și-a manevrat inteligent pașii – acționând după sfaturile comerciale perspicace ale unui contabil evreu-polonez, Isaak Stern – și a început să-și construiască o avere. Mica preocupare din Zablocie, în afara Cracoviei, care a început să producă vase de bucătărie pentru armata germană, a început să crească treptat. După numai trei luni, avea deja un grup operativ de aproximativ 250 de muncitori polonezi, printre care șapte evrei. Până la sfârșitul anului 1942, se extinsese într-o fabrică de producție de oale de smalț și muniție, ocupând aproximativ 45.000 de metri pătrați și angajând aproape 800 de bărbați și femei. Dintre aceștia, 370 erau evrei din ghetoul din Cracovia, pe care germanii îl înființaseră după ce au intrat în oraș.

Un hedonist și un jucător de noroc din fire, Schindler avea un stil de viață dezordonat, pierzând nopțile cu ofițeri SS de rang înalt și cu femei frumoase poloneze. Schindler părea să nu fie diferit de alți germani care veniseră în Polonia ca parte a administrației de ocupație și de asociații lor.

Pur si simplu nu puteam să stau să ma uit cum oamenii vor fi distruși

Singurul lucru care l-a diferențiat de ceilalți profitori ai războiului a fost tratamentul uman cu lucrătorii săi, în special pe evrei și implicarea mai mult decât avea nevoie material, ci sufletește. El declară într-un interviu:

”Ce este de spus? Ei sunt prietenii mei și aș face-o din nou și din nou pentru că urăsc cruzimea și intoleranța. Nu era altă cale. Dacă ai vedea un câine strivit sub o mașină nu l-ai ajuta? Persecuția executată asupra evreilor din Polonia a însemnat groază manifestată în multe feluri.

Am urât brutalitatea, sadismul și nebunia nazismului. Pur si simplu nu puteam să stau să ma uit cum oamenii vor fi distruși. Am făcut ce am putut, ce trebuia să fac, ceea ce mi-a spus conștiința că trebuia să fac. Cam despre asta e vorba…”

Schindler nu a dezvoltat niciodată rezistență motivată ideologic împotriva regimului nazist. Dacă ar fi fost fățiș împotriva regimului este foarte probabil să nu mai fi reușit să salveze atâtea vieți, pesemne cele mai multe suflete salvate de un singur om cu riscul propriei vieți. Oskar Schindler poza într-un oportunist fără principii ceea ce l-a ajutat în relația cu ofițerii SS să aibă credibilitate când făcea diverse propuneri de angajare a evreilor în fabrica de oale și vase pentru armată. Pe Schindler îl urmărea dorința mistuitoare de a-și salva cât mai mulți dintre evreii săi din ghearele călăilor naziști. Pe termen lung, în eforturile sale de a-și aduce lucrătorii evrei în siguranță, el nu era doar pregătit să-și risipească toți banii, ci și să-și pună propria viață în joc.

“Cel care salvează o singură viaţă, salvează întreaga lume.”

Cel mai eficient instrument al lui Schindler în această campanie de salvare concepută în mod privat a fost statutul privilegiat de care se bucura fabrica sa ca „afacere esențială pentru efortul de război”, așa cum i-a fost acordat de Inspectoratul de Armament Militar din Polonia ocupată. Acest lucru nu numai că l-a calificat să obțină contracte militare profitabile, dar i-a permis și să apeleze la muncitorii evrei care se aflau sub jurisdicția SS. Când angajații săi evrei au fost amenințați cu deportarea la Auschwitz de către SS, el a putut cere scutiri pentru ei, argumentând că îndepărtarea lor i-ar împiedica serios eforturile de a menține producția esențială pentru efortul de război.

De un curaj teribil, poate chiar nebunesc, el a falsificat listele, a trecut copiii, bătrânii și gospodinele ca experți în mecanică și metalurgie și, în general, să ascundă cât a putut oamenii bolnavi, neputincioși și fără nicio calificare, în specialiști, în lucrători de vase emailate și muniție de război.

A fost arestat și chiar condamnat la moarte

Gestapo-ul l-a arestat de mai multe ori și l-a interogat sub acuzația de nereguli și de favorizarea evreilor. Cu toate acestea, Schindler nu a renunțat. În 1943, la invitația Comitetului mixt de distribuție al evreilor americani, a întreprins o călătorie extrem de riscantă la Budapesta, unde s-a întâlnit cu doi reprezentanți ai evreilor maghiari. Le-a raportat despre situația disperată a evreilor din Polonia și a discutat despre posibile căi de salvare.

În martie 1943, ghetoul din Cracovia era lichidat, iar toți evreii rămași au fost mutați în lagărul de muncă forțată din Plaszow, în afara Cracoviei. Schindler l-a convins pe SS- Haupsturmführer Amon Goeth, brutalul comandant al lagărului și un tovarăș personal de băutură, pentru a-i permite să înființeze o sub-tabără specială pentru propriii muncitori evrei la fabrica din Zablocie. Acolo a fost mai în măsură să-i țină pe evrei în condiții relativ tolerabile, crescându-le rația de hrană cu alimente cumpărate de pe piața neagră din banii lui.

A reușit să obțină eliberarea femeilor evreice promițând că va plăti zilnic 7 lei pe muncitor

La sfârșitul anului 1944, Plaszow și toate sub-lagărele sale au trebuit să fie evacuate în fața înaintării ruse. Majoritatea deținuților din lagăr – peste 20.000 de bărbați, femei și copii – au fost trimiși în lagăre de exterminare. La primirea ordinului de evacuare, Schindler, care se apropiase de secția corespunzătoare din Comandamentul Suprem al Armatei ( OKW ), a reușit să obțină autorizația oficială pentru a continua producția într-o fabrică pe care el și soția sa o înființaseră în Brünnlitz, în Sudeți. Întreaga forță de muncă din Zablocie – la care s-au adăugat pe furiș multe nume noi din lagărul de la Plaszow – trebuia să se mute la noul șantier al fabricii. Cu toate acestea, în loc să fie aduși la Brünnlitz, cei 800 de bărbați — printre ei 700 de evrei — și cele 300 de femei de pe lista lui Schindler au fost redirecționați către Gross-Rosen și, respectiv, către Auschwitz.

Când a aflat ce s-a întâmplat, Schindler a reușit la început să asigure eliberarea bărbaților din tabăra Gross-Rosen. Apoi a continuat să-și trimită secretarul personal german la Auschwitz pentru a negocia eliberarea femeilor. Aceasta din urmă a reușit să obțină eliberarea femeilor evreiești promițând că va plăti zilnic 7 lei pe muncitor. Acesta este singurul caz înregistrat în istoria lagărului de exterminare în care un grup atât de mare de oameni a fost lăsat să plece în viață în timp ce camerele de gazare erau încă în funcțiune.

107 supraviețuitori din vagoanele de vite, preluați de soții Oskar și Emilie

Unul dintre cele mai remarcabile acte umanitare reușite de Oskar și Emilie Schindler a implicat cazul a 120 de prizonieri evrei din Goleszow, un sub-lagăr din Auschwitz. Bărbații lucrau acolo într-o carieră de piatră care aparținea companiei operate de SS „German Earth and Stone Works”. Odată cu apropierea frontului rus în ianuarie 1945, ei au fost evacuați de la Goleszow și transportați spre vest în vagoane de vite, sigilate, fără hrană sau apă.

La sfârșitul unei călătorii obositoare de șapte zile în plină iarnă, gardienii SS au staționat în cele din urmă cele două vagoane sigilate cu încărcătura umană la porțile din Brunnlitz. Emilie Schindler a venit tocmai la timp pentru a-l opri pe comandantul taberei SS să trimită trenul înapoi. Schindler, care se repezise înapoi în tabără de la o misiune de procurare a alimentelor de afară, abia reuși să-l convingă pe comandant că avea nevoie disperată de oamenii care erau blocați în tren pentru muncă.

Când vagoanele au fost deschise forțat, a fost dezvăluită o priveliște îngrozitoare. Soții Schindler au preluat controlul celor 107 supraviețuitori, cu degerături groaznice și înfricoșător de slăbiți, au aranjat tratament medical și i-au hrănit treptat, până i-au readus înapoi la viață. De asemenea, Schindler l-a convins pe comandantul nazist care a vrut să incinereze cadavrele găsite înghețate în vagoane și a aranjat înmormântarea lor cu ritualuri religioase evreiești depline, într-un teren de lângă cimitirul catolic, pe care îl cumpărase special în acest scop.

Organizațiile de ajutorare evreiască și grupurile de supraviețuitori l-au susținut de-a lungul anilor

În ultimele zile ale războiului, chiar înainte de intrarea armatei ruse în Moravia, Schindler a reușit să se intoarcă ilegal înapoi în Germania, pe teritoriul controlat de aliați. Magnatul din timpul războiului era deocamdată fără bani. Organizațiile de ajutorare evreiască și grupurile de supraviețuitori l-au susținut modest de-a lungul anilor, ajutând la finanțarea emigrației sale (pe termen lung, fără succes) în America de Sud, în Argentina.

Când Schindler a vizitat Israelul în 1961, prima dintre cele șaptesprezece vizite, a avut parte de o primire copleșitoare din partea a 220 de supraviețuitori entuziaști. El a continuat să trăiască parțial în Israel și parțial în Germania. După moartea sa, pe 9 octombrie 1974, în Hildesheim, Germania, supraviețuitorii îndurerați au adus rămășițele salvatorului lor în Israel pentru a fi înmormântate pentru veșnicie în Cimitirul Catolic din Ierusalim. Inscripția de pe mormântul său spune: „Salvatorul de neuitat a 1.200 de evrei persecutați”.

Oskar Schindler a salvat cele mai multe vieți

O parte din supraviețuitori i-au dăruit în timpul vietii un inel pe care era gravat: “Cel care salvează o singură viaţă, salvează întreaga lume.”

În 1962, un copac a fost plantat în onoarea lui Schindler în Bulevardul Drepților din Yad Vashem. Pe 24 iunie 1993, Yad Vashem i-a recompensat pe Emilie și Oskar Schindler cu titlul ”drepți între popoare”.

Steven Spielberg a realizat un film numit „Lista lui Schindler”, bazat chiar pe evenimentele din acea perioadă, și este considerat o adevărată capodoperă cinematografică, obținând șapte premii Oscar și multiple alte distincții.

O copilă de 14 ani se luptă cu un cancer pulmonar. ”Sunt un tată disperat, care-mi cresc singur copilul de la vârsta de 4 luni”

Regina Maria are statuie în centrul istoric al Devei

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media