Am născut un copil care nu este al meu. El aparține Lumii

Decalogul Mamei, conform Psihogenealogiei. Am născut un copil care nu este al meu. El aparține Lumii. Acest fiu nu a venit să-mi împlinească proiectul personal, nici proiectele arborelui meu genealogic, ci pe ale lui.

Nu îl botez cu vreun nume deja prezent în arbore, și nici cu nume al vreunui strămoș, pentru ai da un destin.

Îi dau totul, îl ridic cu afecțiune, fără a înceta să fiu eu însumi, fără dependență de sacrificiu, dar cu Responsabilitate și din Libertate.

Îi ofer instrumente care să-l ajute la construirea propriei vieți, dar accept să le ia liber pe cele pe care le consideră potrivite, și să le respingă pe cele nepotrivite pentru el.

Accept că într-o zi nu o să-mi mai spună „mamă” atunci când va decide el, ci va dori să-mi spună pe nume, pentru că asta rupe legăturile de dependență și relația dintre noi doi se va echilibra.

Voi permite și voi facilita să aibă un spațiu privat și intim în casă, unde să se simtă ca în propriul teritoriu.

În ceea ce privește alegerea prietenilor, cariera, activitățile de agrement etc., îl ascult, îi dau cu părerea, dar nu îi selectez nimic, și nici nu-i interzic sau forțez.

Îl las pe fiul meu să facă greșeli, să cadă, să nu fie perfect.

Înțeleg că fiecare eșec este o schimbare de drum și odată cu el cresc și eu în fiecare zi. Dacă îl voi proteja prea mult nu va învăța adevăratele lecții, și nu va fi niciodată adult.

Nu-mi voi defini niciodată fiul („ este calm”, „este nervos”, „e timid”…), pentru că înțeleg că copiii își formează conceptul de sine în funcție de ceea ce spun părinții lor despre ei.

Îi transmit că în el sunt toate posibilitățile Ființei, și el are acest potențial.