Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Gabor Mate: Pentru copii e chinuitor să fie ei înșiși, dacă mediul din jur nu-i vede, nu-i aude, nu-i acceptă și nu-i prețuiește exact așa cum sunt

Gabor Mate: ”Cu cât oamenii sunt mai izolați, cu atât sunt mai stresați. Iar lumea modernă se confruntă cu o epidemie de singurătate. Oamenii sunt mult mai singuri decât erau acum câteva decenii. Când ești singur nu ai aceeași capacitate de a combate stresul. Oamenii singuri se îmbolnăvesc mai repede și mor mai repede. Ei reacționează la stres nu doar individual, ci și social.”

(Partea a 2-a)

Rep: Cum putem defini stresul? Ar trebui să facem asta, fiindcă indiferent de țară sau cultură, auzim spunându-se, ”Tu nu știi ce este cu adevărat stresul. Eu știu ce e stresul, nu e ce crezi tu.” Deci ce este stresul?

Gabor Mate: Stresul e atunci când ești amenințat cu pierderea a ceva de care ai nevoie. Stresul în sine nu este ceva rău. De exemplu, dacă acum v-aș amenința ar trebui să fiți stresat. Stresul e o reacție fiziologică la o amenințare. Dacă v-aș stresa v-ar crește pulsul, vi s-ar încorda mușchii și ați fi gata de luptă sau de fugă. Iar asta e ceva bun. Și ca să se întâmple asta trebuie să existe un răspuns fiziologic al corpului, cauzat de stres. Acesta e legat de mulți factori, dar mai ales de eliberarea hormonilor de stres, cortizolul și adrenalina.

  • Citește și toată seria de articole dedicate doctorului Gabor Mate AICI

Stresul pe termen scurt e doar răspunsul fiziologic la o amenințare. Însă există și stresul cronic. Stresul pe termen scurt sau ca reacție, îți salvează viața, însă stresul cronic ți-o pune în pericol. Fiindcă aceiași hormoni de stres, adrenalina și cortizolul, care pe termen scurt te ajută să-ți menții rezistența, pe termen lung îți subțiază oasele, produc ulcer, te fac deprimat, depozitează grăsime pe abdomen, crescând riscul de boli cardiace și îți suprimă sistemul imunitar. Stresul poate fi definit ca presiune asupra organismului, pe termen scurt sau lung. Și dacă citim studii despre stres, vedem că el este declanșat de lipsa de informație, de nesiguranță, de pierderea controlului și de conflict. Dacă eu v-aș stresa, dar ați putea cere ajutorul cuiva, asta v-ar ajuta să vă eliberați de stres.

Legăturile umane, așadar, atenuează stresul, cu cât oamenii sunt mai izolați, cu atât sunt mai stresați. Iar lumea modernă se confruntă cu o epidemie de singurătate. Oamenii sunt mult mai singuri decât erau acum câteva decenii. Când ești singur nu ai aceeași capacitate de a combate stresul.  Oamenii singuri se îmbolnăvesc mai repede și mor mai repede. Ei reacționează la stres nu doar individual ci și social.

Rep: Poți să fii supus unui stres foarte puternic fără să știi?

Gabor Mate: Da, dacă ți-ai reprimat la vârste fragede emoțiile. Asta e ce se întâmplă în caz de traume: te desprinzi de tine însuți. Nu mai știi ce simți. Să luăm cazul meu. Decenii întregi, oamenii m-au întrebat: cum te simți? Iar eu mă înfuriam: nu știu cum mă simt! Știam ce gândeam, dar nu știam ce simțeam. Eram desprins de mine. De ce eram așa? Fiindcă în copilărie mi s-au întâmplat atâtea lucruri cumplite, că metoda mea de a supraviețui a fost să mă detașez de ce simțeam. Fiindcă acele sentimente erau insuportabile. Dacă mă desprind de ce simt, atunci nu știu că sunt stresat, dar NU înseamnă că nu sunt stresat. Mulți oameni sunt foarte stresați dar nu știu asta.

Rep: Există un stres al existenței? Vorbiți despre asta, despre un stres înnăscut. Ca să vă citez : ”E foarte dureros să fim noi înșine”. Ce se află la baza acestei dureri de a fi noi înșine?

Gabor Mate: E dureros să fim noi înșine doar dacă ceilalți nu ne acceptă așa cum suntem. Dacă oamenii ne acceptă, atunci e o bucurie să fim noi înșine. Pentru copii, e chinuitor să fie ei înșiși, dacă mediul din jur nu-i vede, nu-i aude, nu-i acceptă și nu-i prețuiește exact așa cum sunt. În aceste condiții viața devine o căutare a sinelui. Și multor oameni le ia decenii întregi să se regăsească. Dar când reușesc, e o bucurie foarte mare. Dacă suntem noi înșine și asta ne amenință legăturile cu oamenii de care suntem legați, e foarte dureros. Și mulți nu pot să suporte durerea aceea. Așa că preferă să adopte convingerile, valorile, comportamentul și așteptările familiei lor, ale societății, ale culturii din care provin. Preferă să facă asta în loc să spună ”nu” – ”Eu nu sunt așa, nu e ceea e simt, nu e ceea ce cred, și prefer să fiu singur decât asociat în mod greșit”. Cei mai mulți oameni nu suportă această durere. Din păcate, foarte des le facem asta și copiilor noștri. Facem să le fie foarte greu să fie ei înșiși.

Rep: După cum spuneți dvs, cu o întrebare retorică, ”de ce sunt părinții incapabili să vadă durerea copiilor lor?”

Gabor Mate: Fiindcă nu-și văd nici propria durere. E o problemă veche de generații. Eu am trei copiii adulți. Dar când eram un tânăr părinte mă comportam des în feluri în care îi răneau. Nu voiam să-i rănesc, nu era asta intenția mea, nici măcar nu-mi dădeam seama că îi răneam. Dar asta se întâmplă fiindcă nu-mi înțelegeam propria durere. Așadar, fiecare generație își transmite involuntar, durerea generației următoare. Și nici măcar nu-și dă seama că face asta.

(Partea a doua)

Va urma

Citește și prima parte:

Gabor Mate: Boala este un mod prin care corpul spune ”nu” atunci când omul nu spune

Sursa: Extras din emisiunea Garantat 100% cu Cătălin Ștefănescu, TVR1

Citește și:

Gabor Mate: Oamenii care nu simt compasiune sunt capabili să ucidă pentru putere sau pentru propriul profit

Gabor Mate: România e plină de munți, păduri, văi și lacuri. Duceți copiii acolo regulat!

Gabor Mate: ”Ia o pastilă și sună-mă peste două săptămâni!”. În domeniul psihiatriei nici măcar nu se vorbește despre vindecare.

Cum mă regăsesc?

DEFINIȚII: Normalitatea ca șablon, ucide!

Distribuie acest articol Oficial Media
Share