Starea de mulțumire și regăsirea Sinelui – Starea de conștiință se consolidează, forța egoului se pierde

Între a-ți dori ceea ce nu ai și între a vrea ceea ce îți lipsește există o mare diferentă de fond. Niciodată nu putem avea totul, dar în același timp nu ne lipsește nimic din ceea ce ne este necesar. Starea de mulțumire și regăsirea Sinelui sunt două acțiuni ale aceluiași scop.

Starea de mulțumire și regăsirea Sinelui

Până la regăsirea Sinelui ca Întreg, suntem predispuși stării de nemulțumire. Mereu vrem mai mult și altceva, deși avem totul. Egoul nu percepe noțiunea de întreg și de suficient. El poate fi încadrat cu ușurință în categoria bolilor, întrucât este provocator de suferință. Faptul că cere întotdeauna ce nu are la un anumit moment, asta încarcă ființa cu stări de nemulțumire, furie, neliniște, invidie, gelozie și ură. Când Sinele Profund va identifica aceste emoții ca ”daruri de la greci”, atunci vom realiza că tot ceea ce obținem astfel, devine nociv. Atunci ființa nu va mai fi parazitată de acest ”cal troian” inconștient, așa cum îl numeam într-un interviu.

Eul inconștient

”A fi una cu propria viață” a fost o expresie greu de înțeles pentru mine până spre vârsta de 30 de ani. Experimentasem această stare în toate acțiunile de după ’89.  Faptul că Peter putea să desfășoare elemente dificil de atins, iar John executa cu ușurință mișcări de care eu nici măcar nu mă apropiam, îmi aruncau eul inconștient într-o eroare teatrală.  Aceea că nu sunt suficient de bun, că trebuie să obțin din ce în ce mai mult de la mine, fizic și moral, pentru a-mi întregi ființa.

Adesea, în bază eram felicitat pentru modul în care încheiam diverse proiecte. De cele mai multe ori meritele îmi erau recunoscute de Peter, John și de ceilalți colegi, ale căror calități, la rândul meu, năzuiam să le ating. În plus de asta, deși venisem dintr-o țară recunoscută doar prin Nadia Comăneci și Gică Hagi și, eram oarecum marginalizat, abilitățile și cumpătarea m-au propulsat ca lider de grup, poziție pe care am păstrat-o până la retragerea din echipă.
Aprecierile celor din jur și postura de conducător mi-au relevat, indirect, că eu sunt întreg prin ceea ce sunt, fără să am nevoie de nimic mai mult -de calitățile lui John și Peter pe care le vedeam ca plusuri- și că e posibil ca inconștient să-mi doresc altceva ce nu s-ar regăsi niciodată în ființa mea, atâta vreme cât e vorba de râvnă interioară și nu de necesitate naturală. [Cristi Iordache – Ukiah, 2001]

Întâmplări asemănătoare au existat mereu, de-a lungul vieții. Însă niciodată nu m-au pus față în față cu conștientizarea propriei ființe și n-au avut efectul exemplelor de mai sus. În anul 2000 mi-am spus primul ”mulțumesc” interior și de-atunci le-am sugerat și apropiaților mei să o facă.

Nemulțumirea, mânia și râvna – Egoul și negativitatea

Nemulțumirea și furia sunt cărămizi în construirea egoului și au la bază efectul alteritar – compararea cu ceilalți. Egoul se impune Sinelui Profund ca justițiar și chiar împarte propria dreptate cu multă pasiune. El se situează într-o stare de plăcere când emite și receptează emoții negative. O atenție sporită acordată acestui proces egocentrist este primul pas spre consolidarea conștientizării.
Negativitatea are efect nefavorabil asupra organismului uman, producând o serie de disfuncționalități. Suferințeale sistemului digestiv, ale sistemului imunitar, ale inimii și sistemului respirator sunt efectele negativității. Afecțiunile psihosomatice pot cuprinde orice parte a corpului și în acest caz avem de-a face cu o suferință, nu cu o plăcere. Nemulțumirea, mânia și râvna oferă plăcere egoului dar îmbolnăvesc corpul fizic. Acceptând că stările negative sunt elemente ale aceleiași ființe care suferă, deducem că plăcerea egoului un nonsesns. Nimeni, niciodată, nu își dorește propriul rău!

Sinele Profund -izvor de armonie și mulțumire

Conștientizarea și implicit meditația în stări de mulțumire pot semnifica debutul primei etape în diminuarea egoului cu ale sale ”daruri”. Cu cât starea de conștiință se consolidează, cu atât forța egoului se diminuează. Suma elementelor care compun cele două câmpuri antagonice, este mereu egală. De înțelepciunea noastră depinde acțiunea de înzestrare a lor. Putem lăsa egoul să ne devoreze ființa, sau putem construi Sinele Profund -izvor de armonie și mulțumire!
Niciun om cu o inteligență autentică nu se supune unui parazit, nu cade pradă unui ” cal troian”. Acesta refuză instantaneu orice stare de nemulțumire, de râvnă sau de gelozie.

Nu căutați să fiți ceea ce nu sunteți, nu așteptați să primiți altceva decât deja aveți. Acum și aici, cu toții sunteți întregi! Sunteți una cu propria viață! Nu căutați în ”dacă ar fi fost” și în ”dacă voi avea”. Trăiți și consolidați armonia a ceea ce sunteți astăzi, pentru a culege bucuria acum și în toate zilele. Spuneți astăzi primul ”mulțumesc”!

Cristi Iordache 

Citeste si:

Frica de moarte distruge ființa umană

Am trăit și raiul și iadul. Acum am renunțat la tot ce nu îmi cere universul

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media