ASTĂZI sărbătorim ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PISICILOR

Sunt pufoase, frumoase, caraghioase, inteligente, fals indiferente, curioase, inventive Și extrem de agile.

Nu-i de mirare c-au ajuns vedetele incontestabile ale rețelelor de socializare!

În urmă cu 21  ani, pe 8 August, era declarată Ziua Internațională a  Pisicilor, în cinstea acestor superbe feline, care ne oferă dragoste necondiționată și nenumărate motive de bucurie, duiosie și râs cu poftă.

                                  Ce marchează Ziua Internațională a Pisicii?

Ziua Internațională a Pisicii marchează 24 de ore de recunoaștere și celebrare a unuia dintre cele mai vechi și mai iubite animale de companie ale omenirii. Festivitățile au fost puse la cale pentru prima dată în 2002, de către IFAW, Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor. Alături de IFAW au contribuit și alte grupuri dedicate drepturilor animalelor, pentru a celebra cel mai popular animal de companie de pe planetă.

Se estimează că 500 de milioane de pisici se plimbă în grădinile vecinilor din întreaga lume, ceea ce înseamnă că aproape fiecare familie extinsă are o persoană care are mai mulți pisoi, indiferent de țară sau de climă. Acest lucru este minunat, deoarece s-a demonstrat că deținerea unei pisici îmbunătățește sănătatea mentală și ameliorează stresul, anxietatea și depresia.  Așa că, atunci când afară plouă și nu ai cu cine să petreci timp de calitate, orice pisică neagră, roșcată, persană, siameză, bengaleză, cu păr scurt, Munchkin, balineză, RagaMuffin sau orice pisică, indiferent de rasă sau dimensiuni, este de ajuns!

 De Ziua Internațională a Pisicii, putem întinde covorul roșu,  pentru prietenele noastre feline!

ȘTIAȚI CĂ:

-botul pisicii are “amprente” asemănătoare celor de pe degetelor umane? Mai exact, ca și în cazul amprentelor umane, pe botul lor există tipare unice, specifice fiecărei pisici;

-de fapt, pisicile nu văd pe întuneric? Ele văd, într-adevăr, mai bine decât omul pe lumină foarte slabă, dar pe întuneric total văd la fel de puțin ca oamenii. Adică, nimic;

-când o pisică vine la tine dând din coadă, te invită, de fapt, să îi miroși posteriorul? Pisicile folosesc mirosurile pentru a comunica și, prin urmare, ridicarea cozii este o expunere a glandelor și feromonilor. Este, în cele din urmă, echivalentul unei îmbrățișări sau a unei strângeri amicale de mână. Evident, în limbaj pisicesc;

-85% din durata unei zile pisicile nu fac nimic, absolut nimic? Dacă că gândiți că, totuși, mănâncă, beai apă sau stau pe litieră… ei bine, toate aceste “importante și obositoare activități” le ocupă, laolaltă, ceva mai puțin de 4% din timp;

-când vezi o pisică a cărei blană conține trei culori diferite poți paria că este o femelă? Culorile de pe blană sunt dictate de cromozomii X și Y și, în timp ce natură i-a permis masculului doar cel mult încă o culoare în afară de alb, femelelor le sunt permise până la două culori în afară de alb;

-pisicile își ascund excrementele în semn de respect pentru tine? Instinctul acesta s-a dezvoltat atât în încercarea de a-și ascunde mirosul și a evita astfel prădătorii, dar și pentru a-și arăta supunerea față de pisica dominantă. În cazul pisicilor de casă, pisica dominantă este chiar persoana care a adoptat-o;

-încă nu există o explicație științifică pentru motivele care le determină pe pisici să toarcă? Unii cercetători susțin că frecvența sunetelor emise în timpul torsului ar avea efecte benefice asupra sănătății acestora. Este, însă, doar o teorie;

-când o pisică se freacă de de piciorul tău face acest lucru pentru a-și marca teritoriul? O marcare care constă în mirosul pe care îl transferă, cu blana, pe piciorul tău;

-renumitul reflex de redresare – cel care le face pe pisici să cadă mereu în picioare – începe să se dezvolte la vârsta de 3-4 săptămâni? Și, până la vârsta de șapte săptămâni, este perfect dezvoltat;

-pisicile nu torc doar atunci când le este bine, ci și atunci când nu se simt bine? Și, da, iarba pisicii acționează asupra lor ca un drog, declanșând, în 80% dintre cazuri, un răspuns sexual.

-spre deosebire de noi, pisicile nu simt gustul dulce ,  ceea ce probabil explică și faptul că nu prea sunt atrase de el.
– Pisicile tărcate, de culoare portocalie, au pistrui în jurul gurii și pe pleoape.
– Torsul pisicilor are uneori puteri vindecatoare pentru ele însele.

Pisicile domestice torc la o frecvență cuprinsă între 25 și 150 Hz, ceea ce poate ajuta la vindecarea oaselor și muschilor.

O pisicuță care are 3 ani are, de fapt, în ani umani 21. O pisică de 8 ani, are 40 dacă ar fi om. Iar la 14 ani pisica este deja destul de bătrână, ea având, în ani umani, 70.

                                     Pisica alungă energiile negative

Printre alte curiozități despre pisici se numără și cea potrivit căreia toate felinele sunt animale megice, ele având darul de a ne proteja casa și familia de spiritele rele, fantome și strigoi. Când pisica simte prezența acestor entități, poate avea un comportament bizar: dacă observi că se întoarce mereu într-un anumit loc din cameră sau din locuință sau o vezi uitându-se fix într-un anumit punct este foarte posibil ca ea să fi simțit sau să fi văzut ceva. Și încă un lucru pe care, cu siguranță, nu-l știai despre pisici: atunci când se alintă de picioarele tale ele nu o fac doar pentru că te salută și te iubesc, ci încearcă să-ți transfere și ție din energia lor pozitivă.

Se spune că prima interacțiune a omului cu o pisică a avut loc acum în jur de 9 000 de ani, iar domesticirea a început acum aproximativ 4 000 de ani. În Egipt, pisica era considerată sacră, legată de divinitate. În general, acest animal adorabil ajuta la paza câmpurilor de rozătoare, dar putea alunga și viețuitoarele veninoase, precum șerpii și scorpionii. Astfel, egiptenii au înțeles faptul că pisicile reprezintă un animal fără de care nu pot trăi. În jurul anului 3000 înainte de Hristos, aceștia le-au permis pisicilor să intre în casă, pentru a-i feri de rozătoare.

Alături de aceste aspecte practice, în Egipt se credea că pisicile sunt descendentele zeiței Bastet, înfățișată cu cap de pisică și corp de femeie. Aceasta era zeița fecundității și a lunii, având scopul primordial de a proteja familiile.

Perioada în care fe­li­ne­lor li s-a atribuit o imagine o­pu­să celei oferite de egip­teni a fost cea a Evu­lui Me­diu, în care religia a a­so­ciat pisicile cu dia­vo­lul și magia nea­gră. Astfel, ele au început să fie arse pe rug împreună cu stăpînii lor sau, con­form ordinelor date de condu­ce­rile orașelor, au început să fie ex­terminate, din teama că în pie­lea u­nei pisici negre ar pu­tea fi ascunsă o vrăjitoare me­ta­mor­fozată. Acest lu­cru se întîmpla, însă, în ur­ma u­nor procese publice, la ca­re putea par­ticipa în­trea­ga comunitate și la ca­re pisicile erau acuzate de în­tîm­plările cele mai ne­faste petrecute re­cent. Însăși Papa Grigore al IX-lea a caracterizat pisicile ca fiind „cre­aturi diabolice”, dînd astfel startul unui a­de­vărat carnagiu al felinelor in­de­pendente. Carnagiul a continuat și în Ypres, în Olanda, unde în a do­ua săptămînă a postului Paștelui exis­ta așa-numita „miercurea pisicilor”, zi în care felinele din întreaga regiune erau a­runcate de pe vîrfurile stîn­cilor sau de pe turnuri.

În mitologia românească, pisica apare ca fiind prezentă pe Arca lui Noe. Ea luptă cu diavolul care, trans-format într-o mulțime de șo­bo­lani, roade lemnul corabiei și încearcă să o distrugă. Prinde viață cînd Noe ve­de rozătoarele și, mîniat, își scoate mantia și o aruncă asupra lor, în­cer­cînd să-i prindă.

„Dintre toate creaturile lui Du­mne­zeu, există una care nu poa­te fi înrobită. Aceea este pisica. Da­că ar putea exista încrucișare între om și pisică, procesul ar îm­bu­nă­tă­ți o­mul, dar ar deteriora pisica”spunea Mark Twain

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media