De ce barbatii sau femeile adeseori au ghinion in relatiile de cuplu?

De ce barbatii sau femeile adeseori au ghinion in relatiile de cuplu?

„Ce se aseamănă se adună. Tot ce noi am făcut cândva se află adânc în subconștientul nostru. De exemplu, lăcomia părinților și a bunicilor noștri se găsește în noi – și noi atragem oameni zgârciți către sine. Ce se aseamănă se tratează cu ce este asemănător. Dacă în neam există gelozie atunci, fără să observăm acest lucru, ne vom alege, de asemenea, un om gelos ca prieten sau soț. Lăcomia, mânia, gelozia – toate acestea sunt manifestările exterioare ale atașamentului sufletului de fericirea omenească. Acolo unde există lascivitate, va apărea inevitabil gelozia, iar apoi și agresivitatea care deja nu mai are nevoie de un motiv extern.

Atașamentul și agresivitatea apar pe neobservate. De exemplu, este suficient ca timp de mulți ani femeia să-și admire omul iubit și să își repete că nu poate trăi fără el. În timpul postului, de exemplu, trebuie să te îndepărtezi de toate atașamentele tale, să te abții de la plăceri. Restricțiile se referă nu doar la mâncarea sățioasă și dulce, ci și la relațiile sexuale. Este chiar de dorit, în general, să fii în singurătate un anumit timp, întrucât plăcerea primită în relația cu alt om poate, de asemenea, să distragă de la aspirația către Dumnezeu și de la iubirea pentru El. Dacă mecanismul de apărare al detașării nu se activează,

Dacă aspirația către Dumnezeu nu există, dacă femeia nu respectă poruncile, atunci ea este condamnată la alipirea subconștientă a sufletelor. Iar acest lucru este dezastruos și bărbatul, protejându-se, se distanțează în diverse moduri – uneori este agresiv, alteori consumă alcool. Ori se pune pe chefuri, își face o amantă, vrea să fugă de acasă, merge mai des la pescuit. Ori se îmbolnăvește.

Mai întâi, această agresivitate poate arăta ca o teamă de a pierde omul iubit, ca o lipsă a dorinței de a trăi în cazul pierderii lui, ca o mâhnire la gândul unei eventuale infidelități, ca supărări lungi din cauza neatenției sau lipsei lui de respect, ca suspiciune și gelozie. Aceste emoții se intensifică dacă noi ne îngăduim excese în plăceri – în mâncare, alcool, sex. Nici nu mai vorbesc despre avorturi, despre un comportament incorect în timpul sarcinii, despre lipsa de respect față de părinți etc. Iar apoi, ești nevoit să răspunzi pentru propria ta agresivitate. Dacă femeia aspiră către Dumnezeu și încearcă să se schimbe, dar nu poate să accepte purificarea printr-un bărbat, ei i se dă o purificare blândă, prin faptul că îi lipsește viața personală. Familia nu se întemeiază, cavalerii pleacă. Iar, dacă femeia nu se schimbă, atunci purificarea se produce mult mai aspru : prin boli, neplăceri, jigniri din partea bărbaților.

Dacă femeia se plânge împotriva destinului și se înfurie, atunci este ușor să-ți imaginezi ce urmează mai departe. Pur și simplu, nu trebuie uitat faptul că, pentru orice bărbat, femeia cu care el începe o legătură amoroasă este potențiala mamă a viitorilor lui copii. Dacă sufletele copiilor sunt agresive, bărbatul simte intuitiv pericolul și nu dorește apariția lor pe lume. Cred că, deja, este timpul pentru dumneavostră să nu mai „lucrați după metodă”, ci să învățați să iubiți, să iertați, să sacrificați, să primiți bucurie din faptul că aveți gijă de alt om. Este necesar să învățați a iubi necondiționat și fără pretenții, să respectați posturile, să vă detașați, să vă rugați pentru copii. Trebuie să înțelegeți că pentru fericirea adevărată din suflet nu sunt necesare nici familia, nici un bărbat apropiat.

Noi putem oferi energie în cele mai variate forme și direcții și, totodată, să simțim adevărata fericire. Iar când iubirea necondiționată se va stabili în sufletul vostru, atunci sentimentele deja apărute în momentul relației cu omul apropiat nu vor mai prezenta un pericol pentru dumneavoastră. Plăcerea nu se va transforma în atașament, ci în iubire, și atunci va apărea energia necesară pentru întemeierea familiei și apariția copiilor pe lume.”

S.N. Lazarev

Fragment din cartea Experienta Supravietuirii