Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

În județul Hunedoara mai trăiesc doar cinci veterani de război

Ziua de 29 aprilie este un reper în calendarul oricărui român, fiind ziua în care ne omagiem veteranii de război, acei viteji care au recurs la sacrificii pentru ca noi, astăzi, să putem trăi liberi.

Ziua Veteranilor de Război reprezintă un moment de cinstire, onorant şi legitim, a celor pentru care conceptul de apărare a ţării a fost transformat într-un crez. Generaţiile prezente şi viitoare au obligaţia de a-şi onora veteranii şi de a păstra mereu vie amintirea celor care şi-au sacrificat viaţa pentru ca noi, astăzi, să putem trăi liberi. Ne exprimăm convingerea că devotamentul şi curajul dumneavoastră, al veteranilor de război, vor constitui exemple şi pentru generaţiile viitoare. Astfel, această zi este celebrată şi în semn de recunoştinţă pentru sacrificiul militarilor care au participat la misiuni în afara teritoriului statului român, având ca obiectiv limitarea efectelor acţiunilor teroriste.

Ziua Veteranilor de Război a fost celebrată și la Centrul Militar Județean al județului Hunedoara, acolo unde au participat autorități publice locale și județene.

În județul Hunedoara mai trăiesc doar cinci veterani de război. Au fost felicitați colonelul în retragere Roman Crainic, iar generalul de brigadă în retragere, Ioan Ciocan, care a împlinit 100 de ani, a fost vizitat și felicitat la domiciliul său de la Brad, de consilierul județean, gen(r) Vasile Bârea și colegi din Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria- Hunedoara. Din Valea Jiului mai trăiește lupeneanul veteran de război Tudor Gheorghe. Apoi mai sunt Victor Negru din Gurasada, Edmund Ersek. din Hunedora și o singură văduvă de război, din Vulcan, Ana Popovici.

29 aprilie – Ziua Veteranilor de Război din România este stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007 şi Legea 303 din 13 noiembrie 2007. A fost aleasă această zi în semn de cinstire întrucât, la 29 aprilie 1902, Regele Carol I a instituit, prin Înalt Decret, calitatea de veteran de război pentru toţi cei care luptaseră în războiul din 1877 – 1878 pentru cucerirea Independenţei de Stat a României şi supravieţuiseră anilor care au trecut de la acel eveniment istoric. La adoptarea de către Rege a importantei hotărâri s-au avut în vedere prevederile Convenţiei de la Geneva, din 1870, potrivit căreia cei chemaţi de patrie la luptă au dreptul să devină, după un sfert de veac, VETERANI.

Respectând adevărul istoric, trebuie să spunem că recunoaşterea unei asemenea calităţi nu a venit de la sine, direct de la suveran, şi nici datorită propunerilor sau intervenţiilor vreunei instituţii a statului, ci în urma demersurilor unor bărbaţi curajoşi, foşti combatanţi pe redutele de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, care nu mai puteau suporta mizeria şi sărăcia în care trăiau şi s-au adresat direct Regelui, care i-a primit la palat.

Ascultându-i cu atenţie, şi considerând îndreptăţite cererile lor, Carol I nu numai că le-a acordat calitatea cuvenită ci, printr-un Decret special, le-a conferit şi unele drepturi, precum se stipula, de pildă, la articolul 2: „pentru ca fiecărui ostaş să i se asigure liniştea şi ocupaţia pentru tot restul de viaţă, i se pun la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.

Este un moment înălţător, un moment în care, gândul nostru plin de recunoştinţă trebuie să ajungă la ei, cei care ne sunt alături, cu demnitate şi cu simţul datoriei împlinite. Vă asigurăm că pentru noi, dumneavoastră – veteranii de război – veţi rămâne acele icoane ale curajului şi devotamentului faţă de ţară şi vă veţi bucura mereu de respectul şi admiraţia noastră. Cu pioşenie ne înclinăm în faţa celor care care şi-au adus sacrificiul suprem, jertfindu-se pentru cea mai nobilă cauză – apărarea ţării. Avem datoria faţă de ei, adevăraţi eroi ai neamului românesc, să păstrăm integritatea şi libertatea acestei naţiuni, destul de încercată de-a lungul timpului.

Dumnezeu să-i odihnească!