Profesorul Bulai, cerere de pensionare la câteva ore după începerea anchetei

Profesorul Alfred Bulai a făcut cerere de pensionare de la Școala de Științe Politice și Administrative (SNSPA). Vestea vine după ce,  la ora 16, Poliția Capitalei anunța începerea anchetei profesorului pentru „folosirea funcției în scop sexual”.

La ce erau supuși studenții în stagiile de practică: „Dezbracă-te să îmi arăți că ai încredere în tine”

Decizia lui Bulai a fost luată după investigația Snoop.ro, care a dezvăluit acte de abuz sexual comise de profesor asupra unui număr mare de studente ale SNSPA. El ar fi pus mai multe studente să se dezbrace în timpul sesiunilor de feedback pe care le acorda în stagiile de practică. „Tremuram și mă debrăcam”, povestește printre lacrimi Alexandra Costa, una dintre victime.

S-a întâmplat la finalul stagiului de practică pe care profesorul îl organizează aproape în fiecare an cu studenții din anul I și II la Sociologie, într-o zonă rurală. Aceștia învață să aplice chestionare și fac interviuri cu localnicii. La final, Bulai le dă feedback individual, la el în cameră, unde este cazat. În conversația avută cu Snoop, Bulai motivează alegerea camerei personale ca „un loc care să fie privat”.

Pentru întâlnirea cu Alexandra, profesorul pregătise terenul într-o discuție anterioară, în care insistase pe „defectele” ei, pe „faptul că nu sunt sigură pe mine și trebuie să lucrez la asta”, spune ea. Apoi, la el în cameră, o întreabă:

„Acum ești mai sigură pe tine? (…) Vreau să văd că ai încredere în tine să te dezbraci”, povestește fosta studentă.

„Mi-am dat hainele jos și mi-a zis: «Și chiloții»”

Profesorul îi face în timpul ăsta complimente: „Ce țâțe șmechere ai, gagico”, spune ea. Apoi „mi-a zis să mă duc la el (…) Nu mai stătusem niciodată în picioare dezbrăcată în fața cuiva. Și mi-a zis «Ia uite ce sexy ești, cum să n-ai încredere în tine». Și mi-a pus mâna pe țâțe (…) și pe fund. (…) Tremuram, nu mai eram coerentă”, retrăiește ea momentul.

Filmele fără consimțământ, adunate în „arhiva personală” a lui Bulai

Stagiile de practică organizate de Bulai în fiecare vară sunt „foarte populare în facultate. Toată lumea voia să participe”, povestește o altă studentă. Mai ales pentru că se pleacă din București, dar și pentru că ajungi acolo doar în urma unui interviu cu profesorul. „Erai cool pentru simplul fapt că te alegea. (…) Te făcea să te simți mai important”, explică ea.

Pe lângă sesiunile private, serile erau umplute cu jocuri psihologice și teste proiective de personalitate, care se limitau deseori la interpretarea vieții sexuale a studenților. La unele jocuri participă și profesorul. „A pus-o pe asistenta lui să aleagă trei persoane de la masă, cu care ar face sex, în condițiile în care toți eram studenții ei”, rememorează Teodora, iar colegele ei prezente în practică confirmă.

În aceeași practică, serile se desfășurau sub influența alcool-ului. Două studente fac striptease în colanți și sutien, în fața tuturor. Ultima dansează „legată la ochi”, după ce bea niște țuică „ca să-și facă curaj”. „Când s-a terminat, tremuram toată”, subliniază ea.

„Mi-e jenă de momentul ăla. (…) Nu mi-am dorit așa ceva și nu știu cum am ajuns să o fac”.

Multe dintre activități erau filmate de o cameră pe trepied, fără consimțământul prealabil al studenților. Mai mult, aceștia susțin că nu se puteau retrage din activitate pe motiv că nu doreau să fie filmați. Filmările nu au ajuns niciodată în posesia studenților. Alfred Bulai spune că acestea se află într-o colecție personală: „Sunt într-o arhivă, pur și simplu a mea”.

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media