Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Manifestări culturale dedicate lui ”Gib Mihăescu” la Drăgășani

Duminică, 23 aprilie 2023, la casa memorială ”Gib Mihăescu” din Drăgășani, a fost organizată o manifestare culturală dedicată marelui scriitor vâlcean.

La evenimentul moderat de președintele asociației RUSIDAVA CULTURALĂ Marian Bărăscu au participat scriitori contemporani din tot arealul Olteniei de sub munte: Craiova, Vâlcea, Pitești, Drăgășani, Bălcești, dar și două nepoate ale scriitorului Gib Mihăescu: Aura Stegaru, venită din Franța și Daciana Floroiu împreună cu familia. În cadrul activității organizată în parteneriat de ”Rusidava Culturală” și Biblioteca Municipală Drăgășani prin Cristina Prunel – Bărbulescu și Iustina Batae a fost evocată viața și opera marelui romancier. De la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea a participat scriitoarea Zenovia Zamfir. Din Valea Jiului au trimis un mesaj și reprezentanții CLUBULUI DE PRESĂ, prin care i-au felicitat pe organizatori pentru evenimentul organizat, pe urmașii scriitorului, care îi păstrează încă, memoria și respectul viu și pe tinerii care s-au înscris la Festivalului național de proză scurtă. ”În romanele lui Gib Mihăescu, poți afla despre ororile războiului, pe care din păcate le trăiesc unii semeni de-ai noștri. Acesta s-a impus ca unul dintre cei mai lucizi exploratori ai obsesiilor şi ai pasiunilor omeneşti. Nuvelele lui Gib Mihăescu se remarcă prin puterea de observaţie şi de analiză cu care autorul înfăţişează tensiunea puternică a vieţii interioare ce ţine de domeniul psihopatologicului. El a îmbogăţit sensibil literatura română în direcţia prozei analitice, în descrierile obsesiilor erotice, care dau realităţii din jur o înfăţişare halucinantă. George Călinescu spunea că tema fundamentală a romanelor lui Gib Mihăescu este „studiul psihologiei bovarice” Gib Mihăescu spunea „Îndrăzneşte orice şi vei putea, dacă nu te va ucide vreo clipă de ezitare.”Vă spunem și noi, îndrăzniți și veți putea să vă atingeți visurile! Prin scrierile sale, autorul a demonstrat că setea de împlinire, cazuistica jurnalistică și juridică, vocația creației, credința în valorile suprapersonale, a căror fascinație îi direcționează aproape toate acțiunile definitorii, lupta dârză cu timpul apăsător sunt, de fapt, principalele date ale traiectului său biografic și artistic. Ca factură și univers, opera gibmihăesciană poartă amprenta modernității: observația realistă, viziunea satirică și de critică socială, asimetria compozițională, polimorfismul personajelor aflate în plin proces de dezarticulare morală, un conflict vădit între între iluzie și realitate, care conduce iremediabil spre trăiri obsesive canalizate de subconștient sau investigația epică dirijată pe tărâmul vieții mentale și afective, miza constituind-o oglindirea în imaginație a complexelor și obsesiilor de care suferă personajele sale memorabil. Felicitări tuturor și să ne reauzim și revedem la viitoarele proiecte comune!”au transmis cei din Valea Jiului.

Nu sunt lucruri inedite, pentru că Gib. Mihăescu a avut prieteni buni și mulți, dintre aceia care mânuiesc condeiul cu măiestrie. L-au cunoscut și au știut să-l prezinte cititorilor lor în adevărata lumină a marelui său talent și a caracterului său admirabil Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, N. Crevedia au scris despre el cu nestăpânită durere, ca prieteni şi camarazi de redacție.

Iar luni, la Casa Memorială „Gib Mihăescu” din Dragășani s-a desfășurat și cea de a XXV-a ediție a Festivalului național de proză scurtă ce poartă numele marelui scriitor. Gib I. Mihăescu (născut la 23 aprilie 1894– decedat la 19 0ctombrie 1935), pe numele său real Gheorghe Mihăescu, a fost un prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial.

A absolvit cursurile Colegiului Național ”Carol I” din Craiova. În mai 1917 absolvă școala de ofițeri de infanterie de la Iași cu gradul de elev plutonier și este repartizat la Regimentul 42-66 Infanterie. A participat la primul război mondial ca elev-ofițer, fiind combatant în 1917 în luptele de la Mărășești-Mărăști-Oituz. Gib Mihăescu a fost avocat la Chișinău și în orașul său natal. A colaborat la revistele Sburătorul, Gândirea,, Viața Românească,etc.

Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 și Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări obsesive, îndeosebi erotice, Rusoaica (tradus și în limba slovacă), Brațul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba. A scris și piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre).

Ultimul său roman, Donna Alba, scris la un deceniu și jumătate de la sfârșitul primului război mondial. În mare măsură autobiografic, acest roman de război descrie experiențele care au marcat profund personalitatea autorului și care au constituit premisele formării sale ca om și ca scriitor. Autorul descrie avântul eroic al soldatului român care ține piept cu baioneta armatelor germane, dar și viziunea realistă, tragică asupra întâmplărilor cotidiene marcate de circumstanțele războiului.

Romanele lui Mihăescu au influențe rusești, mulți critici vorbind despre „dostoievskianism”, însă textele sale, deși asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate și limpezime de tenebrele și atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.

Soția sa, Elena Gib Mihăescu, mărturisea într-un interviu publicat în 1938: “Viața se scurgea liniștită, egală, cu necazuri și bucurii. În 1935, cu câteva luni înainte de a muri, îl încercau dureri de șale. Întors de la mare și poate răcit, Gib se simțea din ce în ce mai rău”. La sanatoriul „Martin Luther” din Sibiu, cu regim și îngrijire, părea că-i merge mai bine. Puține zile mai târziu boala își accelera opera distrugătoare. I se măcinau rinichii. Uremie”.

A murit la vârsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză și a fost înmormântat la Drăgășani.

”Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihăescu l-a așezat între marii nuveliști români și printre cei mai importanți romancieri ai literaturii noastre. La Drăgășani un colegiu național îi poartă numele precum și o stradă, de asemenea și la Râmnicu Vâlcea o stradă este numită în cinstea lui. La Muzeul Literaturii Române sunt păstrate unele manuscrise ale sale.

A scris cinci romane:

• 1930: Brațul Andromedei

• 1933: Rusoaica

• 1933: Femeia de ciocolată

• 1934: Zilele și nopțile unui student întârziat

• 1935: Donna Alba

Nuvele

• 1928: Grandiflora

• 1929: Vedenia

• 1935: Visul

Piese de teatru

• 1928: Pavilionul cu umbre