Marcel Iures: „Nu putem fi nici mai mult, dar nici mai puţin decât ceea ce suntem”

Libertatea te omoară, îţi rupe oasele dacă nu te organizezi perfect. Dovadă este ceea ce se întâmplă în jurul nostru. (Marcel Iures)

Libertatea ne omoară zi de zi, indiferent că vorbim despre preşedintele ţării sau despre un copil de pe stradă. Pentru că e devălmăşie, iar libertatea înseamnă o rigoare infernală, chiar tragică…Toată libertatea aia mare se strânge într-un cerc foarte închis. Mai există şi libertatea de a te supune. Poate că asta este partea grea a libertăţii, iar dacă reuşeşti să te simţi liber pe coridorul ăsta îngust, înseamnă că eşti unde trebuie şi poţi să mergi mai departe.

Cristiana Gavrilă: În ce măsură mai avem noi acces la aceste valori? Educaţie, respect, bun-simţ… Mai au aceşti termeni vreo putere sau semnificaţie în lumea noastră?

Marcel Iureş: Nu sunt un om nemulţumit de propria mea ţară sau de propria mea cultură. Doar obosesc constatând evidenţe; însă asta nu mă pune jos. Au ajuns instituţiile mai tari decât omul – decât un om, pur şi simplu. Sunt studii care vorbesc despre moartea părţii tandre, slabe, cea de mângâiat, a omului. Fiinţa este băgată într-o carapace. Facem ce facem, şi ne construim asta în jurul inimii, în jurul minţii. În jurul ideii de Stat, de naţiune. Şi marea luptă contemporană este să dai cu ciocanul în carapace: poate reuşeşti să mai spargi ceva. Am făcut ochii mari când am aflat că oamenii se ocupă cu vânzarea obiectelor virtuale şi că o doamnă s-a îmbogăţit din design de astfel de obiecte. Mi se pare ca efectul unei boli, toată povestea asta. Şi ideea de joc o înţeleg – sunt de meserie, cu asta mă ocup –, dar să plăteşti bani grei ca să ţi se facă o poşetă virtuală, pe care nu o vei atinge niciodată, n-am să pot înţelege.

C.G.: Se produc mutaţii legate de dorinţele oamenilor, sau lumea a ajuns într-un exces? Ce credeţi?

M.I.: Noi lucrăm cu obiecte care sunt gândite de unii să nu ne facă rău. S-a schimbat ideea de ceva ce-ţi face bine – care era o chestie religioasă, mistică, profundă –, cu grija de a nu-ţi face rău. Se uită partea umană, în toată povestea asta. Sacrul venea din nemijlocire, iar acum relaţiile noastre sunt mijlocite, în majoritatea lor. Este o întreagă psihologie care se modifică… Sunt studii despre impactul prezervativului în relaţiile sentimentale la adolescenţi. Această mijlocire exclude jumătate din pachetul natural al apropierii dintre o fată şi un băiat. Mai mult, se inversează ordinea: prima reacţie este de spaimă, atracţia este retezată în faţa dubiului. Cum să te înspăimânţi de o fată superbă?

C.G.: Într-o istorie personală, dumneavoastră cum aţi simţit etapele maturizării?

M.I.: Cu lipsurile la locul lor. Jumătate din viaţa mea s-a derulat sub comunism, deci cu lipsuri de informaţie, de modele… Am făcut modele din bătrânii noştri, din poveştile lor de prin războaie, din fugile lor de comunişti. Am făcut eroi din oameni care acum sunt numiţi laşi sau colaboraţionişti, dar care au ales umilinţa de genul ăsta, ca să ne crească pe noi. Ca să avem acum o brumă de ceva, ca să avem biblioteci, ca să avem ce mânca. Toată lumea vrea să fim la nivelul Angliei şi al Franţei. Nu putem fi nici mai mult, dar nici mai puţin decât ceea ce suntem. Aici avem noi o problemă, pentru că s-a reuşit cumva să ne considerăm mai puţin decât suntem în realitate.

Interviul realizat de Cristiana Gavrila il puteti citi, integral, pe TEATRUL AZI!

Foto credit: cinemagia.ro

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media