Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

„Alianța polono-română în perioada interbelică”

Institutul Polonez din București în colaborare cu Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează în perioada 13 martie-13 aprilie 2024, expoziția temporară Alianța polono-română în perioada interbelică”.

Evenimentul expozițional aduce în atenția publicului vizitator o parte importantă a istoriei celor două state, care au contribuit la creionarea profilului perioadei interbelice din partea Europei Centrale și de Est.

Piatra de temelie în consolidarea relațiilor româno-polone a fost semnarea la București, în data de 3 martie 1921, a Convenției de alianță defensivă între Regatul României și Republica Polonă, de către cei doi miniștri de externe, prințul Eustachy Sapieha și Take Ionescu.

Dincolo de ajutor și asistență reciprocă, alianța polono-română în perioada interbelică s-a fundamentat pe tradiții vechi de colaborare politico-diplomatică, pe afinități culturale, interese economice și comerciale comune și pe un profund sentiment de prietenie între elita politică din Polonia și cea din România. În plus, poporul român a dat dovadă de altruism și ospitalitate față de Polonia, când a fost atacată de Germania și U.R.S.S și ca răspuns la solicitarea guvernului polonez, Președenția Consiliului de Miniștri a dat un comunicat unde se specificau măsurile pentru primirea refugiaților polonezi. În noaptea de 17/18 septembrie 1939, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, premierul Felicjan Składkowski şi alţi membri ai guvernului au tranzitat frontiera în România, fiind primiţi cu ospitalitate la Cernăuţi, fiind urmaţi de aproximativ 100.000 de refugiaţi polonezi, dintre care 60.000 de militari. Chiar dacă România nu a putut acorda ajutor militar Poloniei în aceste momente dramatice, ea însăși putându-se pune într-un real pericol, totuși nu putem să nu remarcăm aportul moral și ajutorul umanitar acordat de guvernul și populația românească statului polonez. Mai mult decât o alianță politică, relația polono-română în perioada interbelică capătă valențe simbolice cu o profundă substanțialitate istorică.

Respectul reciproc, seriozitatea, curtoazia și aplicarea cu strictețe a protocolului diplomatic în cadrul numeroaselor vizite în ambele state, reprezintă aspecte relevante în cultivarea unei alianțe, care dincolo de trăsăturile sale politico-militare, a devenit cum frumos spunea mareșalul Józef Piłsudski o „alianță a inimilor” polono-române în această parte tumultoasă a Europei.

Istoria acestor relații politice este transpusă în fotografii de epocă în cadrul a 13 panouri, selecția acestora urmând pas cu pas parcursul istoric al relațiilor bilaterale polono-române.

Vernisajul expoziției va avea loc miercuri 13 martie 2024, ora 11,00, în Sala Șemineului din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Legăturile româno-poloneze au o vechime de veacuri, iar prietenia autentică dintre cele două națiuni s-a dezvoltat organic și s-a impus în conștiința publică începând, mai ales, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat ajutor revoluţionarilor polonezi de la 1863-1864, refuzând extrădarea lor și sprijinind încercarea Poloniei de a-și recâştiga independenţa.
La sfârșitul Primului Război Mondial, România și Polonia aveau interese comune, bazate pe alianța cu democrațiile occidentale, întărirea legalităţii internaţionale prin Societatea Naţiunilor și instituirea unui mecanism eficace al securităţii, inclusiv prin formarea unor alianţe regionale.
Relația bilaterală dintre România și Republica Polonă a dovedit, în timp, substanță, viabilitate și profunzime cu totul particulare, dimensiunea politico-diplomatică fiind dublată de o relație de prietenie specială.
Unul dintre primele tratate bilaterale încheiate de România după Primul Război Mondial a fost Convenția româno-polonă de alianţă, completată de o convenţie militară cu caracter defensiv, semnată la București, la 3 martie 1921, de către cei doi miniștri de externe, Take Ionescu și Eustachy Sapieha, aceștia având deplinele puteri și susținerea fermă a șefilor lor de stat, Regele Ferdinand I și Mareşalul Józef Piłsudski.
Convenția din 3 martie 1921 a marcat începutul unei prietenii de durată, un moment de referință temporal și simbolic, o adevărată „alianță a inimilor”, așa cum a caracterizat-o Mareșalul Piłsudski. Prin acest document emblematic, părțile se obligau să își acorde asistență armată în cazul unui atac neprovocat la frontiera lor de răsărit, punând astfel bazele unor legături strânse, bazate pe încredere și contribuind la stabilitatea celor două state și a celei regionale.
Alianța Defensivă a marcat politicile regionale de securitate și de apărare ale României și Poloniei din perioada interbelică, constituindu-se, totodată, într-un punct solid de plecare pentru evoluția ulterioară, constant ascendentă, a relației. Astfel, Convenția din 1921 a contribuit semnificativ la întărirea prieteniei tradiționale și a legăturilor strânse dintre România şi Polonia și a inaugurat o serie de vizite și întâlniri bilaterale la cel mai înalt nivel.
Sunt bine cunoscute relațiile cordiale dintre Regele Ferdinand și șeful statului polonez, mareşalul Józef Piłsudski, precum și cele dintre Regele Carol al IIlea și Preşedintele Poloniei, Ignacy Mościcki. Aceste vizite au impulsionat cooperarea bilaterală, reflectată și prin ridicarea gradului de reprezentare diplomatică din cele două capitale la nivel de ambasadă, începând cu 1 mai 1938.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și atacarea Poloniei, România a asigurat tranzitul Guvernului polon, militarilor și refugiaților civili. În plus, România a asigurat evacuarea tezaurului național polonez, precum şi depozitarea și păstrarea unei părţi din acesta. Ulterior, la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele țări au cunoscut vitregiile totalitarismului.
După prăbușirea regimurilor comuniste din anul 1989, relațiile tradiționale dintre România și Polonia s-au dezvoltat și s-au dinamizat, fiind fundamentate pe interese economice, de securitate și pe valorile politice comune, ale democrației și drepturilor omului, reflectate inclusiv în apartenența la NATO și Uniunea Europeană.
Astăzi, relația româno-polonă se dezvoltă pe coordonate de predictibilitate și consecvență, facilitată de proximitatea geografică, înțelegerea comună, aprofundată, a riscurilor la adresa securității și stabilității regionale, precum și de o viziune împărtășită privind obiectivele de politică externă și securitate.
Istoria comună, tradiția îndelungată de cooperare apropiată dintre cele două state, precum și solidaritatea dintre cele două popoare (manifestate, mai ales, în momente dificile) conferă un caracter unic relației româno-polone și modului solidar în care cele două state s-au susținut reciproc.
În actualul context geopolitic regional deosebit de tensionat, Polonia este un partener strategic cheie și un aliat de încredere al României. Legăturile strânse pe linie de securitate și apărare sunt dublate de o relație economică, inclusiv comercială, robustă, precum și pe o cooperare sectorială extinsă, în domenii precum infrastructură și conectivitate, energie, industrie, agricultură, muncă, protecție și incluziune socială, mediu, dezvoltare regională, cultură, educație, sport ș.a.m.d.
Declararea – de către fiecare dintre cele două state – a unei zile a solidarității româno-polone consemnează și confirmă, în mod corespunzător, această prietenie tradițională și instituie cadrul pentru organizarea, pe baze anuale, a unor acțiuni cu caracter public, din sfera politică, diplomatică, economică, culturală, educațională.
S-a permis astfel celebrarea, în fiecare an, a cooperării dintre cele două state și s-a oferit un cadru suplimentar și vizibil de promovare și conștientizare, în cele două state, a relației speciale care leagă România și Polonia.

 

 

 

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share