Ce pot face românii pentru a reprezenta modelele noii generații. Cum ne putem ajuta pe noi înșine

Aceștia sunt românii care păstrează țara asta vie, aceștia reprezintă modelul tinerilor ce vin din urmă.

Am păstrat legătura cu domnul Constantin Țăposu încă de la inițierea proiectului de reconstrucție a refugiului. Un refugiu uitat de forurile competente, un loc încărcat de istorie, dar despre care nu se mai putea vorbi la timpul prezent. Drumul Grănicerilor, bătătorit din veacuri de neamul nostru, rămăsese în zona Șaua Strunga, doar amintire în hrisoavele negustorilor din Ardeal și Țara Românească. Despre locurile acelea s-a cântat și s-au făcut filme, dar din păcate, până la inițiativa domnului Țăposu, aproape că partea estică a Bucegilor nu mai exista pe harta memoriei oamenilor.

Am vrut într-una din zile să mediatizăm acțiunea domniei sale și a grupului din care face parte, insă mi-a spus cu modestie: ”Aș vrea să finalizăm ce am început, iar când va fi gata vă voi anunța. VREAU CA OAMENII SĂ GĂSEASCĂ UN LUCRU BINE FĂCUT!” Și așa a fost. Vă las în continuare să urmăriți povestea Refugiului din Șaua Strunga, sacrificii, sudoare și muncă, dar până la urmă, acestea sunt reperele pe care trebuie să le urmeze fiecare om.

Fii tu primul care acționează! 

În iunie 2016, Asociația OM pe MUNTE a început proiectul de renovare a refugiului din Șaua Strunga.  Proiectul s-a desfășurat în mai multe etape. În prima faza o echipă “OM pe MUNTE” s-a deplasat la refugiu pentru a putea întocmi o listă de materiale. Refugiul se afla într-o stare avansată de degradare și necesita reparații urgente. După ce am analizat situația la fața locului, am întocmit o listă cu necesarul de materiale.

În faza a doua am făcut muncă de acasă și anume am redactat și trimis peste 300 de e-mail-uri către tot atâtea firme, am generat conținut care a fost distribuit pe pagina și grupul nostru de Facebook si am întocmit cereri pentru eliberarea autorizațiilor necesare. Am căutat să transmitem necesarul de materiale către societăți în funcție de tipul activității; spre exemplu pentru acoperiș am contactat firme care se ocupă cu fabricarea, distribuția și montajul de sisteme de acoperișuri.
Nu am neglijat nici aspectul financiar al proiectului și, ca alternativă la donațiile de materiale, am pus la dispoziția persoanelor interesate un număr de cont.
Din cele peste 300 de e-mail-uri transmise am primit răspuns la patru. 
Astfel, niște oameni cu suflet mare au crezut în proiectul nostru și ne-au oferit: Citeste aici!

La două luni de la începerea proiectului, intram deja in faza a treia, și anume transportul materialelor de la Padina la Șaua Strunga. După câteva nopți nedormite, în  18 august la ora 7:00, camionul ajungea la Padina și urma să fie descărcat cu ajutorul  șoferului și a doi salvamontiști voluntari.
În acea zi m-am întâlnit cu conducerea Parcului Natural Bucegi pentru că aveam o promisiune din partea dumnealor că ne ajută cu transportul materialelor. Nu a fost să fie așa, au cam mimat posibilul sprijin și au plecat. Așa m-am văzut blocat cu 4 tone de materiale la Padina.

[…]

După amiază a plouat! Am învelit materialele și am continuat să caut un mijloc de transport.  Am apelat până și la MApN de unde am primit un răspuns prompt:”Armata oferă servicii doar contra cost”.
Sâmbătă dimineața, înainte să apară voluntarii, dau o fugă la Mănăstirea Peștera Ialomiței pentru a cere sprijinul Părintelui Stareț.  Mi-a promis că în două ore o să vină un tractor cu remorcă. Nu a ajuns nici în ziua de azi și au invocat lipsa cauciucurilor sau că nu au șofer. Îi cred pe cuvânt fiindcă sunt oamenii lui Dumnezeu și nu mint.

Au fost plătite 6 transporturi cu căruța de la Cabana Padina până la stână. De la stână toate materialele au fost transportate cu spatele de către voluntari. Două săptămâni ne-au trebuit pentru transport și zeci de voluntari au răspuns la apelul nostru, week-end de week-end.

Duminică, 11 septembrie 2016, cu forte proaspete din partea Salvamont Dâmbovița, de dimineața de la 8:00 pana la 21:00, tot sistemul de acoperiș RUUKKI a fost montat cu succes și de aici refugiu avea sa câștige un nou destin și o viata mai lungă.

Articolul integral, povestea și galeria foto, în OM PE MUNTE

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media