Gabor Mate: Perioada cât am lucrat cu oameni în stadiu terminal a fost o educație foarte bună

Gabor Mate: Perioada cât am lucrat cu oameni în stadiu terminal, a fost o educație foarte bună. Teoretic știi asta, dar în asemenea situații înveți din experiență proprie că moartea e doar o altă latură a vieții.

Rep: Există o triadă emoții-stres-boală. Ce este emoția:

Gabor Mate: E interesant că un cuvânt pe care îl folosim tot timpul e atât de greu de definit.  Emoția e o stare mentală asociată cu o stare fiziologică a corpului. Dacă există multă tensiune și energie agresivă în pieptul meu, pe chipul meu, în capul meu, acea emoție se va numi furie. Și dacă există blândețe, deschidere și tandrețe în corpul meu, atunci când privesc un alt om, acea emoție se va numi ”iubire”.

Rep: Vorbiți și despre competență emoțională. La ce vă referiți?

Gabor Mate: Vorbesc mult despre asta în carte, dar în esență competența emoțională, înseamnă să trăiești în prezent, să reacționezi la ce se întâmplă în prezent. Neinfluențat de întâmplari sau experiențe din trecut. Înseamnă și să știi ce simți în orice moment din prezent. Și să poți să-ți exprimi sentimentele. Deseori în viață mă supără câte ceva, și credeam că mă supără ce se întâmplă în momentul acela. Însă mi-am dat seama că era ceva din trecut, că nu trăiam deloc în prezent. Nu trebuie să confundăm prezentul cu trecutul.

• Citește și toată seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Rep: Ar trebui să fiți un om care să purtați povara imensă a umbrei morții. Ați fost, pentru mulți oameni, ultimul tovarăș înainte să moară. Cum faceți față?

Gabor Mate: Este adevărat, am lucrat la îngrijiri paliative și m-am ocupat de oameni aflați pe moarte. Există așa-numita ”tanatofobie”, frica de însuși conceptul de moarte. În societatea occidentală suferim foarte mult de această fobie. Tuturor ne este teamă de propria noastră moarte. Nu mă refer la asta, ci la frica de a înfrunta această perspectivă, de a vorbi despre moarte. Majoritatea societăților tradiționale sunt mult mai sănătoase în această privință. În Mexic, există în fiecare an o Zi a Morților. În ziua aceea oamenii ies la picnic la mormintele celor dragi dansează și mănâncă. În Europa de Est aveți tradiția de a jeli morții în Irlanda se cântă zile întregi, există și ceremonia evreiască shiva, când oamenii stau câteva zile alături de cei îndurerați. Orice cultură sănătoasă înțelege și acceptă moartea. Perioada cât am lucrat cu oameni în stadiu terminal, a fost o educație foarte bună. Teoretic știi asta, dar în asemenea situații înveți din experiență proprie că moartea e doar o altă latură a vieții. Că, în sine, poate fi frumoasă, în funcție de cine trece prin asta și de cum e acompaniat în această călătorie către moarte. Cumva, efectul asupra mea a fost că am putut să înfrunt acest întuneric. Nu-mi era frică de el. Nu spun că nu mi-e frică să mor. Dar moartea în sine e un concept. Nu mi-era frică de moarte. Și ca medic, știam că nu pot să le salvez viața acelor oameni. Așa că sarcina mea era să-i ajut să moară în pace, pe cât de mult se poate. Iar asta e o misiune frumoasă. Așa că nu mă tulbură. De fapt, mi se părea ceva înălțător.

Rep: Care este baza fiziologică a ceea ce numim placebo?

Gabor Mate: Placebo înseamnă să dai cuiva un medicament care nu conține nimic. Sau să faci intervenție medicală, fără sa faci de fapt nimic. Însă în ambele cazuri, pacientul crede că primește ceva sau că se face ceva. Asta e placebo. Să spunem că avem 100 de oameni cu dureri. Și îi dăm fiecăruia câte o pastilă care nu conține nimic. Cel puțin 25% dintre pacienți, poate și mai mulți, vor simți că durerile li s-au atenuat. E ceva fiziologic. Gândul că primesc ajutor eliberează în creier substanțe numite endorfine care sunt analgezicele naturale ale corpului. Așa că nu e doar un efect imaginar. Ceea ce credem ne poate modifica substanțial fiziologia. Vă dau un exemplu remarcabil. Am avut o pacientă care suferea de tulburare de personalități multiple, în jur de 12. Era o femeie de vârstă adultă foarte inteligentă și capabilă. Era directoarea unei companii. Dar uneori adopta personalitatea unui băiat de 6 ani. O asemenea tulburare mintală are la bază o traumă gravă. Atât de gravă încât omul respectiv își scindează personalitatea ca să nu simtă durerea. Femeia aceasta era astmatică, așa că i-am dat un medicament pentru astm, un sirop pe care să-l bea, ca să-i deschidă căile respiratorii. Într-o zi m-a sunat și mi-a vorbit cu vocea băiețelului, avea simptome de efecte secundare, ca și cum luase prea mult din medicamentul acela. De ce? Fiindcă atunci când avea personalitatea băiețelului, fiziologia ei se schimba, devenea cea a unui copil. Așadar mintea transformă fiziologia. Nu spun numai eu asta, au spus-o și alți doctori, atât de puternică e mintea.

Sursa: Emisiunea Garantat 100% moderată de Cătălin Ștefănescu, TVR1

(Partea a treia)

Citește și:

Gabor Mate: Pentru copii e chinuitor să fie ei înșiși, dacă mediul din jur nu-i vede, nu-i aude, nu-i acceptă și nu-i prețuiește exact așa cum sunt

Gabor Mate: Boala este un mod prin care corpul spune ”nu” atunci când omul nu spune

Gabor Mate: România e plină de munți, păduri, văi și lacuri. Duceți copiii acolo regulat!

Știu ce vreau. Am nevoie să simt bucuria vieții!

Gabor Mate: Dacă în copilărie nu ți se permite să fii furios și îți înăbuși furia, o îngropi, este normal?

De ce au oamenii nevoie de repere?

Gabor Mate: Cel mai mare dar pe care un părinte îl poate da copilului este propria lui fericire

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media