Gabor Mate: Dacă în copilărie nu ți se permite să fii furios și îți înăbuși furia, o îngropi, este normal?

Gabor Mate  s-a născut la Budapesta, Ungaria, în 1944. Bunicii săi materni au fost uciși la Auschwitz când el avea cinci luni. Mătușa lui a dispărut în timpul războiului, iar tatăl său a îndurat munca forțată din partea Partidului Nazist. Când avea 1 an, mama lui Gabor Mate l-a pus în grija unui străin timp de peste 5 săptămâni pentru a-i salva viața. La reuniunea lor, bebelușul Gabor Maté a fost atât de rănit încât a evitat să se uite la mama lui timp de câteva zile. El susține că această traumă de „abandon, furie și disperare” continuă să se manifeste în viața sa adultă, ducând la altercații similare atunci când percepe o amenințare de abandon, în special din partea soției sale. (wikipedia.org)

Gabor Maté este medic și autor canadian. Are experiență în terapia de familie și un interes special pentru dezvoltarea copilăriei, traumele și potențialul impact al acestora pe tot parcursul vieții asupra sănătății fizice și mentale, inclusiv boli autoimune, cancer, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD),dependențe și o gamă largă de alte afecțiuni.

Extras din video, interviu acordat pentru platforma media românească „Obiceiuri de Republica”.

Partea a treia:

Rep: În noua ta carte vorbești despre normalitate

Gabor Mate: Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Adolf Eichmann a fost locotenent-colonelul nazist din SS care a organizat deportarea evreilor din toată Europa de Est și mai ales din Ungaria și din România, la Auschwitz. A fost implicat în uciderea a milioane de oameni. A fost capturat în Argentina, răpit de israelieni, dus în Ierusalim și judecat și a fost găsit vinovat de crime împotriva umanității și a fost executat. Înainte de proces a fost examinat de câțiva psihiatri. Cu toții au spus că era normal din toate punctee de vedere. Unul dintre ei a spus, ”e mai normal decât mine”. În relația cu familia sa, cu copiii, cu prietenii, perfect normal. Deci avem de-a face cu o persoană perfect normală care ucide milioane de oameni. Ce este normalul? Prin urmare a fi normal nu are nicio legătură cu a fi sănătos.

Citește și seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Normal este doar o statistică. Să zicem că dacă toată lumea din București și-ar tortura pisicile, atunci acest gest ar fi perfect normal. Iar dacă tu nu ai tortura pisici, ai fi anormal. Dar iată ce greșeală facem, credem că normal e același lucru cu sănătos și firesc. Normalitatea în această cultură este cam bolnavă. Așadar acesta e mitul, că normal însemană sănătos și firesc. Celălalt mit este că oamenii cu așa zise boli mintale sunt anormali. Dar oare este real? Dacă în copilărie nu ți se permite să fii furios și îți înăbuși furia, o îngropi, este normal? Așadar avem o idee falsă despre ce înseamnă normal și avem o idee falsă despre ce însemană anormal. Este complet pe dos.

Ceea ce numim boli mintale, sunt de cele mai multe ori reacții normale la situații anormale. Uite ce a făcut această societate normală, în secolul XX în Europa. Oamenii normali au trimis alți oameni normali să se ucidă unii pe alții.

În Primul Război Mondial, 20 de milioane au fost uciși. În al doilea război mondial, probabil 30 de milioane, poate 40. Apoi a urmat perioada comunistă în europa de Est. Tu ai crescut în comunism, la fel și eu în Ungaria. Unii dintre acești lideri nu poți spune că erau normali, de pildă Ceaușescu, nu cred că se încadra în ideea de normalitate a cuiva. Dar oamenii care au lucrat pentru el și i-au urmat ordinele, erau foarte normali.

Rep: Crezi că putem vorbi despre trauma comunismului în regiunea noastră? E clar că a existat trauma războiului.

Gabor Mate: Da, sigur că putem. Putem să vorbim despre trauma colectivă. Iar când oamenii sunt reprimați, sunt mințiți, asta îți provoacă o mare confuzie. În copilărie eram un bun mic comunist, chiar am crezut în sistem până la 12 ani. Îar în 1956 în Ungaria a avut loc o revoluție și m-am trezit peste noapte. Dar ni se spunea că era pentru înfrățirea umană și pentru dreptate și libertate. Și de fapt existau toate lucrurile acelea îngrozitoare despre care părinții nici măcar nu puteau să-ți vorbească, fiindcă dacă îți vorbeau, și dacă vorbeai și tu despre ele, urmau să aibă necazuri. Deci exista o mare confuzie. Oamenii erau foarte traumatizați pentru că nu li se permitea să-și spună adevărul, erau reprimați, ca să nu mai spun că erau trimiși la închisoare și erau torturați. Sau orfelinatele din România, toată lumea a citit despre grozăviile de acolo, pentru că avortul nu era permis. Femeile nășteau, dar din cauza sărăciei, oamenii nu-și puteau permite să aibă grijă de acești copii. Astfel că zeci de mii de copii au fost trimiși în orfelinate în condiții groaznice. Și știm ce s-a ales din asta, probleme medicale grave în rândul copiilor care au fost mai apoi adoptați și aduși în Occident, și Doamne, ce dezastru a rezultat din asta. Prin urmare sunt multe traume, dar, în același timp, este puțin mai ușor pentru că cei mai mulți cred că, majoritatea oamenilor din România sau Ungaria, știau că sunt mințiți. Chiar dacă nu au putut să facă nimic, sau să spună nimic, ei n-au crezut cu adevărat ce li se spunea. Aici, în Occident, unde trăiesc acum, sistemul de propagandă este mult mai sofisticat. Oamenii sunt mințiți tot timpul și aici, dar ei cred.

Acest sistem de propagandă este mult mai bun decât ar fi visat vreodată comuniștii. Există multe traume și multe minciuni și o mare confuzie și în Occident, dar oamenii nu o știu, fiindcă sistemul este mult mai eficient în propaganda sa.

Rep: Acum avem la graniță un razboi, în Ucraina, și ne-a apăsat multe butonae, mai ales celor mai în vârstă care își amintesc de comuniști și de ruși, cum ți se pare acest fenomen care ne-a retraumatizat? Un prieten m-a întrebat ce trebuie să le spun copiilor ca să nu fie traumatizați în acest moment?

Gabor Mate: Tocmai asta este natura traumei, faptul că oamenii reacționează la trecut, nu la prezent și asta înseamnă să se declanșeze lucruri în tine. Dacă ne uităm la cuvântul Trigger (trăgaci, a declanșa), este unul interesant. Cât de mare este trăgaciul ca parte a unei arme? Ai o armă mare, iar trăgaciul este mic. Arma are muniție, are material explozibil. Ceea ce se declanșează este materialul exploziv din armă. Deci când sunt ”apăsat„ de ceva, port materialul exploziv înăuntrul meu, port încărcătura. Pot decide să mă supăr rău din pricina lucrului care declanșează asta în mine sau pot să decid să mă analizez și să mă întreb, care este materialul exploziv pe care încă nu l-am procesat, pe care încă nu l-am dezamorsat? Care este încărcătura explozivă pe care o ascund încă în intestine și în piept? Asta este de fapt intrebarea. Deci, când s-a produs declanșarea, uită-te la el, analizează-te, ce s-a declanșat mai exact, ce continui să porți cu tine?

Rep: Karl Marx spunea despre comunism: Autoevaluarea, autoexaminarea este prima condiție a înțelepciunii. Cum ai putea să nu fi de acord cu asta?

Gabor Mate: Una dintre ironii și una dintre tragedii, când îl citești pe Marx și citești ce s-a făcut in numele lui e ca și cum te-ai uita la Isus Christos și la ce s-a făcut în numele lui. Isus propovăduiește pacea, iubirea, să nu-i judecăm pe alții, acceptarea și compasiunea absolută. Și vedem toate aceste țări creștine care se ucid între ele, în numele religiei lor. Seamănă foarte bine cu ce i s-a întâmpat lui Marx. Dacă îl citești cu adevărat pe Marx și te uiți la ce s-a întâmplat, este exact opusul. Este un fenomen uman foarte comun, că un geniu lansează un set de idei, apoi are discipoli, iar aceștia fac exact opusul. Asta s-a întâmplt cu Isus și cu oameni ca el, în aproape toate religiile și ideologiile, prin urmare este ceva foarte frecvent.

Citește și primele părți ale interviului:

Gabor Mate: România e plină de munți, păduri, văi și lacuri. Duceți copiii acolo regulat!

Gabor Mate: ”Ia o pastilă și sună-mă peste două săptămâni!”. În domeniul psihiatriei nici măcar nu se vorbește despre vindecare.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media