IN DATA DE 17 IUNIE VA INTRA IN VIGOARE O NOUA LEGE A ZILIERILOR

Legea privind angajarea zilierilor a fost modificata, noul act normativ aparand in Monitorul Oficial. Documentul nu modifica substantial vechile prevederi, dar formuleaza mai exact activitatile economice in care zilierii pot fi angajati. 

Conform legii, zilierul poate fi orice persoana fizica, cetatean roman sau strain, cu varsta de minim 16 ani, ce are capacitate de munca si care desfasoara activitati necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar, contra unei remuneratii. Ca si exceptie, minorii cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani pot desfasura activitate ca zilieri numai cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali.

Incepand cu data de 17 iunie va intra in vigoare Legea nr.18/07.03.2014 ce modifica si completeaza Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri.

Letitia Nistor, purtator de cuvant al Inspectoratului Teritorial de Munca Dambovita, prezinta cele mai importante modificari aparute in lege:

– Stabilirea domeniilor in care se poate folosi munca necalificata sezoniera. In noile categorii nu se mai regasesc activitati de manipulare marfuri, cresteri de animale in sistem semiliber, traditional si transhumanta, dar au fost introduse activitati de comert al produselor agricole brute si al animalelor vii, recuperarea materialelor, cercetare-dezvoltare in stiintele sociale si umaniste, activitati desfasurate in sere, spatii verzi, parcuri si gradini zoologice.  
– Categoriile de beneficiari care utilizeaza zilieri pot fi: persoane juridice, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale.
– Cuantumul remuneratiilor brute orare, stabilite de parti, nu poate fi mai mic decat valoarea pe ora a salariului minim de baza, brut, pe tara, garantat in plata.
– Beneficiarul nu poate utiliza zilieri pentru desfasurarea unei activitati in beneficiul unui tert.
– Se stabilesc obligatiile beneficiarilor de lucrari si a zilierilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Noul registru de evidenta a zilierilor se procura de la sediul ITM si se completeaza si inregistreaza conform instructiunilor prevazute in Legea nr.18/2014.

Principalele aspecte existente deja in legislatie cu privire la angajarea zilierilor sunt urmatoarele:

– Durata zilnica de munca pentru un zilier nu poate depasi 12 ore/zi.
– Remuneratia bruta orara este intre 2 lei si 10 lei/ora. Venitul brut al zilierului este supus numai impozitului pe venit in procent de 16%, prin stopaj la sursa.
– Nu se datoreaza asigurari sociale sau asigurari de sanatate si, implicit, zilierul nu are calitate de asigurat in sistemele de asigurari publice.
– Nu se necesita angajarea in baza unui contract de munca, ci se necesita inregistrarea persoanelor in Registrul zilierilor.
– Registrul zilierilor trebuie completat in fiecare zi in care se angajeaza zilieri. – Angajatorul va transmite la ITM pana cel tarziu in data de 5 a lunii urmatoare, un extras din Registrul zilierilor.

Nerespectarea prevederilor Legii nr. 18/2014 se sanctioneaza cu amenzi cuprinse intre 6 000 si   20 000 lei. 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!