Ministerul educației joacă „alba-neagra” cu destinele copiilor și nervii părinților

Cu riscul de a fi, din nou, acuzată că fac politică, am să „mă iau”, din nou, de doamna ministru Anisie, dar și de ministrul Tătar.

Nu! Nu am să mă refer la gravele greșeli de exprimare pe care le-a făcut la ultimele declarații. Am să mă refer la lipsa de consecvență, coerență și, cel mai grav, lipsa de responsabilitate a deciziilor ministerului condus de domnia sa. În ultimele trei luni s-a vorbit despre școala la distanță, lecții, platforme, dar nimic despre creșe și grădinițe. Este clar, acum, pentru toată lumea că profesorii din România (marea lor majoritate), au trecut cu bine de testul on-line-ului.

Specificul activității on-line la nivel preșcolar

Dar s-a întrebat cineva cum a fost în antepreșcolar și preșcolar? Aici, prezența părintelui a fost obligatorie. Educatoarele s-au dat peste cap să găsească activități care să îi țină cât mai puțin pe copii în fața ecranelor. Nici nu s-au putut trimite fișe de lucru la nesfârșit, pentru că nu așa funcționează copilul de până la 6 ani.

El învață jucându-se, experimentând, manipulând obiecte, dar în același timp se plictisește cumplit de repede. În plus, este foarte sincer și nu este deloc dispus la compromis. Degeaba îi promit părinții marea cu sarea. Dacă nu va voi să lucreze, nu o va face. Nici „amenințarea” cu „îi spun doamnei” nu ține după 2-3 săptămâni în care copilul nu interacționează cu doamna lui.

93 de pagini secrete privind manipularea așa-zisei ”pandemii”

De aceea activitatea educatoarelor a avut o componentă pe care nu o întâlnim la celelalte nivele de învățământ: instruirea părinților. În rapoartele către minister nicio educatoare nu a cuprins zecile de ore petrecute pentru a căuta sau realiza tutoriale pentru părinți. Nu sunt cuprinse nici zecile de ore petrecute pentru adaptarea jocurilor didactice, de exemplu, la condițiile școlii de acasă.

Virgil Ianțu: “Iertați-ne!” În 2020, educație din ’84. Mesaj DUR pentru politicieni

Adevărul este că, în ceea ce privește învățământul antepreșcolar și preșcolar, greul l-au dus părinții. Mulți au rămas fără locul de muncă pentru că patronilor puțin le pasă de pandemie. Pentru ei faptul că guvernul plătește șomajul tehnic nu îi ajută cu nimic. Ei au nevoie de oameni. De aceea mulți părinți au apelat în această perioadă la bunici sau bone. Aveți cumva impresia că acestea a- făcut activități cu copiii? Greu de crezut! Așa că părinții după orele de lucru, au trecut la …școală. Ca să nu mai vorbim că bonele au ajuns să fie plătite cu sume astronomice. O mămică îmi mărturisea că plătește bona cu mai mult decât ia salariu. Dar nu își permite să piardă locul de muncă, așa că…

Este normal ca acești părinți să aștepte cu sufletul la gură deschiderea creșelor și grădinițelor. Cu fiecare relaxare anunțată a încolțit speranța și de fiecare dată răspunsul a fost NU.

Ministerul s-a jucat și se joacă de-a „alba-neagra” cu soarta copiilor de creșă și grădiniță, dar și cu nervii părinților.

Ultima nefăcută s-a consumat săptămâna trecută. Premierul anunța cu surle și trâmbițe că începând cu 15 iunie se vor deschide creșele, grădinițele, after-school-urile de stat și private. Se preciza că se vor lua măsurile necesare pentru siguranța copiilor. Părinții au răsuflat ușurați. Asta până duminică seara, când onor doamna ministru a venit și a spus că nu se pot deschide creșele și grădinițele pentru că nu există norme metodologice pentru deschiderea lor.

Astăzi au apărut! Să le luăm pe rând…

Debandada din ordinul care stabilește măsurile necesare în vederea deschiderii grădinițelor

Cele mai multe măsuri enumerate dovedesc că cei care le-au pus pe hârtie nu prea cunosc realitățile din creșe și grădinițe. Toate grădinițele au un program bine stabilit pentru sosirea și plecarea copiilor. În acest interval căile de acces sunt deschise. Triajul copiilor se realiza și până acum de către personalul medical angajat pentru acest lucru. Nici până acum nu erau primiți copii cu febră sau semne vizibile de boală.

Treziți-vă! Nu există nicio pandemie! 3 miliarde de oameni au fost batjocoriți și izolați în casă

Spre știința doamnei ministru al educației, a domnului ministru al sănătății, fiecare început de an școlar la creșă și grădiniță începe cu o perioadă de acomodare de 2 – 3 săptămâni, perioadă în care copiii învață, dacă sunt în primul an de grădiniță, sau repetă dacă sunt „veterani” regulile de igienă individuală și colectivă. Nu era nevoie de un ordin de ministru, sau ce-o fi să ne impună acest lucru. Pe bune domnilor…Nu trebuie să ne spuneți cum și când să ne spălăm pe mâini. Știm și facem asta de la înființarea și legiferarea grădinițelor în România în anul 1896 și odată cu prima lege a fost publicată în 1909, fiind urmată în 1910 de regulamentul pentru administrarea interioară a „şcoalelor de copii mici”. Aceste aspecte mă duc cu gândul la incompetență și necunoaștere, ca să nu spun rea-voință.

Distanțarea fizică la grădiniță

Se spune că trebuie asigurată distanța de siguranță de 2 m, adică fiecare copil să aibă alocat un spațiu de 4 mp. În condițiile în care, în urma sesizării PNL, CCR a declarat legea privind reducerea numărului de copii într-o grupă la maxim 17, ca fiind neconstituțională, avem în continuare grupe cu 30 și chiar 40 de copii. O sală de grupă ar trebui să aibă între 120 mp și 160 de mp. Bravos experților care ați dat ordinul. E plină țara de astfel de grădinițe. Sunt pe toate drumurile.

Apel către cetățenii români: ”sub pretextul „siguranței colective”, atacul asupra libertăților individuale este fără precedent”

Tot așa de bine stăm și la capitolul personal. Sigur că nu e problemă ca fiecare copil să fie preluat de către o persoană de la părinte. Doar la fiecare grupă este câte o educatoare și o jumătate de îngrijitoare (adică o îngrijitoare la două grupe). Deci este logic să lași copii nesupravegheați în sala de grupă ca să mergi să iei un copil de la părintele său, să îl schimbi de haine, să îl supraveghezi la spălatul pe mâini. Vă dați seama că în acest interval cei 30 de copii vor respecta din plin distanțarea de 2 m. Legea este foarte clară, vedeți? Oare când au fost ultima dată într-o grădiniță sau au stat de vorbă cu educatoarele din aceste grădinițe.

Baza materială…

La fel de real și ușor de asigurat este și partea cu „Materialul necesar pentru fiecare activitate va fi asigurat individual (jucării, instrumente de scris, caiete, cărți, etc).” Suntem plini de materiale individuale. Avem cărți pentru fiecare copil, truse de matematică, seturi de jetoane și carduri….Sigur că avem și multe seturi de jucării. Deci nu va fi mare lucru să spălăm jucăriile cel puțin odată pe zi. Cât se usucă un rand de jucării scoatem pe interval al set. Piece of cake!! Acum e drept că și spațiu pentru lucruri inutile avem așa că trebuie scoase din decor.

Mobilierul este WOW!!!!! Chiar avem suficient, adică (vorbesc despre grupa la care lucrez) pentru 31 de copii, 16 măsuțe. Exact câte una pentru fiecare copil, nu-i așa? Mă întreb și o întreb pe ministra mea de unde voi avea eu 31 de măsuțe?

Lipsa personalului cea mai mare problemă a învățământului preșcolar

Și nu este de azi, de ieri, este de 30 de ani.

Să presupunem că voi avea nu 31, ci 20 de copii. Sunt eu, o educatoare pe schimb. Îngrijitoarea va fi prinsă până peste cap cu igienizarea, dusul și adusul mâncării în grupă…nu va putea sta să mă ajute în grupă. Când un copil va cere voie să meargă la baie, va trebui să aleg dacă merg cu el pentru a avea grijă să respecte cu strictețe regulile de igienă (vorbim de copii de 5 ani) sau să rămân în grupă cu ceilalți 19. Riscuri în varianta 1: distanțarea va fi PA. În câteva secunde va fi o vânzoleală de toată frumusețea. Nu vă împăunați dragi colege să spuneți că la dvs în grupă copiii stau sfinți. Știm cum este… Riscuri în varianta 2: cât de bine a respectat copilul regulile de igienă? Un răspuns de la doamna ministru Anisie sau de la domnul ministru Tătar????

Se sugerează în anexa 3 a ordinului, organizarea copiilor în „cohorte” cu 3, 5 sau 10 copii conduși de un adult. Nu mă opresc la termenul de „cohortă” care aduce cam a gulag rusesc, dar de unde o să ia ministerul atâția oameni. Cum și când vor fi angajați? Care este de fapt numărul de copii pe care îi vom avea din toamnă? Nu mi-aș dori să fiu director de grădiniță sau de școală cu grădiniță structură.

Psihologia copilului preșcolar o mare necunoscută pentru guvernanți

Cunoașterea psihologiei copilului de vârstă preșcolară este la ea acasă în acest ordin, mai ales când vine vorba de activitățile în aer liber. Recomandările sunt de-a dreptul…halucinante. În primul râd pentru că vorbim de copii mici pentru care relaționarea cu cei din jur este o necesitate esențială. Cum să se joace numai jocuri cu distanțare și cum poți tu o singură educatoare să ții în frâu 20 de copii, fiecare în pătratul său, pe bucățica lui? Oricâtă atenție distributivă ai avea nu poți să faci asta și nici nu este normal.

Copiii au nevoie de mișcare, deci nu este normal să îi ții într-un spațiu delimitat. Știu că unele state au trasat niște pătrate în curțile grădinițelor, dar este ca și cum i-am ține în colivii. Nu avem dreptul să facem asta.

Educatoare pe vreme de pandemie

Îmi mai spune ordinul că trebuie să port obligatoriu masca, pe care presupun mi-o cumpăr eu, pentru că nu există precizarea că o primesc. Nicio problemă, dar știu sus-numiții că la grupa mare eu trebuie să îi învăț pe copii sunetele, că trebuie să corectez pronunția sunetelor la copiii cu probleme? Masca distorsionează sunetele.

Tot conform ordinului la intrarea in grădiniță eu ar trebui să mă îmbrac cu alte haine decât cele cu care vin de pe drum. Foarte corect! Asta presupune un vestiar care să îmi asigure intimitatea. Unde? Abia am loc să îmi agăț haina într-un cuier și să îmi schimb încălțările de stradă.

Sunt multe lucruri de spus. Aș putea scrie un roman. Mă opresc aici pentru că încep o muncă titanică de cercetare, de încercare de adaptare.

Avocat renumit: A apărut documentul șoc, cel care a interzis tratarea unor pacienți. Asta a dus la adevărate tragedii.

De fapt, cred că ceea ce ar trebui să facem este să învățăm să trăim în normalitate cu acest virus, tot așa cum trăim cu alte milioane de viruși și boli. Frica nu ne dă dreptul să le furăm acestor copii viața. Ar trebui ca și ei să se bucure de copilărie cum ne-am bucurat și noi. Au acest drept.

V-am arătat, dacă mai era nevoie, că avem de-a face cu un nou ordin elaborat la apelul bocancului. Fie cei care l-au întocmit habar nu au care este realitatea din grădinițe, fie au dat aceste măsuri pentru a-i speria pe părinți și să îi facă să renunțe la a-și aduce copiii la grădiniță până la toamnă. Este o modalitate de a câștiga timp. Este de la sine înțeles că autoritățile locale vor cere bani de la guvern pentru a asigura condițiile din ordin.

„Cei mari, precum cei mici, vor lupta din tot sufletul să-și apere libertatea atunci când simt că cineva îi constrânge să-și schimbe purtarea, deși ei nu deranjează absolut pe nimeni.”

Thomas Gordon