ONOR  ȘI RECUNOȘTINȚĂ VETERANILOR DE RĂZBOI

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,

Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.

Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare…

Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă…

Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti

Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă

Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

Există forţa jertfei depline pentru semeni, neam şi ţară, există acel izvor de putere şi fără putinţă de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume în fața căruia trebuie să ne plecăm capul, pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme și fără vreme: acesta este VETERANUL- EROUL.

Acești oameni poartă pe umeri istoria, reprezentând o generație care stă mărturie zbuciumului de veacuri al pământului românesc, o generație căreia noi, cei de astăzi, îi datorăm libertatea și suveranitatea. Veteranii de război  din Valea Jiului s-au stins, rând pe rând.

Mai trăiește un singur veteran, TUDOR GHEORGHE,  căruia i se va da onorul și îi va fi oferit un echipament complet militar, inclusiv gardele de maior, prin generoziatea  membrilor Asociației CULTUL EROILOR REGINA MARIA HUNEDOARA.

Regina Maria a fost supranumită „Mama răniților” și „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitalele de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate.

La 1 aprilie 1920, a apărut primul număr al revistei „Cultul Eroilor Noştri”, publicaţie editată de Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război, care avea pe frontispiciu cuvintele Reginei Maria: „Nu vărsați lăcrămi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor”.

Primul număr al revistei a fost deschis cu un articol emoționant semnat de însăși Regina Maria, președinta de onoare a Societății Mormintele Eroilor căzuți în Război, personalitatea care, prin cuvântul și mai ales prin faptele sale, a reușit să dea un puternic suflu acțiunilor de cinstire a memoriei eroilor. Merită amintit aici mesajul Reginei Maria din anul 1920, pentru cinstirea care se cuvenea eroilor neamului, un mesaj profund și mereu actual, pildă pentru posteritate: „În toate timpurile și la toate popoarele, cultul morților a fost religia căreia i s-au închinat toți, cei mari ca și cei umili. Toți au cinstit și preamărit morții, cu obiceiuri și rituri păstrate cu evlavie, pentru pomenirea celor duși din viață. Din vremuri străvechi totdeauna s-au ridicat monumente ca să se înveșnicească numele morților, iar regi puternici clădeau, din viață,mormintele în care doreau să-și afle odihna. În palatele regilor ca și în colibele celor sărmani se adună mulțimile ca să jelească  pe cel plecat, după felul oamenilor de a gândi, totdeauna prea curând din lumea aceasta…Puternicii lumii au fost aduși totdeauna la locurile lor de odihnă cu mare pompă și fală…Cei săraci sunt înmormântați mai simplu, dar și în cea mai umilă colibă se dă morților cinstea cuvenită;  și cei mai lipsiți duc la biserică daruri și pomeni în amintirea morților.În vremea războiului  am întrebat o dată pe o bătrână cerșetoare ce aș putea să fac pentru ea și mi-a răspuns că singura ei dorință era  să-i dăruiesc grâu ca să poată duce o colivă  la biserică, în amintirea fiului ei, mort pentru patrie. Cea mai mare cinste însă au avut-o totdeauna cei morți în lupte. Cât de mulți au murit luptând în vremea noastră? A mai băut vreodată pământul atâta sânge? A mai primit vreodată în sânul lui atâția morți? Mormintele de viteji sunt răspândite pe întreg pământul și fiecare țară îngrijește de mormintele ei. Cu pietate și cu smerenie sunt cercetate locurile luptelor și toți se duc cu flori la mormintele vitejilor. Trebuie să ne unim și noi să îngrijim de mormintele celor care și-au dat viața ca țara și neamul să trăiască. Și noi trebuie să înălțăm monumente  în amintirea lor și să zidim biserici în care se vor citi rugile pentru odihna sufletului lor.Mulți au murit fără să știe care va fi sfârșitul, dacă am biruit sau am fost învinși. Corpurile lor tinere zac în pământ și niciodată nu le vom putea spune că vitejiei lor datorăm biruința și că țara noastră este acum liberă și mare !

Unii au murit când totul părea fără nădejde,când întunericul și înfrângerea erau cea din urmă viziune a lor pe pământ, alții au căzut văzând razele biruinței răsărind…Acum sunt morți. Liniștea și pacea îi acoperă, sunt despărțiți de noi cu o graniță pe care n-o putem trece…ei nu mai pot povesti vitejiile lor și glasurile lor nu se pot uni cu ale noastre în imnurile înălțate slavei! De aceea noi trebuie să povestim faptele lor, să săpăm numele lor sfinte în piatra veșnică, să facem din locurile lor de odihnă grădini cu flori, unde soarele să întârzie cu bucurie și păsările să-și cânte dulcele lor triluri. În zilele cele mai negre ale războiului, când mulți se îndoiau și nu mai credeau, mă duceam printre mormintele celor viteji și credincioși, mă duceam să stau de vorbă cu ei și le făgăduiam că voi apăra idealul pentru care au murit.

Mormintele lor simple îmi dădeau curaj și putere, spiritele lor păreau că sunt lângă mine și mă sprijină în clipele celor mai groaznice încercări. Fugeam la ei, care zăceau în pământ și așteptau ca să nu ni se întunece nădejdea și ca îndoiala să nu ni se strecoare în suflet. Ei păreau că așteaptă toți ziua ce mare, de aceea simt datoria mea să vă chem să mă ajutați în această mare operă de iubire, prin care vom dovedi recunoștința noastră pentru aceia care au murit ca idealul nostru să se îndeplinească și să trăiască pentru veșnicie. Lacrămile văduvelor, mamelor, orfanilor, vor fi mai puțin amare când vom avea grijă de mormintele vitejilor”.

 Zilele trecute,  veteranul erou din Lupeni  a fost felicitat și de primarul Lucian Resmeriță și comunitatea locală, la împlinirea celor 100 de primăveri.

Ceremonialul va avea loc în Cimitirul Eroilor din Lupeni, unde va avea loc un Te-Deum și depuneri de coroane de flori, la mormintele eroilor din cele două războaie mondiale. Lunile aprilie şi mai sunt lunile în care,  ar trebui să ne readucem aminte de aceste candele sfinte, care au clădit ţara şi ne-au adus libertatea.   Mulţi dintre veteranii noştri,  au intrat în cea de-a doua conflagraţie mondială, datorită împrejurărilor vremii. Unii şi-au lăsat trupurile pe diferite meleaguri, departe, de ţară. Cei care au avut noroc şi i-a ajutat bunul Dumnezeu au reuşit să se întoarcă pe la casele lor, chiar dacă au îndurat şi ani de prizonierat în Siberia sau Transnistria.

                                Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată la 29 aprilie 1902

Prin Decretul din 1902, participanţii la Războiul de Independenţă au fost declaraţi veterani, asigurându-li-se, pe lângă acest binemeritat şi onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi înlesniri pe măsura curajului şi a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă.

Bujorul românesc a fost adoptat de Asociația CAMARAZII ca simbol la evenimentele care comemorează eroismul ostașilor Armatei Române.

„Clepsidra timpului și-a pierdut nisipul  pentru că, ne-au părăsit un număr îngrijorător ai supraviețuitorilor celui de-al Doilea Război Mondial și soții ale acestora.  Memoria lor o păstrăm permanent în inimă și în suflet, iar la trecerea la cele veșnice,  i-am onorat cu strămoșească tradiție militară și ostășească. Ziua Veteranilor de Război din România este sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie în semn de recunoaștere a meritelor veteranilor de război pe câmpul de luptă pentru apărarea independenței, suverani­tății, integrității teritoriale și intereselor României.

Sunt deficiențe în asigurarea serviciilor medicale: medicație, proteze, dar mai ales în asigurarea căminelor destinate îngrijirii veteranilor de război, invalizilor și văduvelor, ale căror mijloace de întreținere proprii sunt insuficiente standardelor actuale, iar copiii lor muncesc în străinătate.  Remarcăm colaborarea dintre filialele noastre județene și ale Capitalei cu parohiile din localități pentru îngrijirea cimitirelor eroilor. Conflictul din această perioadă ne-a privat de posibilitatea îngrijirii mormintelor și omagierea românilor căzuți sub tricolor pe teritoriul Rusiei, Ungariei, Moldovei, Slovaciei, Franței și Germaniei. Nu i-am uitat, iar în timpuri mai pașnice,  vom pune o floare a recunoștinței la căpătâi”, ne-a transmis  generalul de brigadă în retragere Ion Dănilă președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

„Titlul de veteran de război, cu sonorităţi grave şi solemne, pline de cinste şi de respect, nu este oferit de cineva anume la zile festive, ci se dobândeşte prin luptă şi jertfă, făcându-ţi exemplar datoria sfântă atunci când patria şi neamul sunt în primejdie şi te cheama să dai măsura iubirii ce le-o porţi”, spunea anii trecuţi și unul dintre liderii veteranilor de război, regretatul Nicolae Pometescu.

Acesta ne-a reamintit prin viu grai şi cum au primit ostaşii armatei române, victoria de la 9 mai 1944 şi tragediile prin care au trecut, la întoarcea lor în ţară.

„Mulţi camarazi de arme s-au prăpădit în tranşee, unii au murit de foame, alţii au îndurat chinuri cumplite provocate de rănile căpătate în război. Nu am înţeles niciodată care este rostul unui război”, spunea veteranul lupenean.

Şi cu vocea tremurândă, îmi recita un citat din nou din poezia redată mai sus, pe care a luat-o cu el, în Eternitate.  Un sentiment de vinovăţie mă încearcă în această perioadă, că nu am ştiut să fructific mai bine, ceea ce poate,  ar mai fi avut de spus acest venerabil veteran de război.

Iar mesajul pe care ne-a rugat să-l dăm mai departe, a fost ca „tânara generaţie să nu cunoască niciodată din ororile războiului şi consecinţele acestuia, care a lăsat multe văduve fără soţi, copii fără tată şi mulţi oameni mutilaţi ce şi-au dus crucea până la finele zilelor, de multe ori în mizerie şi uitaţi de lume”.

Să-i onorăm pe cei care s-au despărţit de noi, prin clipe de adâncă tăcere a reculegerii noastre și  Dumnezeu să-i odihnească în pace, oriunde s-ar afla!

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media