Școala românească ca un montagne-russe

Domnule ministru…

M-am săturat de incompetența, de indolența, de lașitatea, de lipsa de responsabilitate, de incoerența miniștrilor mei.

Credeam că după Monica Anisie nu poate fi nimic mai rău. M-am înșelat. Iată că se poate. Cîmpeanu a dovedit că se poate.

Știu că am mai spus-o , dar repet. Când ajungi într-o funcție ca cea de ministru al educației, trebuie să te comporți exact așa cum le ceri profesorilor să o facă.

Ministrul Cîmpeanu a început cu stângul. Atunci când spui că îți demisia dacă nu primești bugetul de câteva nevoie, atunci îți dai demisia. Nu numai pentru că trebuie, ca om, să îți respecți cuvântul, ci și pentru că știi cu certitudine că bugetul propus este, din nou, unul subzistență.

Oameni buni, este pandemie, vorbim de siguranță în școli și timp de un an nu s-a făcut absolut nimic.

Nu avem o platformă națională. Utilizăm un cocteil de platforme, în versiuni gratuite, care nu oferă deloc siguranță cibernetică.

Nu am organizat cursuri pentru profesori cu profesioniști.

Nu avem un protocol bine definit pentru lecțiile on-line. Totul se stabilește pe genunchi, după cum doresc elevii și părinții și fără consultarea profesorilor. (Nu a sindicatelor pentru că ele nu mai reprezintă de mult interesele celor care le îngroașă conturile). Elevii au numai drepturi, iar profesorii numai obligații.

Nu avem spații școlare care să asigure distanțarea.

Nu avem profesori suficienți pentru a asigura un număr mai mare de clase cu un număr mai mic de copii.

Orice decizie, orice hotărâre se schimbă sau se poate schimba, nu de la o zi la alta, ci de la o oră la alta.

Așa se face că structura anului școlar s-a schimbat de 5 ori în patru zile. Nebunia zilelor libere, obsesia pentru voturi cu orice preț a făcut din școală, și așa slăbită, o minge cu care ministrul de joacă după bunul plac al elevilor și părinților, din nou fără consultarea profesorilor.

În numele pandemiei, sub umbrela manipulării cifrelor cu infectări, morți și internați la ATI, ministerul a venit cu soluția unei vacanțe de o lună și prelungirea anului școlar. Sigur asta însemna modificarea calendarului examenelor naționale.

Și a început o cursă a modificărilor și schimbărilor în genul unui montagne-russe.

La final s-a ajuns la amalgamul care a trimis în vacanță clasele pregătitoare până la a VII-a și a IX-a până la a XI-a în vacanță, clasele terminale on-line.

Grădinițele…la datorie pe baricade. De ce? Pentru că guvernanții noștri au aflat că virușilor nu le place gălăgia de copii. Au auzul fin. Și au lăsat directorii să decidă. Și cum cei mai buni executați și cei mai slugarnici sunt cei din învățământul preșcolar, cred că 90% din grădinițe lucrează.

Deci, judecând la rece vacanța nu are nicio legătură cu pandemia. Pentru că cei mai mulți preșcolari au frați mai mari, deci virusul este scos la plimbare zilnic.

Și tot judecând la rece, având în vedere că imediat și-au deschis porțile after-school-urile alea de ONG-iști experți care urăsc profesorii din sistemul public, am înțeles că până la urmă pandemia ca pandemia, contează economia.

Aaa!!! Nu economia națională! Aia nu contează! Vorbim de economia, la buget, adică acea indemnizație de 75% pe care statul ar trebui să o plătească părinților pentru a sta acasă cu copiii în stare de alertă. Fiind vacanță, nu se pune. De reținut: educatoarele lucrează și acum și până în 25 iunie și probabil și toată vara, pentru că, nu-i așa, ce să se facă părinții cu copiii.

Așa că în acest moment dacă ne întreabă cineva cum lucrăm, răspunsul este unul singur : cum vrea “menesterul”.

Și, ca și cum asta nu era de-ajuns, genialul nostru ministru declară senin că se poartă discuții, cu experții, ONG-urile, CNE, organizațiile de părinți și caricaturile de sindicate, în niciun caz cu profesorii pentru a prelungi anul școlar viitor cu vreo patru săptămâni. De ce?

Pentru că unii părinți în marea lor înțelepciune cred că profesorii au prea multă vacanță. Și cum voturile părinților sunt mai multe, ghici de cine ascultă ministrul.

Cred că este timpul să lămurim lucrurile. Cei care susțin că vacanța este pentru profesori habar nu au despre ce vorbesc.

Copiii au nevoie de vacanță. Contrar părerii generale, copiii obosesc mai repede decât noi, adulții. Acea vacanță din octombrie chiar este benefică copiilor. Vin la școală după o vacanță lungă în care se trezesc la 9-10, stau până târziu în pat, se culcă târziu. Fiind mici și intelectul lor se relaxează, chiar dacă ei asimilează experiențe și cunoștințe și în vacanță. Este o altfel de învățare. Pe relaxare.

Primele săptămâni de școală, în ciuda aparențelor, sunt obositoare, tocmai pentru că programul se schimbă, iar efortul intelectual este mult mai mare. Cu restul vacanțelor este la fel. Diferă doar faptul că pe măsură ce trece anul, intervine oboseala.

Credeți că degeaba vacanța mare este vara? Cum vă simțiți voi, dragi adulți, vara la serviciu? De ce firmele care se respectă opresc activitatea vara și își trimit angajații în vacanță în lunile de vară?

Vă spuneam că m-am săturat și revin la asta.

M-am săturat de bipolaritatea părinților, de cea a guvernanților, de lașitatea noastră a profesorilor de a spune lucrurilor pe nume.

Pe de o parte, noi profesorii,  suntem acuzați că terorizăm copiii cu conținuturi stufoase și teme pentru acasă, iar pe de altă parte se solicită prelungirea anului școlar.

Când sunteți sinceri dragi părinți? Când îi plângeți pe copii că au prea mult de învățat sau când îi duceți imediat după after-school la pian, karate, înot, engleză, turcă, chineză?

Când sunteți sinceri când ne acuzați că le dam teme pe vacanță și cereți să nu mai existe aceste teme sau când cereți un an școlar mai lung?

Când sunteți sinceri cu copiii dvs? Atunci când îi criticați pe profesori că ridică tonul (apropo, de dele mai multe ori pentru a se face auziți) sau când dvs strigați la copiii dvs?

Când sunteți sinceri? Când ne acuzați pe noi că nu știm să impunem respect copiilor sau când le vorbiți copiilor despre noi în termeni injurioși?

Desigur, nu toți părinții sunt la fel. Sunt părinți și părinți, precum sunt profesori și profesori.

Eu m-am săturat de incompetența, de indolența, de lașitatea, de lipsa de responsabilitate, de incoerența miniștrilor mei.

M-am săturat să îi văd pe guvernanți vorbind fiecare pe limba lui, fără nicio noimă, de parcă ar face parte din guverne diferite.

M-am săturat să fiu mințită. Mai țineți minte cum refuzau unii colegi măririle de salariu și sporuri? Acum când se taie indemnizația de hrană și se preconizează tăieri de salarii, le-ar fi prins bine.

M-am săturat de refrenul “nu sunt bani”. Știți ce? Educația costă!

Sunt profesor și am dreptul și obligația să vorbesc, indiferent pe cine supăr.