”Se vede foamea pe fața ei, e bolnavã, nu prea aude, e speriatã…”. Povestea unei bătrâne din Vaslui

Într-o casă derăpănată, care stă să cadă, în satul Bunești, din comuna vasluiană Bunești-Averești, pe Valeria Ciubotaru a uitat-o Dumnezeu, dar semenii săi au condamnat-o la moarte.

Uitată de Dumnezeu, condamnată de oameni

Bolnavă, neputincioasă, surdă și îndurând foamea și frigul, la cei 86 de ani, Valeria încă luptă să trăiască. Nu a fost niciodată căsătorită, nu a avut copii și a încercat mereu să nu deranjeze pe nimeni. Probabil de aceea a și fost uitată în casa care abia stă în picioare. Într-o cameră, după o sobă ruinată, bătrâna încearcă să reziste. În casa ei nu a mai mirosit de mult a mâncare caldă, a curățenie și a o viață normală.

A fost găsită de Constantin Iftene, un bărbat din zonă, care nu a rămas indiferent la neputință și a încercat să o ajute. A dus-o chiar la spitalul din Huși, dar femeia a fost trimisă din nou acasă, după doar o zi. Singurele rude pe care le are în viață luptă la rândul lor să supraviețuiască.

„Noi ne plângem cã e greu, dar uitati cum poate trãi un om! E fãrã cuvinte! E ceva care nu poate fi acceptat, într-o lume civilizatã. Se vede foamea pe fata ei, e bolnavã, nu prea aude, e speriatã. Viatã mai grea ca a unui câine. Asistenta Socialã oare stie de ea? Asistenta Socialã ar trebui sã fie pentru acesti oameni”, au spus cei care au privit imaginile, potrivit vremeanoua.

FÃRÃ MILÃ… Conditiile îngrozitoare în care trãieste o bãtrânã din satul Bunesti dau fiori reci celor care privesc imaginile si vãd cum este nevoit sã supravietuiascã un om pe timp de iarnã, într-o sãrãcie si o mizerie de nedescris!

Un cetãtean din comunã a gãsit-o pe Valeria Ciubotaru, de 86 de ani, în locuinta sa dãrãpãnatã, într-o încãpere sinistrã: o sobã ruinatã, niste scânduri goale pe jos, un frig de nedescris si, undeva, dupã sobã, stãtea aceastã femeie speriatã. Era învelitã cu o plapumã zdrentuitã, semn cã de foarte mult timp o foloseste si deja nu-i mai poate tine de cald. Imaginile au stârnit emotii si, pe acest fond, femeia a fost dusã luni la spitalul din Husi, ca în urmãtoarea zi sã fie adusã din nou, în locuinta rece si murdarã. Femeia nu are copii si, desi are rude în vecinãtate, se pare cã acestea nu se implicã în asa fel încât viata ei sã fie un pic mai bunã.

Povestea bãtrânei e una foarte tristã. Nu a fost cãsãtoritã, nu are copii, dar a fost mereu un om linistit si la locul sãu.

„Pânã de curând putea singurã sã se poarte, chiar o vedea lumea pe la magazin, de unde îsi mai lua ce avea nevoie, însã de ceva timp a cãzut la pat. Asta a fost cel mai greu, spun oamenii din sat, care s-au gândit cã, dacã tot are un frate în vecinãtate, poate o va ajuta. Conditiile de la fata locului însã aratã un om abandonat. Femeia îsi face nevoile într-un lighean aflat în mijlocul camerei, pe care nu are cine sã îl arunce afarã, mãcar din când în când. Cunoscut ca cel care mai surprinde în imagini diferite situatii din comuna Bunesti Averesti, Constantin Iftene este cel care a gãsit femeia în aceastã situatie. „Am vorbit la Primãrie, de acolo a fost trimisã asistenta medicalã comunitarã, împreunã cu care am fost cu acestã femeie la spital. Am transportat-o cu masina mea. La spitalul Husi nu prea voiau sã o interneze, au tinut-o apoi o noapte si a doua zi au trimis-o înapoi acasã. Initial mi-au spus cã va trebui internatã la Psihiatrie, dar nu au mai fãcut asta. Acum am înteles cã s-a fãcut un pic de curãtenie acolo acasã, dar vom vedea cum va mai fi situatia”, a spus Constantin Iftene.

„M-am oferit sã plãtesc pe cineva, oricât ar fi, ca sã îi facã o curãtenie generalã acestei femei”

„Eu nu am crezut cã în comuna noastrã existã asemenea cazuri, asemenea situatii de oameni care trãiesc asa. Vã spun sincer, am rãmas uimit. Sotia mi-a arãtat si mi-a spus cã bãtrâna asta din Bunesti trãieste în halul acesta. M-am oferit sã plãtesc pe cineva, oricât ar fi, ca sã îi facã o curãtenie generalã acestei femei. Nu se poate ca noi sã lãsm o biatã bãtrânã sã îsi trãiascã atâtea zile câte mai are, în conditii mai rele ca ale unui câine. Nu se poate. Si am vãzut cã mai multi oameni vor sã o ajute. E foarte important ca noi sã ne ajutãm între noi”, a spus Cristi Petrache, unul dintre cei mai destoinici locuitori ai comunei Bunesti Averesti. Desi nu are un picior, întrucât l-a pierdut muncind cu un utilaj agricol la câmp, Cristi a continuat sã munceascã fãrã încetare, dovedindu-se chiar mai vrednic decât cei care sunt perfect sãnãtosi, fãrã nicio infirmitate. „Eu ajut cât pot, mereu ajut. Dar de muncã nu mã las. Chiar am fost la comisie si mi-a spus doamna doctor cã eu trebuie sã fiu cu gradul I de handicap, dar am zis cã nu, dau declaratie scrisã sã mã lase la un grad care sã îmi permitã sã muncesc. Munca îti aduce numai bucurii si împliniri. Si poate de asta, când am vãzut bãtrâna aceasta, am fost foarte mirat. Nu stiam cã existã asa ceva în comuna noastrã. Dacã voi putea sã ajut cumva, o voi face”, a spus Cristi Petrache.

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share