Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

„Cultura și animalele noastre nu sunt locul de joacă al oamenilor de ştiinţă.” – Este etic să înviem specia de lup marsupial?

În ultima sută de ani am fost martorii unor tot mai mari schimbări tehnologice şi biologice. Oamenii de ştiinţă au înaintat recent o idee controvesată. În momentul actual se desfăşoară readucerea la viaţă a tigrului tasmanian, cunoscut şi cu denumirea de lup marsupial. Proiectul susţine că regiuni întregi vor beneficia din “de-extincţia” speciilor care au jucat un rol important în ecosistem. Sofia Quaglia, jurnalist la National Geographic citează argumentele ambelor tabere de savanţi.

lupul marsupial
Imagine colorizată cu ultimul tigru marsupial. Exemplarul a fost capturat în 1933 şi dus la Grădina Zoologică Hobart, unde se presupune că a primit numele “Benjamin”. A decedat în 1936.

Animalul ar restabili echilibrul ecologic pe insula Tasmania

Animalele create în laborator ar fi hibrizi ai acelei specii, cu ADN-ul completat de rudele vii. Cel mai cunoscut proiect de de-extincție este un efort de a aduce înapoi o versiune a mamutului lânos prin îmbinarea genomului său cu ADN-ul elefantului asiatic.

Astăzi, compania de bioştiinţe Colossal a anunțat că a colaborat cu un grup de cercetători de la Universitatea din Melbourne pentru a lucra la un alt animal: tigrul tasmanian, cunoscut și sub numele de lup marsupial.

„Lucrăm la [de-extincția tigrului marsupial] de aproximativ 10 ani în laboratorul meu, dar prin parteneriatul cu Colossal, avem această îmbogăţire incredibilă de cunoștințe, această cantitate incredibilă de tehnologie pe care o putem pune la bătaie. Ceea ce am şi făcut.”, spune Andrew Pask, șeful laboratorului de restaurare a tigrului tasmanian de la Universitatea din Melbourne.

Oamenii de știință din spatele proiectului cred că aducerea vietăţii înapoi ar restabili echilibrul ecologic pe insula Tasmania prin reintroducerea unui prădător de top care ținea alte animale în frâu. Lucrarea ar putea ajuta la dezvoltarea tehnologiei, cum ar fi instrumentele de inginerie genetică și uterele artificiale. Instrumentele ar sprijini alte activități de conservare.

Dar scepticii susțin că provocările de inginerie genetică care au zădărnicit încercările anterioare de a reînvia tigrul încă prezintă bariere semnificative și că munca de de-extincție ar putea distrage atenția de la alte eforturi de conservare a animalelor care se confruntă acum cu dispariția. Etica aducerii înapoi a unei creaturi dispărute este, de asemenea, aprins dezbătută.

Specia de lup marsupial, un prădător australian pierdut

Lupul marsupial (Thylacinus cynocephalus) își purta puii într-o pungă corporală exact ca un cangur. Thylacinus provine din cuvântul grecesc thulakos care înseamnă pungă. Semăna mai mult cu un câine subțire, cu o coadă rigidă și groasă. Animalul a fost poreclit tigrul tasmanian pentru partea inferioară a spatelui cu dungi caracteristice. A cutreierat Pământul timp de milioane de ani, probabil încă din epoca Pleistocenului timpuriu, acoperind o mare parte din Australia și Noua Guinee.

Semi-nocturn și mai ales solitar, tigrul tasmanian a fost probabil un prădător de ambuscadă, vânând prada de dimensiuni mici până la mijlocul noapţii. Cu toate acestea, cândva în ultimele câteva mii de ani, animalul a dispărut din Noua Guinee și din Australia continentală. Timp de sute de ani, animalul s-a agățat de insula Tasmania ca refugiu final. Specia a fost declarată dispărută de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii în 1982.

Astăzi, ecosistemele din Tasmania sunt amenințate din cauza dispariției „tigrului”. Pierderea unui prădător de vârf a generat o suprapopulare cu macropode mici. Aceste animale au deteriorat vegetația locală prin suprapășunat, creând instabilitate ecologică și amenințând alte ierbivore.

Aducerea mamiferului înapoi ar putea, teoretic, ajuta la ținerea acestor animale mai mici în frâu. Prădătorii ajută, de asemenea, la stoparea răspândirii bolilor, cum ar fi boala tumorală facială a diavolului tasmanian, un cancer transmisibil care se răspândește în prezent printre indivizii speciei. Dar reînvierea unei specii de la dispariție prezintă provocări științifice majore.

Ingineria genetică a unui lup marsupial

Orice proiect de de-extincție trebuie să înceapă cu cea mai apropiată rudă de viață a animalului în cauză, spune Pask. Cea mai apropiată rudă vie a tigrului tasmanian este numbatul, un mic marsupial insectivor originar din Australia de Vest a cărui secvență genomică a fost decodificată la începutul acestui an. Cele două specii au până la 95% din ADN-ul unui strămoş comun. Prin urmare, genomul numbatului ar putea servi drept șablon. Folosind tehnologia de editare a genelor precum CRISPR, ar putea fi modificat pentru a semăna cu genomul lupului marsupial dispărut, care a fost secvențiat pentru prima dată în 2017 folosind mostre de muzeu.

„Suntem foarte buni la sinteza fragmentelor mari de ADN, așa că modificăm genetic acea celulă vie [numbat] acum pentru a o transforma într-un genom de lup marsupial”, spune Pask. „Apoi trebuie doar să transformăm acea celulă înapoi într-un animal viu.”

Eforturile de a aduce înapoi lupul au totuși un avantaj, spune Pask, și anume că dispariția animalului a fost relativ recentă. Oamenii de știință au o biobancă cuprinzătoare de informații despre specie. Aceştia se află şi în posesia unor mostre din muzeu și de laborator, inclusiv cranii, schelete, excremente și chiar puii embrionari conservați găsiți inițial în pungile mamei lor.

Riscuri ale proiectului

Tom Gilbert, un genetician la Universitatea din Copenhaga, care nu este implicat în eforturile de reînviere a tigrului, crede că de-extincția este o idee intrigantă și poate aduce beneficii cercetării. Este sceptic cu privire la caracterul practic al lucrării. La începutul acestui an, echipa lui Gilbert a publicat un studiu despre încercarea sa de a recupera genomul șobolanului din Insula Crăciunului. Rozătoarea a dispărut la începutul secolului al XX-lea, utilizând ca șablon genomul șobolanului maro din Norvegia.

Chiar și cu mostre biologice de șobolan din Insula Crăciunului și un genom de înaltă calitate de la o specie similară, aproape cinci la sută din ADN-ul șobolanului dispărut a fost imposibil de recuperat complet. Această informație genetică lipsă ar îngreuna eforturile de de-extincție. Orice animal reînviat ar putea diferi semnificativ de specia originală.

lup marsupial
Lup marsupial
Numbat

„Numbatul nu este nici pe departe ca un lup marsupial”, spune Gilbert. „Ei schimbă numbatul pentru a-l face mai asemănător acestuia.” Și completarea informațiilor genetice lipsă, spune el, ar implica luarea unor decizii cu privire la modul de modificare a animalului. „În cele din urmă, ești obligat să fii responsabil de ceea ce alegi să schimbi.”

Unul dintre riscuri, spune Gilbert, este că aceste schimbări ar putea face animalul să fie prea slab pentru a supraviețui în sălbăticie.

Îşi vrea Tasmania tigrul înapoi?

Unii cercetători nu sunt convinși că de-extincția este o modalitate practică de a promova conservarea și sănătatea ecosistemului.

Chris Johnson este ecologist la Universitatea din Tasmania. Johnson spune că, dacă ar fi reintrodus în sălbăticia tasmaniană chiar acum, ecosistemul ar beneficia într-adevăr prin controlul populațiilor supraabundente de marsupiale mici și mijlocii. Cu toate acestea, el vede proiectul ca fiind „foarte, foarte, foarte dificil”. Spune că există alte modalități, mai realiste, de a promova refacerea ecosistemului în întreaga țară.

„Dacă dorim să restabilim funcția ecologică a unui prădător de top în Australia continentală, abordarea care este cea mai simplă și dovedită, este să ne îngrijim de prădătorul de top pe care îl avem în prezent, care este dingo”, spune Johnson.

Această tehnologie este un exemplu de mentalitate colonială, după părerea unui alt savant. Emma Lee este profesor la Universitatea de Tehnologie Swinburne din Melbourne, specializat în afaceri indigene și managementul mediului. Lee vede de-extincția drept „abordare greșită” și una care „fură în mod obscen de la aborigenii din Tasmania dreptul de a hotărî pentru țară”. Vânătoarea excesivă de către coloniștii europeni este considerată principalul motiv pentru care lupul marsupial a fost eradicat din Tasmania.

„Cultura și animalele noastre nu sunt locul de joacă al oamenilor de ştiinţă.”, spune Lee.

Pask spune că „toate eforturile viitoare de salvare ar implica actualii proprietari indigeni de pământ”. Pentru el, aducerea lupului marsupial înapoi după ce oamenii l-au condus la dispariție este o obligație. „Aș dori să cred că, dacă avem instrumentele pentru a corecta aceste acțiuni”, spune el, „le datorăm acestor specii să încercăm să le restabilim acele ecosisteme”.

 

sursa: nationalgeographic.com

Distribuie acest articol Oficial Media
Share