Impresii de festival – Limbajul voluntarilor Babel F.A.S.T.

Cele zece zile ale festivalului târgoviştean dedicat Artelor Spectacolului au fost concluzionate duminică, 19 iunie, prin discursurile membrilor board-ului.

Dar dacă pentru actorii şi specialiştii în artele spectacolului care revin în fiecare ediţie, conceptul Babel este familiar, iar tema Limbaj capătă foarte uşor o explicaţie, pentru un novice termenii rămân în ambiguitate, zilnic relevă un nou înţeles şi sunt guvernaţi de o viziune subiectivă inedită.

“Supratema festivalului este comunicarea”

„Pentru că sunt trupe din mai multe ţări, automat folosim limbajul pentru a comunica. Nu doar comunicarea în engleză, ci şi cea a corpului. Exprimăm mai mult prin ceea ce facem decât prin ceea ce vorbim. Fiecare videoclip, fiecare tablou comunică altceva şi fiecare [persoană] are o altă impresie asupra a ceea ce reprezintă… deci într-un fel <supratema> festivalului este comunicarea.” Lori

„Asta a redat festivalul, că ne putem înţelege şi sensibiliza unii pe alţii chiar şi fără cuvinte.” Ioana

“E un mod de a educa”

Voluntarii încearcă să ofere un sens festivalului şi implicării lor în acesta, la vârsta la care ei înşişi se află în căutarea sensului personal. Se lovesc de responsabilitate, îşi explorează independenţa şi uneori imită maturitatea.

Sunt tineri reuniţi într-un punct comun de dorinţe diferite: prilejul de socializare şi distracţie, clasica ieşire din zona de confort, evadarea în artă etc.

„Pot să zic că nu mă aşteptam la haosul pe care l-am văzut, este un cumul de oameni, toţi cu idei diferite şi îmi place foarte mult ideea aceasta de comunitate. Lumea vine din locuri diferite şi cumva aici totul se combină într-un mod foarte frumos. E un mozaic, chiar un turn Babel. Cred că a fost direcţionat spre acei tineri, eu fiind inclusă, care nu dau de artă şi e un mod de a educa noua generaţie.” Maria

„Un început de vară plin de oameni noi, dar și de prieteni vechi, cultură, străini și limbi nemaiauzite până acum. Apoi sunt parada, workshop-urile și piesele de teatru care mi-au rămas în suflet.” Alexandra

Adunaţi în faţa sau în foaierul Teatrului Tony Bulandra, agitaţi şi în continuă mişcare, eu i-am asemănat unor note muzicale răzleţe din „Regatul Meu Pe Un Vis”, de la Vama. Nu pentru că nu-şi găsesc locul, ci pentru că depun energie sinceră în fiecare acţiune a lor. Poate par distanţi şi nepăsători, dar tratează fiecare task cu atenţie şi grijă, de parcă odată pus în mâinile lor devine o sculptură în sticlă sau un pachet inscripţionat „Atenţie, Fragil!”.

Expuşi direct activităţii, poate procesează cu oarecare dificultate evenimentele din jurul lor şi îşi fac destul de evidente preferinţele şi nemulţumirile. Eu cred că în segmentul lor de vârstă e imposibil să urăşti ceva, doar că sentimentele ţi se clarifică abia mai târziu, deci

ÎNCHIDE OCHII. AU TRECUT CINCI ANI. ÎŢI AMINTEŞTI DE BABEL. CARE SUNT PRIMELE IMAGINI PE CARE LE VEZI?

„Hugo.” Rareş

„Cred că sunt belgienii, care fac vocalize pe oriunde merg. E atât de amuzant şi chiar fac o treabă bună cu beatboxing-ul şi dansul. O experienţă pe care am avut-o a fost în prima zi, când unul dintre ei, Antoine, ne-a ajutat pe mine şi pe voluntara care îi însoţea să facem exerciţii de streetdancing şi exerciţii pentru abdomen, în particular… şi după să îl văd şi în spectacol, eram <wow, tipul ăsta m-a învăţat şi pe mine cum să le fac>.” Daniel

„Fiord, acum două seri. O doamnă încerca să discute cu un algerian despre viaţa lor, despre cultura din Algeria. El nu ştia franceză, aşa că s-au înţeles prin mimă. Ea a încercat să îl întrebe dacă e un om din trib, aşa că a început să danseze specific, iar el chiar a înţeles-o.” Ştefan

“A fost despre a simți emoție, despre a schimba ritmul”

„În primul rând îmi va rămâne atmosfera. Workshop-urile au fost partea mea preferată, mai ales cel al lui Scott Johnston. Am învățat foarte multe lucruri și simt că m-a ajutat foarte mult să cresc ca persoană (poţi să tai asta dacă e prea mult). A fost despre a te conecta cu persoanele din jurul tău, despre a simți emoție, despre a schimba ritmul şi despre a-ţi asuma riscuri. Am râs, am plâns, a fost minunat.” Alexandra

Ediţia a X-a Babel a însemnat conştientizarea că fiecare fiinţă, manifestare, obiect vorbeşte (şi aici urmează un clişeu) „pentru cine are urechi să asculte”. I-am întrebat pe voluntari cum se asociază ei la tema Limbaj, dar nimeni nu a dat un răspuns bine definit. Totuşi munca, implicarea şi impresiile vorbesc de la sine, iar pentru acestea au primit momentul lor de recunoaştere la finalul festivalului.

Lorena Iordache

“O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

“Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, “Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media