Sebastian Bălășoiu despre virus teatral și nu doar - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Sebastian Bălășoiu despre virus teatral și nu doar

Continuăm rubrica noastră, virus teatral, alături de actorul Sebastian Bălășoiu. Licențiat în Arta Actorului la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și angajat al Teatrului Tony Bulandra din anul 2006 până în prezent,
a jucat, în cadrul instituției, în peste 50 de producții.

Sebastian Bălășoiu în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin
Sebastian Bălășoiu în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin

Spuneam într-un articol că nu esti pregatit niciodata să vorbesti cu un actor fiindcă nu știi dacă dialoghezi cu scriitorul, cu filozoful, cu omul, cu pedagogul, cu dansatorul…

Oficial Media: Cine din toți, este Sebastian Bălășoiu?

Sebastian Bălășoiu: Subsemnatul, Sebastian E. Bălășoiu, declar de propria răspundere că sunt, înainte de orice altceva, cetățean plătitor de taxe și impozite către Statul Roman. Recunosc, și restanțier al câtorva amenzi rutiere.

Nu era intenția mea să fiu subversiv dar sunt încă sub influențe mediatice

Nu suntem oare, toți, într-o mai mică sau mai mare masură, scriitori, filosofi, pictori, muzicieni, pedagogi – mai ales în această perioadă în care, mai mult sau mai puțin voluntar, ne-am distanțat social și ne-am izolat? O privire rapidă pe rețelele de socializare (devenite acum un rău necesar) dovedește că fiecare dintre noi, în aceste luni, a fost și scriitor și filosof și pedagog și dansator…

Sunt convins că în aceasta perioadă de izolare, mulți s-au intrebat „Cine sunt eu, cel care ma plângeam că nu am timp să fac ceea ce mă definește ?”.  Unii vor fi ajuns la aceleași răspunsuri pe care le aveau înainte de izolare, alții vor fi ajuns la răspunsuri la care nici nu cutezau să gândească – fiecare după pricepere și mai ales după necesități.

În ceea ce mă privește am ajuns la concluzia că nu sunt decât un om care prețuiește libertatea. Totuși am ales să fiu actor…

Sebastian Bălășoiu

__________________________________________________________

Oficial Media:     Avem astăzi o invazie mediatică, un jurnalism de manipulare. Poate că așa a fost mereu: scena și media încearcă să traseze direcții, diferența este că teatrul o face mereu spre partea pozitivă a ființării. Sunt actorii izvoare de iubire?

Sebastian Bălășoiu:  Invazie mediatică, jurnalism de manipulare?

„ Multe trec pe dinainte, în auz ne sună multe(…)”

De manipularea mediatică „poți fugi dar nu te poți ascunde” – ești ființă socială și nu te poți autoizola „forever” la domiciliu, păzit cu ștrășnicie de Grupul Tactic de Autoizolare –  ea se va manifesta virulent în toți cei mulți care au auzit pe cineva la magazin, cărora le-a spus o vecină care știe de la o verișoară căreia i-a spus soțul care are pe cineva acolo care știe de la altcineva care e implicat direct in problemă, dar mai ales în toți cei care știu pentru că „a zis la televizor” sau „a scris la gazetă” –  iată efectele minimei preocupări pentru educație, pentru învățământ, pentru cultură: o populație care simte enorm și vede monstruos, o populatie lobotomizată, incapabilă să gandească, să ia decizii și să acționeze în interes propriu dacă „nu a zis la televizor”.

Așa cum a făcut și la precedenta pandemie, și de această dată mass-media, în foamea patagruelică de rating, a proliferat( folosim termenul ca să fim in „trend”) teama iratională, panica masivă, a acționat cu tot arsenalul unui „bun” terorist. Din păcate, noi românii suntem suntem foarte puternic uniți în simțiri dar prea putin in cuget…

Manipularea. Nu stigmatizez manipularea – prin manipulare am stat legați în lanțuri, îngroziți de propriile umbre dar tot prin manipulare am fost convinși să rupem lanțurile, să ieșim din peșteră. Stigmatizez scopurile meschine, urâte, bolnave, ale manipulării.

Cum ne apărăm de acest tip de manipulare ? Prin a ne așeza deoparte, cum ne îndemna Eminescu, pentru a ne întreba „Cine?”, „Ce?” „Cum?” și  mai ales „De ce?” , prin a cerceta fără frică și fără prejudecăți în toate direcțiile, permițându-ne chiar și răspunsurile care ne scot din zona de confort ori cele de-a dreptul fantasmagorice. Asemeni unui actor. Dacă și-a imaginat cineva că actorii nu fac altceva decât să rostească niște vorbe scrise de alții și să se fâțâie de acolo până dincolo pe o scenă… să-i fie de bine – apropos, sunt reduceri mari la televizoarele ”smart” !

Da, actorii sunt, înainte de toate, cercetători. Munca actorilor înseamnă mult mai mult decât un rostirea unui text invățat și o „fâțâială de acolo până din colo” : înseamnă cercetare, înseamnă renunțarea voluntară la multe dintre „micile plăceri ale vieții”, înseamnă enorm de multe zile și nenumărate nopți nedormite în căutarea răspunsurilor la întrebările enunțate mai sus, în căutarea înțelegerii ”mecanicii sufletului”, a mecanismelor sociale, a relațiilor interumane, în căutarea unui adevăr. Munca actorilor nu incetează odată cu ieșirea pe poarta instituției, ea continuă asiduu până în momentul în care actorii urcă pe scenă cu răspunsuri și, mai ales, cu sufletele in palme pentru a le oferi spectatorilor.

Da, dincolo de „oglinzi ale firii menite să arate virtuţii adevăratele ei trăsături, păcatului icoana lui şi tuturor vremilor şi vârstelor tiparul lor”, actorii, prin specificul muncii lor, sunt nu doar posibile repere valorice intr-„o lume nebună, nebună, nebună” ci adevărate izvoare de iubire. Din păcate  pentru sănatatea noastră, iubirea aceasta nu se poate consuma in cantitate de cel puțin doi litri, zilnic.

Sebastian Bălășoiu, Cuzin Toma si Daniela Vladescu în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin

Sebastian Bălășoiu, Cuzin Toma si Daniela Vladescu în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin__________________________________________________________

Oficial Media:    Cum a fost începutul stării de urgență pentru tine, când ai auzit că va trebui să stai în casă?

Sebastian Bălășoiu: O fi vreo diferență între „stai acasă” și „stai în casă” ? Hehehe…

Îmi amintesc că o persoană importantă s-a adresat națiunii pentru a explica că declararea Stării de Urgență este imperioasă pentru a debloca mecanismele birocratice din domeniul achizițiilor de materiale și aparatură medicală specifice; ca masură tactică de contracarare rapidă și eficientă a efectelor pandemiei.

Ca masură tactică contra unui virus nou, am ințeles și am apreciat necesitatea distanțării sociale – procedură uzitată, dealtfel, in toate epidemiile de până acum.  În schimb nu am reușit să ințeleg de ce au fost necesare măsuri coercitv-punitive în lupta cu „virusul ucigaș”. Au avut oare, iubiții noștri conducători, motive întemeiate și irefutabile să considere că poporul, într-o asemenea situație nu poate fi protejat decât cu biciul?

Dacă da, poate că vor investi, de aici înainte, mult mai mult în educație, în invățământ, în cultură, astfel incât la o viitoare criză să nu mai fie nevoiți să apeleze, nedemocratic, la bici riscând sa devină grotești și penibili cand vor promova (ciclicele) alegeri democratice.

Pentru mine începutul Stării de Urgență (cu izolarea ordonată) a venit exact dupa alte două luni de „autoizolare” la locul de muncă, imediat dupa premiera cu „Zorba” deci aveam antrenament. Scenariul personal era ca dupa cele două luni în care am fost departe de familie, să merg acasa, la Brasov, și să plec cu familia într-o excursie de week-end, în natură.  Doar că   „regizorul” a ordonat altfel așa că am rămas doar cu  „stai în casă”

Am stat în casă, n-am vrut să zadarnicesc efortul național de prevenire și combatere a bolilor. Nu, nu contest nici măcar o secundă necesitatea distanțării sociale în cazul unei epidemii și nu minimalizez efortul colectiv de reducere a răspândirii acestui virus. Dar nu cu Poliție și Armată pe străzi, nu cu „executiv” scos in stradă la vânatoare de „infractori contra sănătății publice” și la realizat „cincinalu-n patru ani și jumatate” la amenzi pe măsura faptei criminale de a nu completa corect declarația pe propria raspundere că ”prin prezenta” nu ai intenția de a zadarnici efortul de prevenire a răspândirii bolilor infecțioase… Desigur, din punct de vedere epidemiologic, in cazul unui „virus usigas”  atat de virulent, „anarhiștii” trebuiesc constrânși democratic pentru binele celor mulți.

Ajungem din nou la problema educației. Unei societăți căreia i-ai oferit doar pâine și circ,  știi că nu-i poți pretinde, brusc,  spirit civic așa că singura ta soluție este să scoți biciul.

Am stat în casă.  Am făcut ceea ce făceam și înaintea Pandemiei, a Stării de Urgență și a Ordonanțelor Militare: am citit și recitit cărți (Goethe, sic!), am pictat, am cântat, am dansat, am gătit, am spălat vase, am udat flori, am mai schimbat gânduri, cu prietenii, pe rețele de socializare, am mai postat cateceva apoi iar am citit cărti, am pictat, am cantat, am dansat, am am gatit…

Am făcut toate acestea nu constrâns de vreo Stare de Urgență ci ca parte integrantă a vieții de actor și de părinte

În calitate de actor nu îmi fac iluzii că după suspedarea Stării de Urgență, a Stării de Alertă și a ce altor stări vom mai avea după acestea două, oamenii vor da năvală în sălile de spectacole. Vine vara și sunt convins că oamenii, după atâta izolare vor prefera soarele, aerul liber.

Ce ne rămâne nouă, artiștilor, de făcu în asemenea vremuri? Nimic altceva decât luptăm pentru a rămâne izvoare de lumină, de iubire, într-o lume din ce în ce mai înnegurată, să cercetăm cu mult curaj noi forme de expresie și să continuăm să producem spectacole cu speranța că la un moment, nu mult prea îndepărtat, situația va deveni favorabilă și prezentării acestora publicului încă iubitor de teatru.

În toată această perioadă, toți am sesizat anumite aspecte mai puțin logice legate de unele decizii privind sănatătea publică, luate la nivel înalt in contextul pandemiei. Pentru că sunt actor (sau cusurgiu?) mi-am pus și eu veo două întrebări și am căutat posibile răspunsuri:

Întrebare: -De ce măștile chirurgicale nu au fost eficiente și obligatorii, trebuind să ne autoizolăm în cele două luni de „stai acasă” dar devin eficiente și obligatorii din 15 mai ?

Răspuns: -Nu sunt mai eficiente din 15 mai decât au fost până la 15 mai dar trebuie să ne asumăm niște riscuri controlate ca să repornim economia națională.

Întrebare: – Pai de ce am oprit economia națională, nu puteam să ne asumăm același riscuri controlate ca să ținem in mișcare economia, în loc să fim încuiați în case?

Răspuns: – Nu, pentru că la început nu știam mai nimic despre virus drept care am luat măsuri sporite de protecție a populației. Dar acum că știm mai multe…

Întrebare: – Dar de ce distanțarea socială în parcuri, în zonele de agrement, nu a fost suficientă și eficientă in cele doua luni de „stai acasa” dar devine eficientă si obligatorie din 15 mai ?

-Răspuns: -Din motivele comunicate mai sus. Dar acum că știm mai multe…

Întrebare: – Ce știm acum ?

Răspuns: – Altă întrebare!

Sebastian Bălășoiu si Cuzin Toma în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin
Sebastian Bălășoiu si Cuzin Toma în ”Zorba Grecul”, regia MC Ranin

Oficial Media: Cum ai descrie realitatea obiectivă pe care o petrecem în această perioadă, cum simți această confiscare a primăverii?

Sebastian Bălășoiu: Mass-Media urlă apocaliptic : “Este ceva nou.Este ceva necunoscut. Este ceva periculos. Este ceva fatal. Este noul coronavirus”

Stare de urgență națională! Rapoarte oficiale. Cifre. Statistici terorizante. Zilnic !!!!!

În același timp, în aceași țară, sute de oameni zac neputincioși și uitați prin spitalele și ele uitate de vreme, sute de copii mor de leucemie, sute de oameni mor in continuare de cancer – nu e cazul să declarăm pandemie, panicam inutil populația ! Alte sute mor de TBC, diabet, boli cardiovasculare, hepatite, BPOC sau pur si simplu de gripă.

Rapoarte oficiale. Cifre. Statistici…

Confruntați cu o amenințare nouă, cu un dușman perfid si fatal despre care nu știm destule cât să-l invingem, ne-am ascuns în case făcând din ”Stai acasă” și ”Izolați dar impreună” un motiv de mândrie personală cu iz patriotic.
Am făcut de fapt un efort colectiv de ÎNCETINIRE a răspâdirii virusului – parte din strategia de îmbolnavire graduală a populației.
O parte din noi a sperat că după o lună, două sau trei de Stare de urgență națională și ”stau acasa” virusul va fi dispărut și se va putea întoarce la ale ei, la rutina sănatoasă a zilelor fără Stare de urgență națională, fără declarații pe propria răspundere, fără Poliție și Armată pe străzi… Desigur, speranța nu poate fi condamnată. Sub teroroarea rapoartelor oficiale zilnice, a statisticilor fatidice, această parte din noi nu și-a mai păstrat ”uzul rațiunii” căzând în capcana propriilor simțiri. Românul simte enorm și vede monstruos – bine le-a mai încondeiat Nenea Iancu ! Speriat de fatalitatea noului virus, românul a dat năvală în prăvălii și a golit rafturile – ce-i pasă lui de conaționali, important e să supraviețuiască el. Speriat de fatalitatea noului virus, românul, cu proviziile făcute, s-a încuiat, patriotic, in casă. Speriat de fatalitatea noului virus, românul și-a abandonat părinții, a incuiat bisericile, a tras cortina și s-a pus pe așteptat.
Am fi răzbit și fără Ordonanțe militare și fără Poliție și Armată pe străzi și fără teroarea mediatică…

Tot ce aveam de făcut era să acordăm, la vremea cuvenită, mai multă atenție educației. Astfel, in aceste vremuri, am fi simtit mai putin si am fi gandit mai mult.

Mai există speranță !

Distribuie acest articol Oficial Media
Share