Sportul preferat al ministrului educației: schimbările pe ultima sută de metri - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Sportul preferat al ministrului educației: schimbările pe ultima sută de metri

Deci….
S-au terminat urările, s-au terminat sarmalele, am mâncat ultimele rămășițe din salata de boeuf, am aruncat sticlele de șampanie, după ce le-am golit desigur, deci să ne întoarcem la ale noastre.
Sunt multe ale noastre la care să ne întoarcem, dar cea mai a noastră e școala.
Recunosc ca am lăsat-o mai moale in ultimul timp. Recunosc că pe ministrul Cîmpeanu nu l-am blagoslivit ca pe ceilalți miniștri dinaintea lui, în parte din cauza resemnării oamenilor de la catedră, care tac și tac și tac, indiferent ce li se întâmplă, în parte pentru că am obosit să trag de ei, să îi scot din amorțeală. Desigur, îi înțeleg oarecum. Am și eu, uneori, starea aceasta.

Cu sorcovitul….

Dar astăzi m-am trezit cu o dorință de-a dreptul nebună să îl sorcovesc pe ministrul Cîmpeanu. Cam târziu, veți spune, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Pentru a putea vorbi de școala românească în mandatele ministrului Cîmpeanu trebuie să o luăm de la începutul începuturilor, adică de la
HAOS s. n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, intr-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei 2. debandadă, dezordine, dezorganizare, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură.
şi de la
catastrófă sf [At: GHICA, S. 115 / V: (nob) ~óf sn / Pl: ~e / E: fr catastrophe, lat catastropha, ngr ϰαταστροφα „întoarcere”] 1 Întâmplare neașteptată, tragică și dezastruoasă Si: nenorocire Vz cataclism. 2 (Lit; pex) Eveniment decisiv, care duce la deznodământul tragic al acțiunii.
O să întrebați ce-mi veni….

Ministrul campion la schimbări

Căutam de ceva timp un termen care să definească activitatea ministrului. Dacă Monica Anisie a fost ministresa Demisie (apropo, voi ați avut acces la lecțiile ei demonstrative în sistem hibrid?), Sorin Cîmpeanu este ministrul Catastrohaos.
Niciodată, dar niciodată in ultimii 32 de ani nu a fost atâta dezorganizare, atâta confuzie, atâta derută cu consecințe grave, ca în mandatele lui Cîmpeanu.
Trecând peste faptul că și el, ca și ceilalți 36 sau 37 de miniștri dinaintea lui, Catastrohaos, a început cu o nouă structură a anului școlar, el a făcut din asta sport personal. Un sport pe care îl practică cu talent și pasiune, cu anunțuri pe ultima sută de metri.
Ministrul se plimbă zilnic pe la câteva televiziuni, cu precădere cele de casă ale PD/NL și vorbește în lozinci. Vorbește despre atât de multe încât nu reții decât ca va curge lapte și miere. Normal că nu sunt bani pentru salarii conform legii cu măririle amânate de doi ani. Normal că profesorii nu își fac treaba pentru că…nu.

Bani nu, schimbări da…

Dar să revenim la structura anului școlar. Încă din prima clipă profesorii au spus ca cele două semestre sunt disproporționate. Dintr-un motiv sau altul, ministrul a ținut-o pe a lui. Dar când profesorii au terminat cu planificările, hop şi dumnealui cu o altă idee creață. Pe motiv de pandemie bagă pe toată lumea in vacanță forțată de 2 săptămâni. De ce nu on-line, nu o sa înțeleg niciodată. Mă rog spune dumnealui că nu este eficient. Așa că scurtează vacanța de iarnă la o săptămână, cea a sărbătorilor și renunță la Săptămâna altfel.
Renunțarea la Săptămâna altfel e ok. Oricum în ultimii doi ani i-am plimbat pe copii prin muzee si excursii virtuale, am plantat pomi virtuali. Mai mult gata cu reproșurile împotriva profesorilor care cereau bani pentru activitățile din această săptămână.
Scurtarea vacanței de iarnă, însă…. Profesori și elevi au venit de la petrecerile de Revelion direct la școală. Nu imi veniți cu argumentul ca si alții s-au întors la locurile de muncă imediat după sărbători. Nu ține! Ca să vii luni în clasă, tu, profesor, duminică și poate chiar și sâmbătă, trebuie să îți pregătești lecțiile.
Să nu uităm că am lucrat până pe 23 decembrie, o schimbare pe care ministrul a schimbat-o pe ultima sută de metri cu “faceți ce vreți”.
Ca urmare a schimbărilor schimbate, semetrul I se termină la 9 ianuarie, iar pe 10 ianuarie începe semestrul II. Teoretic avem cvursuri până la sărbătorile de Paște. Practic vom vedea.

Prezentul din școlile românești

Astă seară l-am ascultat pe ministru vorbind despre cât de mult îl preocupă viitorul școlii românești. Vorbea așa de frumos că eu nu am înțeles nimic, vorba lui Molière. Eu zic că ar trebui să se preocupe de prezentul școlii românești. În prezent școala duce o lipsă acută de cadre didactice bine pregătite. Încet-încet profesorii buni ies la pensie sau părăsesc sistemul, iar ceea ce vine din urmă nu va face față provocărilor școlii pentru că nu sunt pregătiți așa cum trebuie.
Urgența nr.1 ar trebui să fie ridicarea ștachetei de admitere în liceele pedagogice. De asemenea urgent trebuie regândit învățământul superior cu profil pedagogic. Cred că soluția este foarte simplă. Pentru profesorii de învățământ primar și preșcolar fără liceu pedagogic, facultatea ar trebui să înceapă cu un an de practică pedagogică observativă. Ar putea fi asistenți de educatoare și învățătoare și să se familiarizeze cu ceea ce înseamnă grădinița și școala. Plătiți de la bugetul de stat, ar rezolva și o parte din problemele născute din lipsa de personal. Pentru celelalte spcializări, cei care vor să intre în sistem, facultatea să aibă 4 ani, din care unul exclusiv de practică în paralel cu modulul pedagogic și examen de licență.
Practica pedagogică să fie efectuată în toate unitățile de învățământ de la cele din buricul tâsgului, la cele din cătunele cele mai izolate sau comunitățile de rromi.
Fiți siguri că atunci vom avea în sistem oameni conștienți de căruța la care se înhamă.

Staturi pentru ministru

Haideți domnule ministru, puneți mâna și faceți ceea ce trebuie. Lăsați aroganța și atitudinea marțială și coborâți cu picioarele pe pământ. Luați-vă la trântă cu colegii de partid, din ambele partide (acum sunteți mielul care suge la două oi) , acordați mărirea de salariu cuvenită prin lege. Așteptăm aplicarea legii din 2017.
Nu mai faceți din profesori sclavii societății. Vrea ministerul sănătății copii testați? Să își trimită oamenii care iau spor Covid să facă asta.
Vrea ANAF să stârpească evaziunea fiscală? Ce-ar fi să înceapă cu mita doctorilor, a funcționarilor publici, a patronilor care plătesc la negru și apoi să se ia de meditații.
Și mai ales, faceți angajările necesare pentru buna funcționare a sistemului.
Încă mai avem clase suprapopulate, nu avem personal auxiliar suficient. Dacă nu mă credeți, haideți prin grădinițe și școli să vedeți care este realitatea din teren.

Realitatea care bate la ușa ministrului

Veniți să vedeți că nu am timp să merg la baie decât când vine colega la schimb,
că beau cafeaua timp de 5 ore pentru că nu am pauză nici măcar un minut,
cum iau în brațe 16 măsuțe de 2-3 ori pe zi pentru a le așeza potrivit fiecărui moment al zilei,
ridicând covoarele, așezând saltele, bănci (chiar și acum pe pandemie)… pentru a putea face activitățile de educație fizică sau care au nevoie de mișcare pentru că nu am sală de sport,
spunând povești sau dând explicații în timp ce distribui materiale la pictură sau activități practice pentru că nu sunt destule îngrijitoare,
cum deși am normă didactică de 25 de ore pe săptămână stau uneori 10 ore pe zi în grupă,
că aduc laptopul personal când am nevoie de mijloace moderne de predare pentru că, fraiera de mine, vreau să țin pasul cu noile tehnologii,
cățărându-mă pe sus pentru a crea un mediu educațional cât mai util și plăcut pentru copii.
Să vedeți materialele didactice învechite și deteriorate pentru că nu sunt niciodată bani pentru unele noi, decât dacă fac părinții donații,
laboratoarele în care nu se mai fac experimente pentru că nu este cu ce și nu mai există laboranți,
cum lipsesc manualele, iar cele care există sunt pline de erori,
cum la catedră sunt tot mai mulți necalificați
școli fără apă curentă și care cad pe copii,
toaletele din funcdul curții,
copii care merg kilometri prin noroaie pentru cineva deștept a închis școala din sat din motive de economie.
Până când toate acestea nu vor fi rezolvate, a vorbi despre cum va fi școala românească peste 10 ani, nu este altceva decât o glumă proastă. Este timpul ca haosul din sistem să înceteze.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share