Sunt profesor în România și am obligația morală să vorbesc - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Sunt profesor în România și am obligația morală să vorbesc

Sunt unul din sutele de mii de profesori din România care în ultimii 32 de ani a fost supus zilnic unor schimbări haotice, fără cap și fără coadă, făcute de zecile de miniștri incompetenți care au tocit scaunul Ministerului educației.
Cu câteva mici excepții, toți au făcut din sistemul de învățământ românesc trambulina de lansare a partidului din care făceau parte pe orbita guvernării.
Pentru asta au avut nevoie de voturi. La o primă privire numărul părinților și bunicilor din România este mult mai mare decât cel al profesorilor, mai ales că mulți profesori, din motive numai de ei știute, susțin aceste partide. Drept urmare acești miniștri au găsit de cuviință să diminueze rolul și statutul profesorului și l-au transformat încet-încet în sclavul unor părinți plini de ifose, cu pretenții de experți, al unor ONG-uri obscure cu interese în promovarea exclusivă a sistemului privat de educație, aducător de venituri substanțiale, al elevilor învestiți cu o putere pe care nu o înțeleg și o interpretează profund greșit.

Cum au ajuns profesorii paria societății românești

Pentru ca efectul să fie unul apoteotic s-a trecut la finanțarea sub limita de subzistență a sistemului. Așa a apărut nevoia finanțării extrabugetare concretizată în sume solicitate de la părinți pentru cretă, hârtie de scris, imprimante, tonere pentru imprimante, mături, articole de igienă șamd. Profesorii au început să scoată tot mai des și tot mai mulți bani din buzunar pentru a-și putea face meseria, dar nu au făcut public acest lucru. Așa că s-au trezit acuzați că solicită bani nejustificat.
În plus, manualele alternative, cele mai multe proaste, pline de erori științifice i-au obligat să apeleze la materiale bibliografice alternative, intrând astfel în mașina de tocat a părinților nevoiți să scoată bani grei din buzunar pentru ele. Acuzați: profesorii.
Și din nou profesorii au tăcut din lașitate, din frică sau în numele unui cod de etică care le cere să nu vorbească public despre problemele din sistem sau, mai rău și ipocrit, în numele vocației
Așa se face că au devenit inamicii publici nr. 1, vinovații de serviciu pentru toate eșecurile societății, în general și ale elevilor, în particular.
Am făcut această lungă introducere pentru că ministrul Cîmpeanu s-a întrecut pe sine în a pune pumnul în gură profesorilor și a le îngrădi drepturile absolut normale într-o democrație.

Rezolvă noul ROFUIP problemele din sistem?

Concret, a modificat ROFUIP. Până acum nimic rău. Noua structură a anului școlar cerea acest lucru. Dar unele prevederi sunt de-a dreptul aberante. Să le luăm pe rând.
1. Elevii nu mai pot fi exmatriculați. Adică au liber la bullying împotriva colegilor și profesorilor, pot încălca orice norme morale pentru că nu pot păți nimic, nu pot fi sancționați sub nicio formă. Regulamentul face ceva precizări cu privire la nota la purtare, dar în mod sigur, la sistemul de notare pe module, nici nu se pune problema unei astfel de sancțiuni. Personal, abia aștept primele reacții ale părinților când copiii lor vor fi supuși abuzurilor colegilor lor. Cred că nu va trece mult până vor apărea armele albe sau cele de foc în școli. Nu ridicați din sprâncene. America este un exemplu în acest sens.
2. Absențele nu mai pot fi folosite ca mijloc de coerciție. Spune regulamentul că elevul nu poate fi pus absent decât în cazul în care nu este prezent la ore. De parcă până acum erau prezenți și profesorii îi puneau absenți. Eu zic că era mai bine ca prezența să fie facultativă, ca nu cumva elevii să fie traumatizați cu trezitul de dimineață și frecventarea orelor de curs.

Planurile de învățare individualizată între teorie și practică

3. Noul regulament cere plan de învățare individualizat pe fiecare copil. Foarte tare. Un profesor are minim 16 ore pe săptămână la clase cu 30 elevi, în medie, pe clasă. Asta înseamnă 576 de planuri de învățare individualizată pe lună, dacă nu chiar pe săptămână pentru că ritmul și stilul de învățare al unui elev se poate modifica de câteva ori pe parcursul anului școlar. Foarte simplu, nu? Sunt convinsă că ministrul și experții săi le vor face colegilor demonstrații despre abordarea eficientă a individualizării (la fel ca ministresa Anisie cu predarea hibrid). La grădiniță este floare la ureche. Mare lucru să faci planuri individualizate la minim 20 de copii și să predai pe grupuri mici în condițiile în care ești singură la grupă, un copil vrea la baie, altul vrea apă, iar treilea a făcut pe el, iar al patrulea are febră, mucii până în călcâie, dar mama l-a adus la grădiniță pentru că mai are unul mic acasă și e greu cu doi copii. Suntem conștienți că aceste planuri vor fi doar niște hârtii în plus pentru că nicăieri în lume nu există planuri individualizate decât pentru elevii cu cerințe speciale, fie ele dizabilități sau supradotare.

Mentoratul și cariera profesională

4. Înființarea unei comisii de mentorat și formare în cariera profesională. Am citit articolul de vreo treo ori. Am crezut că am devenit brusc analfabetă funcțional, că tot e la modă. Mă întreb dacă în toți anii aceștia în care a stat pe scaunul ministerial, ministrul Cîmpeanu a citit măcar legea educației. Mentoratul este stipulat in lege. La fel și orientarea profesională. Că mentoratul nu se face “legal” este pentru că în mod normal mentorii trebuie plătiți și…”nu este bani”. Faptic el se realizează fie în comisiile metodice, pentru că ele încă există, fie prin îndrumarea tinerilor de către “bătrâni”. Cât despre formarea profesională….directorii “nu are bani” așa că pregătire din buzunarul propriu ca și până acum. Dar poate acum profesorii vor vorbi despre asta.

Fără atenții!

5. Cea mai tare prevedere, însă, este cea în care părinților li se interzice să mai strângă bani pentru atențiile destinate profesorilor. Am căutat în codurile de etică ale altor categorii profesionale. Nicăieri nu există această prevedere. Oare numai profesorii sunt beneficiarii unor atenții? Oare acestea sunt infinit mai mari decât cele primite de un medic sau funcționar public, de exemplu? In sfârșit…. Stimați părinți nu avem nevoie de atențiile dvs, nici măcar de respectul dvs. Tot ce vrem este să respectați legea și să le cereți copiilor dvs să învețe și să respecte regulile.

Standarde de calitate: cu ce fonduri?

Ar mai fi multe de spus dar am să mă opresc doar la standardele impuse de ARACIP pentru acreditarea unităților de învățământ. Regulamentul prevede obligativitatea respectării acestor standarde care, cel puțin la învățământul preșcolar, au apărut într-un ordin de ministru.
Este atât de frumos, un adevărat rai educațional. Dar cum spunea cineva China e departe. Aș vrea să greșesc dar cred că în jur de 20% din grădinițe ating aceste standarde. Cum “nu este bani” probabil că restul grădinițelor vor funcționa cu sabia lui Damocles deasupra capului. Și vor crește unitățile private ca ciupercile după ploaie pentru că ele au bani și de la părinți, taxe nu glumă, dar și de la bugetul de stat.
Am început prin a spune că am obligația morală să vorbesc.

Eroii sistemului

Este clar că sunt profesori pentru care școala este locul călduț din care iei niște bani, în care, cu complicitatea directorilor și autorităților, nu se face mai nimic. Dar sunt mulți, mulți profesori care fac sacrificii enorme pentru a menține cât de cât calitatea. Despre ei nu vorbește nimeni. Nici măcar atunci când elevii lor se întorc cu premii internaționale. Aceștia sunt eroii tăcuți ai învățământului românesc. Aceștia sunt cei care fac totul fără a se teme de ROFUIP. Ei fac totul pentru că așa este deontologic și pentru că sunt adevărați profesioniști.
Despre ei nu vorbește nimeni, nu le mulțumește nici ministrul, nici experții.
Am în față ROFUIP, ordinul de ministru, o foaie și notez ce îmi lipsește pentru a respecta standardele pentru că, mă credeți sau nu, nu mă tem de ROFUIP. Lucrăm în spiritul lui de 32 de ani. Acum îmi notez ce lipsește din grupă, voi căuta apoi articolele pe net și voi face un calcul preliminar.
Așa de “pamplezir”.
Intre timp mă voi gândi la generațiile de copii care vin.
Trist este că generațiile educate după acest ROFUIP și după toate aberațiile experților în spiritul și litera lui vor fi din ce în ce mai puțin adaptabile, mai puțin pregătite intelectual şi emoțional și din ce în ce mai violente.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share