Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

TRAUMELE DIN COPILARIE ne urmaresc si cand suntem adulti

TRAUMELE DIN COPILARIE ne urmaresc si cand suntem adulti

Unele din temele des intalnite in munca mea cu clientii sunt urmatoarele:

  1. Perceptia, senzatia ca persoana respectiva se simte nedorita. Este ceva venit din copilarie, din familia in care a crescut, eventual, intarit ulterior la scoala, in relatia de cuplu prin ceea ce simte venind de la partener, propagata si in relatiile de serviciu sau de prietenie;
  2. Aparent ca o consecinta (dar de fapt este cauza!), se manifesta vinovatia, autoexcluderea, autoabandonul, autosabotarea, renuntarea la sine.

Consecintele care decurg din acestea sunt: sustragerea din fluxul vital: stari repetate de rau fizic, mergand pana la epuizarea completa, atacuri de panica, lesin, coma, sufocare, disfunctionalitati de somn, fie insomnie, fie somn in exces si la ore haotice. Cosmaruri repetate, uneori chiar si cand persoana este treaza.

Faptul ca mentine o vibratie joasa (de temere, pasivitate, neimplicare, blazare, autoabandon, vinovatie), o face sa „dispara” din peisaj. Fie se izoleaza in casa, rupand orice legatura cu exteriorul, fie se abandoneaza unei activitati care o devoreaza complet ca timp si energie. Uneori izolarea imbraca forma de „a trai in lumea sa, intr-un univers paralel”, chiar daca fizic, interactioneaza cu alti oameni. In unele cazuri de autoabandon, corpul este filiform, respiratia superficiala, care se opreste in gat. In alte situatii, uitarea de sine duce la cresterea disproportionata in greutate si din nou, respiratia este scurta, precipitata, agitata. Oboseala cronica. Lipsa de vitalitate. Lipsa unui ritm de viata cat de cat ordonat. Izolarea da nastere la sentimentul de inutilitate. Hiperactivitatea creaza senzatia de coplesire. Amabele forme au ca fundament uitarea de sine, autoabandonul.

Confuzie, deruta. Neincredere majora in sine, o stare de neputinta, incapacitate de a lua decizii nici macar pentru sine. De aici apare nevoia bolnavicioasa de a face pe plac tuturor, mai putin siesi. Cere mereu confirmari si validari din exterior. Teama de a nu deranja. Nevoia de a se face mai mic/prost decat este pentru a nu crea complexe celorlalti. Fie, dimpotriva, se rascoala impotriva tuturor, dar, din nou, nu-si ofera siesi ceea ce are nevoie ci face fronda impotriva celorlalti, deranjandu-i astfel pe toti.

Uitarea/distragerea de la sensul si scopul pentru care traieste. Ideea care guverneaza este ca „viata este o lupta”, „nu imi gasesc locul”. Starile de anxietate prelungite pun la pamant sistemul imunitar si aduc corpul in stare de conflic interior perpetuu. Ca urmare, convingerea ca „lumea este un loc periculos” si implicit „sunt in pericol in corpul meu” declanseaza boli autoimune, deregleaza complet sistemul endocrin:

  • pineala este inchisa. sentimentul ca este singur(a) pe lume, fara sprijin, fara conexiuni, separat. De aici decurge lipsa chefului si a pasiunii/motivatiei in viata. In alte situatii, „anularea” identitatii de sine duce la vitiligo, depigmentarea accentuata pe mari zone de piele, mai ales pe maini si pe fata.
  • pituitara. probleme grave de vedere (nu observa posibilitatile care i se ofera, nu vede adevarul, este blocata in iluzii), si probleme ale sistemului nervos,
  • disfunctii ale tiroidei si paratiroidei (exprimarea de sine),
  • thymus. probleme cardiace, blocaje la nivelul sistemului circulator, la nivelul plamanilor si sistemul limfatic (emotii reprimate, acumularea de frustrari, explozii neasteptate si rupte de context),
  • pancreas. toxicitate, diabet si probleme de digestie si intestinale (nu-si poate digera emotiile si prin urmare, nu le poate elibera, nu le da drumu, se supraintoxica, incepand din colon, ficat, splina si pancreas, terminand cu sistemul limfatic),
  • suprarenale. frici, probleme de rinichi, disfunctii sexuale (frigiditate, impotenta, insatisfactii, chisturi, probleme ale prostatei), probleme legate de fluxul de lichide, umori in organism, probleme legate de fluxul de bani, capacitatea de a-si crea viata, de a-si asuma responsabilitatea pentru orice proiect, indiferent de natura sa.
  • testosteron/estrogen. probleme legate de supravietuire, senzatia de dezradacinare. De aici si nevoia de a depinde de ceva sau cineva. Asa apar dependentele de orice fel, ca nevoia de „legatura”. Probleme legate de picioare, talpi, sistem osos (sustinerea fizica a intregului corp)

Intai cedeaza veriga cea mai slaba, pentru ca mai apoi, daca nu te ocupi de cauza ci tratezi doar simptomele, sa uzeze si sa slabeasca urmatoarea veriga (chakra). Si tot asa, pana cand, „boala” cristalizeaza din ce in ce mai adanc in organism, ajungand sa afecteze tesuturile cele mai profunde si mai solide (oasele, fundamentul corpului).

  1. Tot ca o consecinta a autoabandonului, dar de alta natura, este si faptul ca trupul, fiind „abandonat” de suflet, devine o „gazda” accesibila si facila pentru alte lucruri. Astfel, persoanele respective preiau cu usurinta starile celor din anturaj si le somatizeaza rapid in corp. (Una dintre cliente, fara sa aiba diabet, a preluat de la un coleg de munca starea de hipoglicemie si a ajuns la spital aproape in coma). In alta ordine de idei, aceste persoane atrag un soi de agresiune necunoscuta: stari de rau exacerbat instalate brusc, de provenienta necunoascuta. Nu li se poate da un diagnostic pentru ca la masuratorile medicale obtin rezultate imposibile. Aparatele ies din parametrii de functionare sau dau rezultate neconcordante. In unele situatii am perceput ca o prezenta straina, de tip „alien” („extraterestru”). Persoanele culeg astfel de entitati pentru ca nu sunt impamantate, le lipseste o conexiune ferma cu pamantul si cu realitatea consensuala. „Zboara” cu usurinta in planuri inalte, in alte dimensiuni, iar pentru ca legatura lor cu trupul nu este ferma, este ca si cand ar lasa o usa larg deschisa la casa, o invitatie pentru orice musafir nepoftit. Fiind dominate de energia subtila a victimei, persoanele devin fie propriul agresor, fie isi cheama agresorul, in diferite forme.

Intregul tablou descris mai sus imi aminteste de arhetipul lui Alba-ca-Zapada, care este mai de graba moarta decat vie. Locuieste izolata, in padure, departe de ritmul trepidant al vietii, multumindu-se doar sa supravietuiasca de azi pe maine, in cat mai multa siguranta (echivalenta cu o moarte clinica – vezi povestea!). Dar, cum nicaieri nu poti fugi de tine insati/insuti, pana si „aici” o ajunge vrajitoarea cea rea, mama vitrega … care este tot ea … ! Autosabotorul, autohipnoza, felurile in care se submineaza pe sine prin repetarea ca o incantatie a neputintelor: „nu-s bun(a) de nimic”, „sunt o ratat(a)”, „nu sunt dorit(a)”, etc.

Alba-ca-Zapada intra in moarte clinica atunci cand musca din mar … Asta ma duce cu gandul ca nu-si ofera poate nici cele mai elementare nevoi, de la cele fizice, mergand pana la cele de ordin sufletesc. Este felul in care persoana renunta singura la sine, modul in care se „omoara”. Aici te las pe tine, cititorule, sa constientizezi TU ce faci? Noteaza-ti si alege cu ce incepi! Cand, cum si de unde incepi sa faci schimbari … !

Ma frapeaza conexiunea care se face intre clientii cu care lucrez. Am observat cum o sesiune se cupleaza cu o alta sesiune, a unei alte persoane …

Intr-una dintre sesiuni am lucrat cu cineva care fusese in tinerete arhetipul Albei-ca-Zapada si care acum se transformase in mama vitrega … Cu riscul de a ma repeta, subliniez inca o data ca daca ai intrupat un arhetip, l-ai intrupat si pe opusul sau, inclusiv printul, vanatorul si piticii … In povesti, toate caracterele care apar sunt de fapt fatete ale eroului principal. Ele se compun, aidoma feliilor de portocala, intr-un singur intreg.

Ca sa iesi constient din tiparul lor, pentru ca acesta sa inceteze sa te mai domine, ai nevoie sa observi consecintele pe care le-au creat in viata ta si astfel, sa poti renunta in cunostinta de cauza la acele convingeri, sa le lasi „sa moara”. Clienta despre care iti povesteam mai sus imi scria imediat dupa sesiune:

Eu trebuia sa mor ca mama sa traiasca fericita. Eu ma credeam vinovata de nefericirea mamei. Eu trebuia sa ii arat ca am murit inauntru . Eu trebuia sa fug de frumusete si feminitate. Eu trebuia sa nu ma pot descurca singura ca sa aiba ea ascendent asupra mea. Eu ma agresam pe mine , alta parte era victima, alta salvatorul interior. Era o batalie si o scindare si un conflict perpetuu. Trebuia sa fiu grasa neatragatoare si urita ca sa nu imi sfidez mama. Trebuia sa fiu incapabila pe care ea sa o poata salva ca sa simta ca are valoare, ca este utila si importanta. Si din iubire pt ea, mi-am insusit rolul de victima care nu se descurca niciodata singura. 

Mi-am pus in umbra darurile si calitatile ca sa fie ea fericita. Si tot nu a fost. Am mers pina la anihilarea mea totala aproape numai ca sa isi ia inapoi nemultumirea de sine pe care o proiecta pe mine. 

Iti dai seama ce i-am transmis inconstient fiicei mele despre frumusete, feminitate, atractivitate?! (aici a constientizat multe alte manifestari pe care le avea fata de copil, aspecte ale „mamei vitrege”).

Eu trebuia sa o multumesc pe mama. Asa credeam. Am stat in stadiul asta de copil neputincios atat de mult incit a devenit „eu”- ul cu care m-am identificat.

Multumesc mamei ca m-a crescut cum a putut. Stiu ca in mine isi pusese nadejdea sa conteze si sa aiba si de ea grija careva, pentru ca in copilarie i-a lipsit cel mai elementar sprijin si afectiunea vitala. Dar o eliberez si o pun in locul in care sa aiba grija de propriile ei nevoi. 

Iar eu sa observ ca sunt puternica si ma pot descurca.

Cu fiecare rasarit, stralucesc si stau in puterea mea mai mult decit oricind, pt binele tuturor!” – este noua ei directiva de viata, in functie de ce a venit ca parte de suflet, dar si animal de putere recuperate.

In urmatorul articol am sa-ti spun ce poti sa faci ca sa vindeci aceste rani, cum sa iesi din aceste tipare. Iti ofer solutia si iti explic si de ce si cum functioneaza. Universul iti ofera intotdeauna o infinitate de posibilitati. Este doar optiunea ta incotro iti indrepti atentia. Eu mentin viziunea pentru tine ca vei gasi solutia optima ca sa devii cea mai buna versiune a ta, sa te simti implinit(a) si fericit(a), pentru ca viata ta sa fie asa cum ti-o doresti!

Anda Ciobanu (Angelix Fire) – andaciobanu.ro

Psiholog: Copiii adulti ai parintilor abuzivi

”Nu intelegi, mama. Noi doi trebuie sa fim despartiti, nu incatusati unul de celalalt.” Irvin D. Yalom, psihiatru si psihoterapeut – ”Mama si sensul vietii”, Ed. Humanitas. Relatia toxica dintre adult More…

Greselile parintilor care distrug stima de sine a copilului

Stima de sine reprezintă percepţia unui om legat de valoarea pe care o are ca şi individ. Stima de sine este cea care îţi dă curaj să faci lucruri noi şi să accepţi ideea de eşec, fără ca asta să More…

Ignoranța părinților afectează grav sănătatea și fericirea copiilor. Cum îşi pot recăpăta zâmbetul pierdut?

Într-o lume în care din ce în ce mai mulţi oameni uită să ia piciorul de pe acceleraţie, crezând că doar aşa vor găsi fericirea, tot mai mulţi copii sunt neglijaţi şi trăiesc adevărate drame interioare. More…

Atenţie părinţi! Nota 10 nu garantează nici pe departe succesul unui elev

Notele de la şcoală nu sunt cei mai buni indicatori ai potenţialului pe care îl are un elev, ci îl forţează pe acesta să rămână între graniţele unui sistem social derutant, care-i poate opri More…

Legături karmice: sufletul copilului își alege părinții

Îi iubim, îi respectăm, nu ne putem concepe viața fără ei. Și totuși măcar așa, din când în când, când nu suntem pe aceeași lungime de undă cu ei, ne spunem că, dacă ar fi fost după noi, ne-am More…

Din prea multa iubire fata de parinti

Din prea multa iubire fata de parinti, copiii preiau ranile sufletesti ale acestora ca sa le vindece Am invatat sa observ lucrurile, sa “iau urma” energiilor, sa vad unde este bresa, fractura, locul prin care More…

Distribuie acest articol Oficial Media
Share