69           comments

" /> Psiholog: Copiii adulti ai parintilor abuzivi | Oficial Media
Published On: lun, Sep 25th, 2017

Psiholog: Copiii adulti ai parintilor abuzivi

  • 69
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   
  •  

”Nu intelegi, mama. Noi doi trebuie sa fim despartiti, nu incatusati unul de celalalt.” Irvin D. Yalom, psihiatru si psihoterapeut – ”Mama si sensul vietii”, Ed. Humanitas.

Relatia toxica dintre adult si parintii sai

Nu este o noutate faptul ca multi dintre parintii care au fost abuzatori si toxici cu copiii lor vor continua sa fie abuzatori si toxici chiar si cand copilul nu mai este la varsta copilariei si a devenit adult. O viata dominata de anxietatea pe care unul dintre parinti ti-a indus-o in mod constant este o viata inumana. Traumele pe care astfel de parinti le genereaza in copiii lor lasa urme adanci, pe viata. Aceiasi parinti mentin si in prezent dependenta actuala a fostului copil, devenit adult.

Autor, Mona Georgescu – Psiholog clinician – articolul integral poate fi citit aici!

Toxicitatea din relatiile cu parintii are consecinte asupra psihicului copilului, consecinte vizibile inclusiv la varsta adulta, in toate domeniile vietii de adult. Consecinte pe termen lung – cu costuri mult prea mari si greu de indurat pentru copiii adulti ai parintilor abuzivi.

Cu astfel de parinti trebuie sa stii sa pui intotdeauna limite ferme, in fata acestei categorii de parinti trebuie sa iti exprimi intotdeauna opinia despre tine si despre viata ta si trebuie sa fii categoric. Ca in cazul relatiilor de cuplu cu astfel de parteneri, poate deveni obositor sa iti concentrezi energia pe strategii cat mai eficiente si in favoarea ta, dar este ceea ce ai de facut.

Doar pentru faptul ca iti sunt parinti, nu au niciun drept sa te controleze, sa te intimideze, sa te domine, sa te manipuleze si sa te tina captiv intr-o existenta in care ei pot face ce doresc cu viata ta.

Parintele are obligatia sa iti asigure confortul material si conditii de viata cel putin decente pana la 18 ani. Multi parinti obisnuiesc sa isi manipuleze copiii pana la varste foarte avansate cu ”sacrificiile” pe care le-au facut pentru acestia. Nu, nu au facut niciun sacrificiu. Dobandind calitatea de parinte, aveau aceste obligatii nu doar la nivel moral, ci si prevazute de lege. Deci ”sacrificiul” nu a fost niciun sacrificiu – si-au facut doar datoria pentru ca asa era firesc, evitand pedepse legale sau chiar anularea calitatii de parinti daca nu ar fi procedat astfel.

Exista parinti care pretind copiilor sa ii intretina financiar si material – pentru simplul fapt ca i-au adus pe lume. Parinti a caror alegere a fost sa nu munceasca toata viata, punand acum pe umerii copiilor adulti aceasta povara a ”intretinerii din datorie”. Nu, nu esti dator sa te sacrifici, in astfel de conditii. Doar in cazul in care vorbim despre un parinte bolnav si care nu se poate ajuta singur. Dar tu nu esti vinovat pentru faptul ca parintele a fost, in tineretea sa, dependent de partener si nu a dorit sa lucreze, a preferat sa isi lege partenerul prin sarcini nedorite, copii nedoriti.  Au fost alegerile sale, cat se poate de personale si de motivate la acea vreme. A fost alegerea sa de a nu se gandi la propriul viitor. Se pare ca a fost, de asemenea, o hotarare luata cu mult inainte ca tu sa te nasti: se va baza pe copii si ii va obliga sa il intretina.

Aminteste-ti: oricine poate face orice pentru traiul zilnic, oricand  – si la orice varsta. De la ingrijit gradina cuiva si pana la a face menaj pentru diverse alte persoane. A munci nu este o rusine si nu va fi niciodata o rusine. Doar daca valoarea munca nu este integrata. Si, de cele mai multe ori, persoanele care iti genereaza sentimente de culpabilitate in astfel de situatii nu si-au integrat ca valoare munca. Cu toate ca in aceasta categorie pot fi si  parintii tai si cu toate ca iti este rusine din cauza lor,  intretinerea lor financiara si materiala nu tine de tine, oricate presiuni ar pune pe umerii tai.

Ti-au dat radacini si ti-au taiat aripile

Acesta este adevarul neplacut despre foarte multi parinti. Un adevar pe care nu sunt dispusi sa il accepte. Institutia parintilor este, din pacate, o institutie dezechilibrata. Iar aceste dezechilibre sunt ascunse bine de tot sub ”presul familiei” – acolo unde gramada cu comportamente abuzive este in crestere, de la o zi la alta.

Copilul adult al parintilor abuzivi

Daca esti un astfel de adult, ai nevoie sa inveti strategii adaptative cu ajutorul carora te vei repozitiona in mod adult, sanatos, fata de parintii tai. Nu va fi usor – mai ales daca inca depinzi de ei financiar si material. Banii sunt mijlocul de control preferat de astfel de parinti. Santajul emotional este un alt mijloc de control.

Simptomele pe care tu le simti in corp atunci cand parintele te abuzeaza:

  • senzatia de inghet si blocare musculara  – ”freeze”: nu mai poti articula niciun cuvant, gandirea iti este, parca, blocata, corpul la fel
  • senzatia de perplexitate
  • senzatia de ”nod in gat”
  • tremuraturi, transpiratii, etc.
  • nu mai esti in contact cu simturile tale si cu realitatea

Emotii si sentimente greu de tolerat pe care tu le traiesti atunci cand esti abuzat, atacat, manipulat:

  • umilire
  • devalorizare
  • minimizare
  • descurajare constanta
  • sub-apreciere
  • sentimente de vinovatie nesanatoasa care iti aduc indoiala si te pot determina chiar sa dai dreptate acestor parinti

Impactul psihologic al parintilor toxici in viata ta:

  • mentinerea ta in starea de dependenta
  • depresie, furie, anxietate generalizata, oboseala psihica, atasament anxios
  • stima de sine scazuta, lipsa de incredere in propria persoana, respect de sine inexistent
  • imposibilitatea de a deveni o persoana autonoma care isi poate gestiona viata conform nevoilor personale si conform varstei sale
  • lipsa capacitatii de a face alegeri corecte si de a lua decizii sanatoase pentru propria persoana
  • neliniste interioara constanta si cautarea aprobarii permanente din partea parintilor sau a altor persoane importante
  • imposibilitatea de crea legaturi corecte, echilibrate, pe baza de reciprocitate
  • alegerea unor repere si modele de viata gresite
  • dificultatea de a avea incredere in ceea ce gandesti si in alegerile tale
  • ratarea vietii personale, sociale si profesionale

Gandurile  ce apar in astfel de situatii pornesc de la sentimentul de vinovatie nesanatoasa pe care parintii ti l-au generat: 

  • nu sunt bun de nimic
  • dar daca au dreptate?
  • nu merit mai mult
  • sunt o persoana rea
  • sunt nedemn de iubire
  • nu merit mai mult
  • merit sa se poarte asa cu mine, eu i-am suparat
  • eu sunt vinovat pentru starea lor sau pentru situatia lor

Iesi din acest cerc toxic

Niciun parinte nu este indreptatit sa isi abuzeze copilul si sa-l mentina sub imperiul controlului, al dependentei, al anxietatii si al fricii  – indiferent cat de mult i-ar placea sa creada ca simpla calitate de parinte i-ar conferi astfel de ”drepturi”.

Un adult nu are voie sa depinda in niciun fel de parintii sai. De nimeni, de fapt. Un adult trebuie sa stie sa gestioneze in mod matur relatiile cu cei din jurul sau si sa isi gestioneze viata.

 

”– Ce bine e sa vorbim, mama. E pentru prima data. Poate ca am dorit-o intotdeauna si de aceea imi stai in minte si in vise. Poate ca acum o sa fie altfel.
– Altfel cum?
– Pai, o sa pot sa fiu mai mult eu insumi, sa traiesc pentru scopurile si cauzele pe care le aleg eu. 
– Vrei sa scapi de mine?
– Nu – adica nu cum crezi tu, nu intr-un fel rau. […] Voiam sa zic ca ar trebui sa ai scopul tau in viata, nu asta, zic eu, impingand cu degetul spre sacosa ei. Nu cartile mele! Si eu ar trebui sa am scopul meu. […] Nu intelegi, mama. Noi doi trebuie sa fim despartiti, nu incatusati unul de celalalt. Asa devii o persoana. Tocmai despre asta am scris in acele carti. Asa vreau sa fie copiii mei – toti copiii. Descatusati.
– Despanusati?
– Nu, nu , descatusati – un cuvant care inseamna liberi sau eliberati. N-o scot la capat cu tine, mama.Hai sa zicem asa: orice om din lume este fundamental singur. E greu, dar asa stau lucrurile, si trebuie sa ne impacam cu asta. Asa ca vreau sa am gandurile si visele mele. Ar trebui sa le ai si tu pe ale tale. Vreau sa pleci din visele mele.
Fata ei impietreste intr-o expresie severa, si se trage inapoi de langa mine. Ma grabesc sa adaug:
– Nu pentru ca nu-mi place de tine ci pentru ca vreau ceea ce e mai bine pentru amandoi – si pentru mine, si pentru tine. Ar trebui sa ai visele tale in viata. Sunt sigur ca poti pricepe asta.” 

(Irvin D. Yalom, psihiatru si psihoterapeut – ”Mama si sensul vietii”, Ed. Humanitas)

La cabinet aud foarte frecvent: ”Sunt sigur/a ca mama nu m-a dorit si nu m-a iubit.” Da, asa este – un trist adevar: majoritatea oamenilor provin din sarcini nedorite; sarcini aparute intamplator sau strategic: pentru a manipula viitorul tata, pentru a obtine avantaje financiare si materiale, pentru a domina un barbat sau pentru a scapa de parinti prin fuga de acasa cu primul barbat care a aparut in viata tinerei femei, la acea varsta. Si motivele pot continua. Sunt adevaruri dureroase despre propriile mame. Adevaruri pe care o femeie adulta, in curs de vindecare, invata sa le inteleaga si, in acelasi timp, invata sa isi gestioneze relatia toxica pe care o are cu propria mama. Pentru ca acest lucru trebuie invatat si trebuie facut. Parintilor trebuie sa le aratam cele mai grave greseli pe care le-au facut fata de noi, daca vrem sa ii responsabilizam, macar acum, pentru comportamentele neadecvate din prezent si sa schimbam atmosfera tensionata din relatia cu ei. Pentru traumele produse si care au dus la afectarea pe termen nedeterminat parintii nu pot fi iertati. Nu te forta sa ierti – poate inainte de a ierta trebuie sa iti reorganizezi atitudinea si sa  iti manifesti furia; pentru  ca sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata, nu le mai poti camufla si nu te poti impotrivi acestor emotii intolerabile – ai facut-o deja si ai vazut ca nu a dat rezultate.

Aminteste-ti ca stresul este cea mai periculoasa toxina din viata ta – trebuie sa inveti sa o gestionezi.

Greu – dar nu imposibil – repozitionarea corecta fata de mama ta si fata de tatal tau se va produce. Din experienta tuturor persoanelor cu care am lucrat sau inca lucrez pe aceasta tema, este eliberator – cu siguranta!

Te astept alaturi de noi la SENS 8, in aceasta vara!

Cu drag,

Mona Georgescu

Psiholog clinician de orientare psihanalitica – psihanaliza si psihoterapia copilului si adolescentului. 

Consilier NLP Integrativ pentru Femei. Trainer Dezvoltare Personala.

0722.501050, lucia_mona_georgescu@yahoo.com

sursa: minunemica.eu

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Pentru un corp sanatos