BOBOTEAZA- SLUJBA DE SFINȚIRE A APELOR

„Botezul Domnului” sau Boboteaza, prăznuită în fiecare an la 6 ianuarie, alături de ziua de pomenire a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii Mântuitorului.

Până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Ulterior, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului. Legenda spune că obiceiul sfințirii apelor de Bobotează provine de la momentul in care Ioan Botezătorul a început procesiunea de botezare a lui Iisus Hristos și diavolii au apărut pe râul Iordan pentru a o împiedica. În acel moment, Dumnezeu a poruncit tuturor preoților să sfințească apele și, ca urmare, diavolii au căzut sub ghețuri și s-au înecat. Începutul acestei sărbători datează cel puțin din secolul al III-lea, ea fiind atestată pentru prima dată la Alexandria, de Clement Alexandrinul. „Constituțiile Apostolice” o menționează printre primele sărbători creștine. O altă scriere, „Testamentum Domini” (secolul IV) o amintește ca singura sărbătoare existentă, alături de Nașterea și de Învierea Domnului. Botezul Domnului era prăznuit întotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, împărații Honorius și Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau să devină creștini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan. SLUPotrivit tradiției, la Bobotează se săvârșește slujba de sfințire a apelor „Agheasma Mare”, care are semnificația simbolică de act de regenerare cosmică (pământul primește germenii noii creații, transfigurată prin sfințirea apelor). După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Ajunul Bobotezei se serbează prin post, chiar post negru – cine poate, deoarece se spune că acela care va posti în această zi, va avea noroc tot anul. Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv, Biserica prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiasmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn. Motivul pentru care postim este și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiasmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială,  trebuie să gustăm din apa cea sfințită, iar acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare.

Tradiții și superstiții în ajun de Bobotează

Preotul va trece pe la toate casele cu „Iordanul” sfințind atât gospodăriile, cât și pe locuitorii acestora.

  • Se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului cu o faţă de masă aleasă special pentru acest moment; sub faţa de masă se pune fân sau otavă (iarbă cosită) și în fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare.
  • Dimineaţă, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de insectele dăunătoare. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele.
  • În noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar Dumnezeu îi va îndeplini dorințele celui care e martor la acest eveniment.
  • În ajun de Bobotează fetele mari pot să-și afle ursitul. Ele își pun un fir de busuioc sfințit de preot sub pernă, pentru a îl visa peste noapte pe cel sortit.
  • În trecut, fetele tinere și femeile necăsătorite puneau busuioc la streașina casei, iar dacă, a doua zi, îl gaseau plin de chiciură, însemna că se vor mărita cu un băiat bogat.
  • Există și superstiția conform căreia dacă o femeie se împiedică și cade pe gheață, atunci, în viitorul apropiat, va avea loc o căsătorie.
  • Cine va strănuta în ziua de ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează.
  • Există și o serie de superstiții referitoare la vreme: dacă în ajun plouă, înseamnă că va fi un an ploios; dacă picură din streașină, înseamnă că va fi o vară ploioasă; dacă e brumă pe pomi, vor fi poame multe
  • În seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.

Tradiții și superstiții de Bobotează

Boboteaza este atât o sărbătoare mare creștină, cât și o sărbătoare populară. În această zi au loc diferite ritualuri de alungare a spiritelor rele, de previziuni asupra anului ce va veni, se colindă, se fac farmece și descântece. Este o sărbătoare încărcată de atât de tradiții, cât și de superstiții precum:

  • În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spaţiu mai larg – unde să fie cel puţin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apă, care se pune în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii.
  • Preotul aruncă o cruce în apă şi mai mulţi bărbaţi se aruncă pentru a o aduce înapoi. Primul care ajunge la cruce primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot restul anului. În trecut, bărbatul care aducea crucea la mal primea daruri de la domnitorul ţării.
  • În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, şi aduceau mâncare şi băutură, cântau şi dansau. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale, îi duceau la râu şi îi ameninţau cu aruncatul în apă. Obiceiul se numea „Iordănitul femeilor”.
  • Potrivit tradiţiei ortodoxe, agheasma se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, în zilele de post, de sărbători sau la ceas de boală sau de mare necaz.
  • De Bobotează se crede că se deschide cerul și animalele vorbesc; oamenii sunt ajutați de lupi în lupta împotriva spiritelor rele, lupii fiind singurii care văd aceste spirite, le aleargă și le sfâșie cu dinții.
  • În această zi are loc Chiraleisa (înseamnă Doamne miluiește! în neogreacă);  grupuri mici de băieți intră în curțile oamenilor și înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoței și tălăngi, rostind în cor: „Chiraleisa, /spic de grâu /până-n brâu, /roade bune, /mană-n grâne!”. Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificații. Strigând Chiraleisa, se spune că oamenii capătă putere şi toate relele fug, iar anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
  • În această zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră.
  • De Bobotează nu se spală hainele, deoarece toate apele sunt sfințite. În anumite zone ale țării, tradiția spune că nici în următoarele 8 zile de la Bobotează nu este bine să speli.
  • Se spune că nu e bine să te speli pe cap, pentru că se murdăreşte apa sfinţită. Unii bătrâni spun că dacă te vei spăla pe cap în ziua de Bobotează, o să ai dureri de cap tot anul.
  • Amintind de înghețurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Aceste preparate din picioare de porc, urechi, gușă, mușchi și aromante cu usturoi trebuiesc pregătite și așezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul ca să sfințească cu Sfânta Aghiasmă Mare întreaga gospodărie. Nu lipsesc sarmalele și carnea friptă cu cârnați. Dulciurile obișnuite sunt lipiile, preparate cu aluat de cozonac și unse cu ou și smântână. Alături de ele se pot mânca prăjituri și cozonaci.
  • Obiceiuri de Bobotează în lume:

ITALIA

Lungul şir al sărbătorilor de iarnă se încheie în Italia cu “Epifania”, care calendaristic corespunde cu “Boboteaza” de la noi, însă religios are o altă semnificaţie, şi anume aceea a primei recunoaşteri a divinăţii lui Isus. În această zi este comemorată vizita solemnă a Regilor Magi – adorarea magilor – care vin cu daruri la pruncul sfânt. Paralel cu sărbătoarea religioasă s-a dezvoltat o tradiţie populară foarte îndrăgită şi aşteptată mai ales de cei mici: “La Befana”. Se spune că în noaptea dinspre 5 spre 6 ianuarie, o bătrână cocoşată, cu nasul mare, îmbrăcată urât şi sărăcăcios, trece călare pe mătură pe la casele unde sunt copii şi le lasă acestora daruri. Celor cuminţi le pune în şosetele aşezate cu grijă jucării şi dulciuri în timp ce acelora care au făcut năzbâtii le lasă cărbuni (dulciuri de culoare închisă).

GERMANIA

Sărbătoarea celor Trei Regi comemorează cele trei figuri simbolice pe care steaua i-a condus la leagănul lui Iisus din Betleem. Mai sunt numiți înțelepți („Magier”), iar din cauza darurilor pe care le aduc (aur, smirnă, tămâie) au început să fie numiți regi. Grupuri de copii sau tineri, îmbrăcați în magi și purtând în mână o stea din lemn vopsit, merg din casă în casă pentru a face urări. Ei primesc dulciuri dar și donații pentru diverse cauze nobile. Astfel de grupuri merg în ziua de Bobotează pentru a face urări și în Parlament sau la Cancelarul Germaniei. Tot atunci se fac prăjituri specifice sub formă de stea sau coroană, decorate cu bomboane și având în interior o migdală sau o mică figurină. Cine o găsește va fi regele zilei și va purta o coroană din hârtie care însoțește întotdeauna prăjitura.

ANGLIA

Noaptea din ajunul Bobotezei se mai numește “A douăsprezecea noapte” și este o noapte în care se fac glume și farse, ca în piesa cu același nume a lui Shakespeare, pusă în scenă pentru prima dată în 1601. În această noapte se mănâncă o tartă de fructe foarte densă, specific englezească, în care se ascunde o boabă de fasole. Cel care o găsește va fi rege toată ziua. Orice băutură picantă, de tipul șnapsului cu ghimbir, este considerată adecvată pentru că amintește de mirodeniile aduse de magi. În ziua de Bobotează se face o prăjitură în formă de stea pentru a aminti de steaua urmată de magi. Uneori, pentru a purta noroc, este acoperită cu 13 feluri de jeleu, de culori diferite.

SPANIA

La fel ca în România de Moș Nicolae, copiii își lustruiesc încălțămintea și o lasă la ușa casei. A doua zi, cei cuminți vor găsi daruri în încălțăminte, aduse de magi., iar cei mai puțin ascultători primesc “cărbune” (bucăți de zahăr candel negru). În multe orașe se organizează parade colorate în seara de ajun, fiind prezentată sosirea magilor.

LETONIA

Se spune că aceia care țes sau taie lemne în ziua de Bobotează vor avea ghinion tot anul. Tot aici se spune că dacă o tânără fată aude câinele lătrând în ziua de Bobotează ea trebuie să-și caute alesul în acea direcție.

FRANȚA

Dacă de Întâmpinarea Domnului prăjitura tradițională a francezilor este clătita, la Bobotează este la mare cinste „plăcinta regilor”. Pe timpul romanilor, în garnizoane era obiceiul ascunderii în plăcintă a unui jeton alb, sau negru, iar soldatul desemnat la tragerea la sorti era numit „rege” și putea să comande tot ce-i plăcea, să-și realizeze visurile în acea zi. În secolul al XI-lea, unii ascundeau în această plăcintă o monedă de argint, sau chiar de aur. Numai săracii ascundeau un bob de fasole albă, iar cel care o găsea în bucata lui de plăcintă era ales „regele” zilei. În limba franceză Boboteaza se numește EPIPHANIE, cuvânt de origine greacă ce înseamnă „apariție”, „revelație”. Sărbătoarea Epifaniei corespunde zilei în care cei trei magi, ghidați de lumina unei stele, au ajuns la ieslea în care se afla Iisus, pentru a i se închina și pentru a-i aduce daruri.

OLANDA

În seara din ajunul Bobotezei, copii în grupuri de câte 3, simbolizând cei 3 magi, merg la colindat din casă în casă și primesc mici monede sau dulciuri. Uneori duc cu ei lampioane din hârtie pentru a simboliza steaua urmată de magi. Se organizează și întreceri între grupuri, copiii cântând colindele în fața unei audiențe. În ziua de Bobotează se face o prajitură cu migdale, denumită Koningenbroot (pâinea regilor), în care se pune o boabă de fasole neagră. Cel care o găsește este desemnat rege pentru o zi.

IRLANDA

Irlandezii numesc Boboteaza Micul Crăciun sau Crăciunul femeilor. În această zi femeile se odihnesc după atâtea zile de sărbătoare, când au gătit și au întins mese bogate. În trecut ele nu făceau nimic în această zi iar toate treburile din gospodărie, inclusiv mâncarea și curățenia, era făcută de bărbați, care le și serveau la masă. Acum este obiceiul ca femeile să meargă să ia masa la restaurant. De asemenea, primesc daruri de la copii, nepoți sau alți membri ai familiei. Î

n seara de ajun există obiceiul să se ardă în șemineu sau în sobă, crenguțe din bradul de Crăciun sau care au decorat casa în zilele de sărbătoare. Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său. Se încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. De obicei,  în ziua de 6 ianuarie este frig în România, motiv pentru care a luat naștere expresia – gerul Bobotezei.

Slujba Agheasmei Mari este mai dezvoltată și mai solemnă decât la Agheasma mică, iar cântările și rugăciunile din cursul ei pomenesc și proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. În ziua ajunului Bobotezei, sfinţirea apei se face de obicei chiar în Biserică (în pronaos), dimineaţa, după Utrenie (slujba de dimineață), cu mai puţină solemnitate. În ziua Bobotezei, ea se face după Liturghie, în biserică sau în faţa bisericii, și aminteşte de însuşi Botezul Mântuitorului în apele Iordanului. De aceea se face de obicei în chip mai solemn, prin ieşirea afară din biserică.

Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii: „Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință…”.

Agheasma se ia pe nemâncate si doar în zilele de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtășim. Credincioșii beau timp de 8 zile din Agheasma Mare, începând din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până la 14 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Chiar și cei opriți de la împărtășire pot lua agheasma, urmată de anaforă. Când ne împărtășim, Agheasma se ia după împărtășire, iar când luăm numai anaforă, Agheasma se ia înainte de aceasta.

Când este întrebuințată Agheasma Mare:

  • la botezul copiilor
  • la Sfințirea Bisericii, a Sfântului și Marelui Mir
  • la exorcizarea, curățirea sau sfințirea anumitor persoane sau lucruri
  • la rugăciunea pentru durerea de cap
  • la binecuvântarea începerii semănatului
  • la sfințirea holdelor, viilor și grădinilor bântuite de insecte dăunătoare, gândaci sau lăcuste

Care sunt efectele întrebuințării Agheasmei Mari?

Se spune despre această apă sfințită că are darul și puterea dumnezeiască a Sfântului Duh și a făcut deseori multe minuni:

  • însănătoșirea bolnavilor
  • vindecarea rănilor
  • protejarea oamenilor în fața relelor, necazurilor sau primejdiilor
  • curățirea minții de gândurile rele
  • apărarea caselor creștinilor de duhurile necurate

 

 

„Aceasta este Fiul Meu Cel Iubit, întru care am binevoit.”

Când Ioan Botezătorul a mărturisit și a spus: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), și când L-a cufundat și L-a botezat pe Mântuitorul în Iordan, atunci s-a arătat oamenilor misiunea lui Hristos în lume, și calea mântuirii noastre. Anume că Domnul a luat asupra Sa păcatele omenirii, a murit sub ele (cufundarea) și apoi a înviat (ieșirea din apă); și că și noi trebuie să murim omului nostru vechi și păcătos, ca să ne facem la fel vii, curățiți, și înnoiți. Acesta este Mântuitorul nostru și aceasta este calea mântuirii.
Praznicul Botezului Domnului (în grecește Teofania, sau Arătarea Domnului), se mai cheamă și Praznicul Luminării. Ne luminează pe noi Botezul Domnului în Iordan pentru că ne arată taina lui Dumnezeu Celui Treimic, taina Celei de o Ființă și Nedespărțitei Treimi. Acesta este un fel de luminare. Iar al doilea este că prin botez fiecare dintre noi se luminează prin aceea că este înfiat de Părintele Luminilor, prin Jertfa Fiului și puterea Duhului Sfânt.

 

 

 

 

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share