Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Lucian Avramescu a murit astăzi la vârsta de 73 de ani

Poetul și jurnalistul Lucian Avramescu a murit, duminică dimineaţă, în urma unui stor cardio-respirator, la locuinţa sa din comuna Sângeru, județul Prahova. Echipajul medical care a intervenit nu a putut să-l resusciteze, deşi a făcut timp de jumătate de oră manevrele necesare, au declarat pentru News.ro surse medicale.

Un echipaj medical s-a deplasat duminică la o locuinţă din comuna Sângeru, pentru a acorda ajutor unui bărbat de 73 de ani, inconştient. Ajunşi la faţa locului, membrii echipajului medical au constatat că este vorba despre un bărbat aflat în stop cardio-respirator, care nu a răspuns manevrelor de resuscitare.

Surse medicale, citate de News.ro, au confirmat că este vorba despre poetul Lucian Avramescu.

Lucian Avramescu se vaccinase pe 8 noiembrie 2021 cu a treia doză împotriva covid19, anunț pe care îl face chiar el în cadrul unui articol numit ”Că doar n-om rămâne noi idioții Europei”: Ieri am purces la Urlați spre a primi în popoul umărului doza a treia din vaccinul care a scos iar șoșocii și șoșoacele în bulevard, toți îmbrânciți afară de o sfântă și republicană mânie”, scria jurnalistul.

Acesta a fost activ în mass-media centrală până în urmă cu câțiva ani (mai ales ca invitat în dezbateri politice la Antena 3), când s-a retras pe proprietatea sa din Sângeru, într-o zonă liniștită, submontană, la nord de Mizil și Urlați, la la est de Vălenii de Munte, aproape de „granița” dintre județele Prahova și Buzău.

Biografia unui publicist prolific

Născut pe 14 august 1948 la Sângeru, Lucian Avramescu a fost licențiat în arhitectură peisagisticăă și în jurnalism. El a debutat în presa literară în anul 1970.

A fost, pe rând:

  • redactor la „Orizont” – Vâlcea (1971-1978);
  • șef de secție și redactor-șef adjunct la „Scînteia tineretului”, unde în perioada 1981-1985 a condus cenaclul „Serbările «Scînteii tineretului»”;
  • redactor-șef la SLAST – Suplimentul literar-artistic al „Scînteii tineretului” (1986-1989);
  • fondator și redactor-șef al ziarului „Tineretul liber”;
  • fondator al agenției de știri A.M. PRESS (1991), prima agenție de presă cu capital privat înființată după 1989.
  • A publicat volume de versuri, note de călătorie, antologii, eseuri și pamflete jurnalistice. Între acestea:
    • „Poeme” – Editura Albatros (1975);
    • „Stele pe dealuri” – Editura Scrisul Românesc (1976);
    • „Transplantul de albastru” – Editura Sport-Turism (1976);
    • „Un liber albatros” (1978);
    • „Ei, aș! Spunea poetul” (1979);
    • „Nu cer iertare”, trilogie (1981-1983, 1985) – Editura Eminescu;
    • „Această generație”, poezii in limba greacă – Editura Athena, Grecia (1985);
    • „Bună seara, iubito”, volumul I – Editura Eminescu (1986);
    • „Bună seara, iubito”, volumul II – Editura A.M. PRESS (2000);
    • „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva” (2020).
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1979, Asociația Culturală de Prietenie România-Israel (membru fondator), membru fondator și membru în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, vicepreședinte. Cetățean de onoare al municipiului Ploiești și al orașului Vălenii de Munte, unde a urmat liceul. Realizator al Muzeului Pietrei din Sângeru, Prahova, singurul muzeu din țară care conține lucrări în piatră realizate de țărani, pus la dispoziția publicului fără taxa, practic o donație de peste 3000 de piese din piatră.
A fost distins cu premiul de debut pentru poezie, Editura Albatros (1975), Premiul pentru scriitorii tineri (1979), dar și Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru întreaga operă literară. Peste 200 de poezii au devenit cântece iubite de un public larg.
A fost tradus și publicat în reviste literare sau în antologii din Polonia, Bulgaria, Rusia, Israel, China, Anglia, Irak, SUA, Germania, Franta, Olanda, Turcia, Iugoslavia. A fost tradus chiar și în limba kurdă. La Cluj, în Editura Dacia i-a fost publicată selecția de poezii de dragoste „Poetul ca o casă în flăcări”, în 2011. Au urmat „Să strigi femeia de numele ei de vers” în 2014, prima carte pentru copii, „Bucurii cu poezii”, scrisă împreună cu fiica sa cea mică Ana Luciana Avramescu (2016), „Cartea cărților Borsecului”, amplă monografie literară a unui izvor cât o istorie (2016),s un volum de aproape 600 de pagini care cuprinde și prima sa piesă de teatru. Volumul se numește „Cartea fără nume”, iar piesa de teatru „Să nu furi niciodată o mireasă”. Romanul „Despre singurătate” apărut în 2018 este un roman de dragoste, cu inserții autobiografice în care apare și personajul Lucian Avramescu.
Muzeul Pietrei din Sângeru a fost şi a rămas proiectul de suflet al poetului Lucian Avramescu. Aici îşi avea rădăcinile, aici se născuse, aici investise suflet. Și-a dorit ca viaţa de apoi să-l găsească între pietrele cioplite de mâna sa pricepută, între pomii fructiferi şi Biserica din Livadă. Încă dinainte de a se instala boala care i-a luat multe dintre bucuriile vieţii, Lucian Avramescu, și-a exprimat dorința de a se alătura veşniciei pietrei din incinta Muzeului. „Proiectata Tabără de sculptură anuală, deschisă tuturor tinerilor cioplitori în piatră români şi străini, sub genericul «E loc să se mai nască Brâncuşi» și Muzeul sunt subiecte ale penultimei mele cărţi, după care am intenţia de a publica şi un nou volum cu poezii de dragoste. După asta pot să mă întorc la vatră, precum un urs rănit care se retrage, cu ultimele forţe, în grohotişul, în valea care l-a adus pe lume ursoaica, unde el alege să moară. Şi eu sunt un urs dator satului meu pentru prima respiraţie, cu ultimele respiraţii”, spunea într-un interviu poetul Lucian Avramescu.
S-a stins unul dintre cele mai bune condeie din literatura şi jurnalistica românească.
Condoleanțe familiei îndurerate!
Distribuie acest articol Oficial Media
Share