Omul cel Bun din Seciuan, regia Dumitru Acriș, Premieră la Teatrul Tony Bulandra Târgoviște

Teatrul Tony Bulandra Târgoviște vă pregătește, din nou, așa cum știe mai bine, să vă trezească, să vă răscolească, cu ajutorul unui nou spectacol pus în scenă de regizorul Dumitru Acriș și Mihai Constantin Ranin, în calitate de scenograf –  Omul cel bun din Seciuan, de Bertolt Brecht (1941).

Premiera spectacolului va avea loc luni, 15 aprilie, de la ora 19.00 în Sala Mare a Teatrului Tony Bulandra Târgoviște.

Deși piesa a fost scrisă acum mai bine de 83 de ani, tema rămâne mereu una actuală. Cum poate omul să supraviețuiască, să-și împlinească destinul, să-și învingă egoul, să urmeze legile oferite de zei, în acest caz, dar în același timp să facă parte dintr-o societate care nu îi oferă niciun sprijin pe acest drum, ba din contră, vine și îi demontează rând pe rând, orice sclipire ar avea să iasă din acest labirint.

Lupta dintre bine și rău, lupta cu noi înșine, cu propriile frici și slăbiciuni, lupta cu noi și familia, în cazul de față societatea, care nu vrea niciodată să-și piardă un membru, pentru că asta ar însemna că s-a creat un precedent iar toți ceilalți vor ști că se poate să atingă ”schimbarea”, transformarea și îmblânzirea ”omului”.

Am stat de vorbă cu regizorul Dumitru Acriș pentru a vă aduce mai aproape de ”facerea” acestui spectacol. Acum, mai mult ca oricând, lupta dintre bine și rău este decisivă pentru fiecare dintre noi, trăim vremuri în care ”sufletul” fiecăruia este la mare căutare. Pentru a rămâne singurii lui stăpâni, acest spectacol poate fi un semn de întrebare.

Dima ne-a povestit că lucrează de peste două luni la Omul cel Bun din Seciuan, este o producție unică, la fel ca toate piesele puse de el în scenă și vom regăsi 14 actori de diferite generații.

Rep: Te-a solicitat comparativ cu autorii pe care i-ai mai pus tu în scenă? Te-a solicitat ca regizor autorul acesta?

Dumitru Acriș: Întâlnirea mea cu dramaturgia lui Brecht a fost un mod de curaj, la Moscova, și asta este a doua întâlnire. Mie îmi place Brecht enorm pentru că în primul rând este despre oameni.

Rep: De ce acest spectacol, de ce l-ați ales?

Dumitru Acriș: În primul rând îi mulțumesc domnului Mihai Constantin Ranin pentru deschidere și pentru curaj și pentru primirea acestui spectacol din dramaturgia lui Brecht în repertoriul teatrului, ceea ce mi se pare foarte important, pentru că sistemul de lucru sau sistemul lui Brecht, predispune deja metoda de înstrăinare sau metoda de detașare ceea ce mi se pare super interesant și pentru mine în lucrul cu actorii dar și pentru actori. E altceva.

Rep: Ce înseamnă această înstrăinare, detașare? La ce te referi?

Dumitru Acris: Asta înseamnă atitudinea mea ca artist de ceea ce se întâmplă pe scenă în momente de detașare. Ce cred eu, ce simt eu vis-a-vis de ceea ce se întâmplă și noi avem momente din astea în spectacol și mă bucur foarte mult. În primul rând noi am pornit de la experiența personală a fiecărui artist care este antrenat în acest spectacol și eu cred că învăț foarte multe de la ei, pentru că fiecare vine cu experiența, cu viața sa trăită, cred că este despre foarte multă durere, iubire, acest spectacol, și este despre relații umane. Iar când zic despre relații umane, conține tot. Relații de tot felul.

Rep: Mi s-a părut interesant ce ai spus, comparativ cu alte spectacole, adică ce se întâmplă, în alt spectacol actorul este mai implicat …?

Dumitru Acriș: Se joacă cu implicare 100% doar că sunt momente de cotitură sau întorsătură unde sunt evenimentele foarte puternice în spectacol, acolo cred, după cum a scris și Brecht, există song-uri iar alături de song-uri, cred că există momente de cotitură, de apreciere a evenimentului, și apare momentul ăsta de ”detașare” ca să amplificăm și mai mult conflictul, ca să-i dăm și mai mare importanță evenimentului din scenă. Iar în momentul de detașare fiecare actor vine cu parte din inima sa, din sufletul său, aflându-se în condițiile date, el ca om în primul rând, nici măcar ca artist.

Rep: Cum a fost lucrul cu actorii, știu că tu ești foarte apropiat de ei, ai un stil aparte…

Dumitru Acriș: În primul rând sunt bucuros că în acest spectacol sunt cei cu care am mai lucrat, au mai intervenit în distribuție și noi actori care mi se pare că s-au integrat foarte, foarte activ în toată distribuția și sarcina mea este de a crea o energie comună. Orice teatru este ca o familie și cel mai important este să scot din ei tot ce au mai bun, ca diapazonul, vorbind actoricesc, cele mai bune calități despre care poate ei nu le-au conștientizat sau nu știu că le au, să descoperim cât mai multe lucruri profunde în tot diapazonul.

Rep: Ce ți se pare cel mai greu?

Dumitru Acriș: Cel mai greu cred că mi se par momentele legate de școală.. sunt foarte multe lucruri pe care spectatorul cred că le simte, dar nu o să le vadă, asta e bucătăria noastră, este vorba despre întâlniri și despărțiri care sunt cele mai emoționante într-un spectacol, e vorba despre relațiile care se creează între personaje. Și cel mai important cred că este puterea, forța interioară a fiecărui artist de a aprecia și de a reacționa la un eveniment ca să-l coste în primul rând .. în ochii lor, la fiecare repetiție trebuie să existe empatie față de omuleții aceștia pe care trebuie să-i apropii, să-i iubești și după asta să ne povestească o poveste, o istorie.

Rep: Și mesajul principal al spectacolului care ar fi?

Dumitru Acriș: Este unul foarte simplu, întotdeauna suntem puși în situația de a alege și puterea de a spune categoric ”da” sau categoric ”nu”.. Eu nu cred în personaje pozitive sau negative, este vorba despre oameni iar în om există tot. Depinde care parte din interiorul sufletului o ia înainte. Și iar veșnica luptă dintre conștient și inconștient sau rațional și suflet. Și despre ce se întâmplă cu noi atunci când Dumnezeu ne dă șansa să iubim și cum scăpăm de această nenorocire sau ne lăsăm fericiți în brațele lui Dumnezeu.

Omul cel bun din Seciuan este o piesă scrisă de dramaturgul german Bertolt Brecht, în colaborare cu Margarete Steffin și Ruth Berlau. Piesa a început în 1938, dar nu a fost finalizată decât în ​​1941, în timp ce autorul se afla în exil în Statele Unite.

Piesa urmărește o tânără prostituată, Shen Teh, în timp ce se luptă să ducă o viață care este „bună”, conform termenilor moralității predate de zei și la care concetățenii ei din Seciuan nu acordă nicio atenție și, de cele mai multe ori, abuzează de bunătatea ei. Vecinii și prietenii ei se dovedesc atât de brutali în modul de a trăi și de a se purta, încât Shen Teh este forțată să inventeze un alter ego pentru a se proteja: un văr pe nume Shui Ta care devine un protector rece și sever.

Naratorul aruncă pe umerii publicului responsabilitatea de a găsi o soluție la problema piesei. Este de competența spectatorului să-și dea seama cum o persoană bună poate ajunge la un sfârșit bun, într-o lume care, în esență, nu este bună. Piesa se bazează pe posibilitățile dialectice ale acestei probleme și pe presupunerea că spectatorul va fi emoționat să vadă că structura actuală a societății trebuie schimbată pentru a rezolva problema.

@Cristi Iordache & Oana Grigore

Sau

Telefonul agenției de bilete: 𝟬𝟮𝟰𝟱 𝟮𝟭𝟬 𝟬𝟰𝟲

✆ WhatsApp: 𝟬𝟳𝟵𝟵 𝟳𝟱𝟵 𝟬𝟭𝟮

E-mail: 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐢@𝐭𝐨𝐧𝐲𝐛𝐮𝐥𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚.𝐫𝐨

Agenția de bilete a teatrului: Bulevardul Regele Carol I, nr. 43

Program de lucru: M – D: 09:00 -19:00

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media