Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Vladimir Putin – Tucker Carlson/ Interviul integral. Aflați toată declarația președintelui rus

Domnule Președinte, vă mulțumesc. Pe 22 februarie 2022, v-ați adresat țării dumneavoastră printr-un discurs la nivel național când a început conflictul din Ucraina și ați spus că acționați pentru că ați ajuns la concluzia că Statele Unite, prin intermediul NATO, ar putea iniția un, cităm, “atac surpriză împotriva țării noastre” și pentru urechile americane, acest lucru sună paranoic.

Vladimir Putin - Tucker Carlson/ Interviul integral
Vladimir Putin – Tucker Carlson/ Interviul integral

Spuneți-ne de ce credeați că Statele Unite ar putea lovi Rusia fără avertisment. Cum ați ajuns la această concluzie?

Vladimir Putin: Nu este vorba că America, Statele Unite, urmau să lanseze un atac surpriză împotriva Rusiei. Nu am spus asta. Avem o emisiune de divertisment sau o conversație serioasă?

Tucker: Iată citatul. Este o discuție serioasă.

Vladimir Putin: Deorece educația dumneavoastră de bază este în domeniul istoriei, din câte am înțeles.

Tucker: Da.

Vladimir Putin: Deci, dacă nu vă supărați, vă voi răpi doar 30 de secunde sau un minut din timp pentru a vă oferi o scurtă referire la istorie pentru a vă oferi puțin context istoric.

Tucker: Vă rog.

Vladimir Putin: Să vedem de unde a început relația noastră cu Ucraina. De unde provine Ucraina? Statul rus a început să se adune ca o statalitate centralizată. Și este considerat anul stabilirii statului rus în 862. Dar când locuitorii din Novgorod l-au invitat pe Prințul Varangian Rurik din Scandinavia să domnească. În 1862, Rusia a sărbătorit cea de-a 1000-a aniversare a statalității sale. Și în Novgorod există un memorial dedicat celei de-a 1000-a aniversări a țării. În 882, succesorul lui Rurik, Prințul Oleg, care de fapt juca rolul de regent pentru fiul lui Rurik, a venit la Kiev. El a înlăturat doi frați care, aparent, fuseseră odată membri ai anturajului lui Rurik. Astfel, Rusia a început să se dezvolte cu două centre de putere, Kiev și Novgorod. Următoarea dată foarte semnificativă în istoria Rusiei a fost 988, aceasta a fost botezul Rusiei când Prințul Vladimir, strănepotul lui Rurik, a botezat Rusia și a adoptat Ortodoxia sau Creștinismul de Răsărit. De atunci, statul rus centralizat a început să se consolideze. De ce? Datorită teritoriului unic. Legături economice integrate. Aceeași limbă. Și, după botezul Rusiei, aceeași credință și domnia Prințului, statul rus centralizat a început să prindă contur. Încă din Evul Mediu, Prințul Yaroslav Înțeleptul a introdus ordinea succesiunii la tron. Dar după ce a trecut la cele veșnice, lucrurile s-au complicat din diverse motive. Tronul nu era trecut direct de la tată la fiul cel mare, ci de la prințul decedat la fratele său. Apoi la fiii săi în linii diferite. Toate acestea au condus la fragmentarea și la sfârșitul Rusiei ca stat unic. Nu a fost nimic special în acest sens. Aceeași situație se întâmpla și în Europa la acea vreme. Dar statul rus fragmentat a devenit o pradă ușoară pentru imperiul creat mai devreme de Genghis Khan. Succesorii săi, în special Batu Khan, au jefuit și au distrus aproape toate orașele. Partea de sud, inclusiv Kievul, și alte câteva orașe, pur și simplu au pierdut independența. În timp ce orașele din nord și-au păstrat o parte din suveranitate. Trebuiau să plătească tributul hordelor, dar au reușit să-și păstreze o parte din suveranitate. Și apoi, un stat rus unificat a început să prindă contur, cu centrul său la Moscova. Partea de sud a teritoriilor ruse, inclusiv Kievul, a început să graviteze treptat către un alt magnet, centrul care se contura în Europa. Acesta era Marele Principat al Lituaniei, și chiar era numit Principatul Lituaniei și Rusiei, deoarece rușii erau o parte semnificativă a populației. Vorbeau limba rusă veche și erau ortodocși. Dar apoi a fost o unificare, uniunea Marelui Principat al Lituaniei și Regatul Poloniei. Câțiva ani mai târziu, s-a semnat o altă uniune, dar de data aceasta deja în sfera religioasă, unii dintre preoții ortodocși au devenit supuși ai Papei. Astfel, aceste teritorii au devenit parte a statului polonezo-lituanian. Timp de decenii, polonezii s-au angajat în colonizarea acestei părți a populației. Au introdus o limbă acolo, au încercat să înculce ideea că această populație nu era exact rusă, că pentru că trăiau la margine, erau ucraineni. Inițial, cuvântul “ucrainean” însemna că persoana trăia la marginea statului, de-a lungul marginilor sau era implicată în serviciul de patrulare la graniță. Nu însemna nicio grupă etnică particulară. Așadar, polonezii încercau, în orice fel posibil, să colonizeze această parte a teritoriilor ruse și, de fapt, să o trateze destul de aspru, să nu spunem crud, toate acestea au dus la faptul că această parte a teritoriilor ruse a început să lupte pentru drepturile lor. Au scris scrisori către Varșovia cerând ca drepturile lor să fie respectate și să fie delegați aici oameni, inclusiv la Kiev.

Tucker: Vă rog să mă scuzați. Ați putea să ne spuneți în ce perioadă, pierd urma la care moment din istorie ne aflăm în timpul asupririi poloneze a Ucrainei?

Vladimir Putin: A fost în secolul al XIII-lea. Acum, vă voi spune ce s-a întâmplat mai târziu și vă voi da și datele pentru a nu exista confuzie. În 1654, chiar un pic mai devreme în acel an, oamenii care aveau autoritate asupra acelei părți a teritoriului rus s-au adresat, așa că repet, cerând să le trimită conducători de origine rusă și de credință ortodoxă. Dar Varșovia nu le-a răspuns, iar de fapt le-a respins cererile, ei s-au adresat Moscovei pentru ca Moscova să-i preia. Ca să nu credeți că inventez lucruri, vă voi oferi aceste documente.

Tucker: Ei bine, nu pare că inventați. Și nu sunt sigur de relevanța acestor evenimente pentru ce s-a întâmplat acum doi ani.

Vladimir Putin: Dar totuși, acestea sunt documente din arhive. Copii. Aici sunt scrisorile de la Bohdan Khmelnytsky, omul care controla puterea în această parte a teritoriilor ruse, care acum se numește Ucraina. El a scris către Varșovia cerând să li se respecte drepturile. Și după ce a fost refuzat, a început să scrie scrisori către Moscova. Cerând să fie primiți sub puterea fermă a țarului Moscovei. Există copii ale acestor documente. Le voi lăsa pentru memoria dvs. bună. Există o traducere în limba rusă. Puteți să o traduceți în engleză mai târziu. Dar Rusia nu ar fi fost de acord să-i admită imediat, presupunând că ar începe războiul cu Polonia. Cu toate acestea, în 1654, Adunarea rusă a clerului de vârf și a moșierilor, condusă de țar, care era organismul reprezentativ al puterii vechiului stat rus, a decis să includă o parte din teritoriile ruse vechi în Regatul Moscovei. După cum era de așteptat, războiul cu Polonia a început. A durat 13 ani, iar apoi în 1654, s-a încheiat o pauză. Și 32 de ani mai târziu, cred că a fost semnat un tratat de pace cu Polonia, pe care ei l-au numit pacea eternă. Și aceste teritorii, întreaga mal stâng al Niprului, inclusiv Kievul, au intrat în Rusia. Și întregul mal drept al Niprului a rămas în Polonia. Sub conducerea Caterinei cea Mare, Rusia și-a recucerit toate teritoriile sale istorice, inclusiv în sud și vest, toate acestea durând până la Revoluție. Înainte de Primul Război Mondial, Statul Major General austriac s-a bazat pe ideile de ucrainizare și a început să promoveze activ ideile Ucrainei și ucrainizarea. Motivul era evident. Chiar înainte de Primul Război Mondial, doreau să slăbească inamicul potențial și să-și asigure condiții favorabile în zona de frontieră. Astfel, ideea care a apărut în Polonia, că oamenii care locuiau în acele teritorii nu erau într-adevăr ruși, ci aparțineau mai degrabă unei grupări etnice speciale, ucraineni, a început să fie propagată de Statul Major General austriac. Încă din secolul al XIX-lea, au apărut teoreticieni care militau pentru independența Ucrainei. Toți aceștia, totuși, susțineau că Ucraina ar trebui să aibă o relație foarte bună cu Rusia. Au insistat asupra acestui aspect. După revoluția din 1917, bolșevicii au căutat să restaureze statalitatea, iar războiul civil a început, inclusiv ostilitățile cu Polonia. În 1921, s-a proclamat pacea cu Polonia. Și în temeiul acelui tratat, malul drept al râului Nipru a fost din nou dat înapoi Poloniei. În 1939, după ce Polonia a cooperat cu Hitler. A colaborat cu Hitler, nu, Hitler i-a oferit Poloniei pace și un tratat de prietenie. O alianță, cerând în schimb ca Polonia să returneze Germaniei așa-numitul Coridor Danzig, care lega marea parte a Germaniei cu Prusia de Est și Konigsberg. După Primul Război Mondial, acest teritoriu a fost transferat Poloniei. Și în locul lui Danzig, a apărut un oraș numit Gdañsk. Hitler le-a cerut să-l dea pe cale amiabilă, dar au refuzat. Desigur, totuși, au colaborat cu Hitler și au participat împreună la împărțirea Cehoslovaciei.

Tucker: Dar, pot să întreb, încercați să argumentați că Ucraina, cu siguranță anumite părți ale Ucrainei, estul Ucrainei, de fapt sunt parte din Rusia de sute de ani. De ce nu ați luat pur și simplu acele teritorii atunci când ați devenit președinte acum 24 de ani? Aveți arme nucleare. Ei nu. De fapt, este teritoriul vostru. De ce ați așteptat atât de mult?

Vladimir Putin: Vă voi spune, vin pentru asta. Această scurtă prezentare se apropie de final. S-ar putea să fie plictisitoare, dar explică multe lucruri.

Tucker: Nu este plictisitor, însă nu știu dacă este relevant.

Vladimir Putin: Foarte bine, foarte bine. Sunt foarte recunoscător că apreciați asta. Mulțumesc. Deci, înainte de Al Doilea Război Mondial, Polonia a colaborat cu Hitler. Și deși nu a cedat cererilor lui Hitler, totuși a participat la împărțirea Cehoslovaciei împreună cu Hitler, deoarece polonezii nu au cedat coridorul Danzig Germaniei și au mers prea departe, determinându-l pe Hitler să înceapă Al Doilea Război Mondial atacându-i. De ce a fost Polonia împotriva căreia a început războiul, pe 1 septembrie 1939? Polonia s-a dovedit a fi inflexibilă, iar Hitler nu a avut altceva de făcut decât să înceapă implementarea planurilor sale cu Polonia. Sobieski. Apropo, URSS, am citit niște documente de arhivă, s-a comportat foarte corect și a cerut permisiunea Poloniei să-și trimită trupele prin teritoriul polonez pentru a ajuta Cehoslovacia. Dar atunci ministrul de externe polonez a spus că dacă avioanele sovietice zburau peste Polonia, acestea ar fi doborâte deasupra teritoriului Poloniei. Dar asta nu contează. Contează că războiul a început și Polonia a căzut pradă politicilor pe care le-a urmat împotriva Cehoslovaciei. În conformitate cu cunoscutul Pact Molotov-Ribbentrop, o parte din teritoriu, inclusiv vestul Ucrainei, urma să fie dată Rusiei, astfel Rusia, care pe atunci se numea URSS, și-a regăsit teritoriile istorice. După victoria în Marele Război Patriotic, așa cum numim noi Al Doilea Război Mondial, și toate aceste teritorii au fost în cele din urmă confirmate ca aparținând Rusiei, URSS-ului. În ceea ce privește Polonia, a primit, aparent în compensație, teritoriile care inițial au fost germane. Părțile de est ale Germaniei. Acestea sunt acum teritoriile vestice ale Poloniei. Desigur, Polonia și-a recăpătat accesul la Marea Baltică și la Danzig. Care a primit din nou numele său polonez. Așa că așa a evoluat această situație. În 1922, când se înființa URSS-ul, bolșevicii au început construirea URSS-ului și au înființat Ucraina Sovietică, care nu a existat niciodată înainte.

Tucker: Corect.

Vladimir Putin: Stalin a insistat ca acele republici să fie incluse în cadrul URSS ca entități autonome. Pentru o anumită rațiune inexplicabilă, Lenin, fondatorul statului sovietic, a insistat să aibă dreptul să se retragă din URSS. Și din nou, pentru motive necunoscute, el a transferat acelei Republici Sovietice de Ucraina nou-înființate unele din teritoriile, împreună cu oamenii care trăiau acolo, chiar dacă acele teritorii nu fuseseră niciodată numite Ucraina, și totuși au devenit parte a acelei Republici Sovietice de Ucraina. Aceste teritorii includeau regiunea Mării Negre, care a fost obținută sub domnia Caterinei cea Mare și care nu avea nicio conexiune istorică cu Ucraina. Chiar dacă mergem până în 1654, când acele teritorii au revenit la Imperiul Rus, teritoriul avea dimensiunea a 3-4 regiuni ale Ucrainei moderne, fără regiunea Mării Negre. Acest lucru era complet exclus din discuție.

Tucker: În 1654.

Vladimir Putin: Exact.

Tucker: În mod evident, aveți o cunoștință enciclopedică a acestei regiuni. Dar, de ce nu ați prezentat această argumentare în primii 22 de ani ca președinte, că Ucraina nu era o țară reală?

Vladimir Putin: Uniunea Sovietică a primit o mare parte din teritorii care nu-i aparținuseră niciodată, inclusiv regiunea Mării Negre. La un moment dat, atunci când Rusia le-a primit ca urmare a războaielor ruso-turce, ele erau numite Noua Rusie sau o altă Rusie. Dar asta nu contează. Ceea ce contează este că Lenin, fondatorul statului sovietic, a stabilit Ucraina în acest fel. Timp de decenii, Republica Sovietică Ucraineană s-a dezvoltat ca parte a URSS-ului. Și, din motive necunoscute, din nou, bolșevicii s-au angajat în ucrainizare. Nu doar pentru că conducerea sovietică era compusă în mare măsură din cei originari din Ucraina. Mai degrabă, acest lucru a fost explicat prin politica generală de indigenizare urmată de Uniunea Sovietică. Aceleași lucruri s-au făcut și în alte republici sovietice. Aceasta implică promovarea limbilor naționale și a culturilor naționale, ceea ce nu este rău, în principiu. Așa a fost creată Ucraina Sovietică. După Al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit, pe lângă teritoriile care aparținuseră Poloniei înainte de război, o parte din teritoriile care aparținuseră anterior Ungariei și României. Deci, România și Ungaria și-au pierdut o parte din teritorii, care au fost date Ucrainei Sovietice, și ele rămân încă parte a Ucrainei. Deci, în acest sens, avem toate motivele să afirmăm că Ucraina este un stat artificial care a fost modelat după voința lui Stalin.

Tucker: Credeți că Ungaria are dreptul să-și recupereze teritoriile de la Ucraina și că alte națiuni au dreptul să revină la granițele lor din 1654?

Vladimir Putin: Nu sunt sigur dacă ar trebui să se întoarcă la granițele lor din 1654. Dar având în vedere perioada lui Stalin, așa-numitul regim al lui Stalin, care, așa cum susțin mulți, a văzut numeroase încălcări ale drepturilor omului și ale drepturilor altor state. Se poate spune că ar putea revendica acele teritorii ale lor, chiar dacă nu au dreptul să facă asta. Este cel puțin înțelegător.

Tucker: I-ai spus lui Viktor Orban că poate avea o parte din Ucraina?

Vladimir Putin: Niciodată. Nu i-am spus niciodată. Nici măcar o singură dată. Nici măcar nu am avut vreo conversație pe acest subiect. Dar știu cu siguranță că maghiarii care trăiesc acolo au vrut să se întoarcă pe terenul lor istoric. Mai mult decât atât, aș vrea să împărtășesc cu tine o poveste foarte interesantă. Mă abat, este una personală. Undeva la începutul anilor ’80, am făcut o călătorie cu mașina din fostul Leningrad, traversând Uniunea Sovietică prin Kiev. Am făcut o oprire în Kiev și apoi am mers în vestul Ucrainei. Am mers în orașul Beregovoy și toate numele orașelor și satelor erau în rusă și în limba pe care nu o înțelegeam, în maghiară, în rusă și în maghiară. Nu în ucraineană, în rusă și în maghiară. Conduceam printr-un fel de sat, și erau bărbați așezați lângă casele lor, purtând costume negre în trei piese și pălării negre cilindrice. Am întrebat, sunt ei niște artiști? Mi s-a spus nu, nu sunt artiști, sunt maghiari. Am spus, ce fac aici? Ce vrei să spui? Acesta este pământul lor. Locuiesc aici. Acest lucru s-a întâmplat în timpul sovietic în anii ’80. Au păstrat limba maghiară, numele maghiare și toate costumele lor naționale. Sunt maghiari și se consideră maghiari.

Tucker: Ceea ce este, și există multe astfel de situații, deși cred că multe națiuni sunt frustrate și de problema Transilvaniei, așa cum știți evident. Dar multe națiuni simt frustrare din cauza frontierelor redesenate în urma războaielor secolului al XX-lea și a războaielor care se întind pe parcursul a mii de ani, cele pe care le-ați menționat. Dar faptul este că nu ați expus această poziție în public până acum doi ani, în februarie. Și în cadrul argumentației pe care ați prezentat-o, pe care am citit-o astăzi, explicați în detaliu că ați simțit o amenințare fizică din partea Vestului în cadrul NATO, inclusiv o posibilă amenințare nucleară. Este o caracterizare corectă a ceea ce ați spus?

Vladimir Putin: Înțeleg că discursurile mele lungi probabil că depășesc genul interviului. De aceea v-am întrebat la început, avem o discuție serioasă sau un show? Ați spus o discuție serioasă. Așa că vă rog să mă înțelegeți. Ajungem la punctul în care Ucraina Sovietică a fost înființată. Apoi, în 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbușit și tot ce Rusia a oferit generos Ucrainei a fost smuls de aceasta. Ajung la un punct foarte important al agendei de astăzi.

Tucker: Mulțumesc.

Vladimir Putin: În definitiv, prăbușirea Uniunii Sovietice a fost efectiv inițiată de conducerea rusă. Nu înțeleg la ce s-a ghidat conducerea rusă la acea vreme, dar suspectez că au fost mai multe motive să se creadă că totul va fi în regulă. În primul rând, cred că atunci conducerea rusă credea că fundamentul relației dintre Rusia și Ucraina era, de fapt, o limbă comună. Mai mult de 90% din populație vorbea rusă. Legături de familie, fiecare al treilea locuitor avea oarecum legături de familie sau de prietenie. Cultură comună. Istorie comună, în cele din urmă, credință comună, conviețuirea cu un singur stat timp de secole și economii profund interconectate. Toate acestea erau atât de fundamentale. Toate aceste elemente împreună fac relațiile noastre bune inevitabile. Al doilea punct este unul foarte important. Vreau ca dumneavoastră, ca cetățean american, și telespectatorii dumneavoastră să audă acest lucru. Conducerea rusă de atunci a presupus că Uniunea Sovietică încetase să mai existe și, prin urmare, nu mai existau linii ideologice de demarcație. Rusia chiar a fost de acord voluntar și proactiv cu prăbușirea Uniunii Sovietice și credea că acest lucru va fi înțeles de așa-numitul Vest civilizat ca o invitație la cooperare și asociere. Așa ceva se aștepta Rusia, atât din partea Statelor Unite, cât și din acest așa-numit Vest colectiv în ansamblu. Au fost oameni deștepți, inclusiv în Germania, precum Egon Bahr, un politician important al Partidului Social Democrat, care a insistat în conversațiile sale personale cu conducerea sovietică pe marginea prăbușirii Uniunii Sovietice, că știau că trebuie să fie stabilite sisteme de securitate în Europa. Ajutorul ar trebui dat Germaniei unificate, dar ar trebui, de asemenea, stabilit un nou sistem care să includă Statele Unite, Canada, Rusia și alte țări din Europa Centrală. Dar NATO nu trebuie să se extindă. Așa a spus el. Dacă NATO se extinde, totul va fi exact la fel ca în timpul Războiului Rece, doar mai aproape de granițele Rusiei. Asta e tot. Era un bătrân înțelept, dar nimeni nu l-a ascultat. De fapt, s-a supărat o dată. Dacă, a spus el, nu mă ascultați, nu voi mai păși niciodată în Moscova. Totul s-a întâmplat exact așa cum spusese el.

(…)

Tucker: Singurul mod în care religiile sunt diferite este că creștinismul este în mod specific o religie nonviolentă. Iisus spune, întoarce și celălalt obraz. Nu ucide. Cum poate fi un lider – din orice țară – cum poate fi un lider creștin [în război]? Cum vă împăcați cu asta?

Vladimir Putin: Este foarte ușor atunci când vine vorba de protejarea propriei persoane și a familiei, a patriei tale. Nu vom ataca pe nimeni. Când au început evenimentele în Ucraina? De când a început lovitură de stat și ostilitățile din Donbas. Atunci au început. Și ne-am apărat oamenii, noi înșine, patria noastră și viitorul nostru. În ceea ce privește religia în general, știți, nu este vorba despre manifestări exterioare. Nu este vorba despre a merge la biserică în fiecare zi sau despre a-ți lovi capul de podea. Este în inimă, și cultura noastră este atât de orientată spre umanitate. Dostoevski, care era foarte cunoscut în Occident și geniul culturii ruse, al literaturii ruse, a vorbit mult despre acest lucru, despre sufletul rusesc. Până la urmă, societatea occidentală este mai pragmatică. Oamenii ruși se gândesc mai mult la etern, la valorile morale. Nu știu, poate nu veți fi de acord cu mine, dar cultura occidentală este mai pragmatică, până la urmă. Nu spun că asta este rău. Face posibilă realizarea unor succes bune în producție, chiar și în știință și așa mai departe, pentru miliardele de astăzi. Nu este nimic rău în asta. Spun doar că suntem, într-un fel, la fel.

Tucker: Deci vedeți supranaturalul faptului când vă uitați peste ceea ce se întâmplă în lume acum? Vedeți pe Dumnezeu la lucru? Vă gândiți vreodată că acestea sunt forțe care nu sunt umane?

Vladimir Putin: Nu, să fiu sincer. Nu cred asta. Opinia mea este că dezvoltarea comunității mondiale este conform legilor moștenite și acele legi sunt ceea ce sunt. A fost întotdeauna așa în istoria omenirii. ”

Tucker Carlson și Vladimir Putin un interviu istoric – 77 milioane de vizualizari in 24 de ore. Urmăriți interviul video

Nu primesc ordine nici de la Washington, nici de la Berlin, nici de la Moscova. Îmi apăr țara mea, declară președintele Serbiei

INTEGRAL LA BURSA.RO

Tucker: Da, dar iată o întrebare la care poate puteţi răspunde. Aţi lucrat în Germania în mod faimos. Germanii ştiu clar că partenerul lor NATO a făcut asta, dar ei. Şi a afectat foarte mult economia lor. S-ar putea să nu se mai recupereze niciodată. De ce tac despre asta? Asta este foarte confuz pentru mine. De ce nu ar spune germanii ceva despre asta?

Vladimir Putin: Acest lucru mă confuzează şi pe mine, dar conducerea Germaniei de astăzi este ghidată de interesele Vestului colectiv mai degrabă decât de interesele naţionale. În alt caz, este dificil să explici logica acţiunilor sau inacţiunii lor. Afectează nu doar Nord Stream 1, care a fost detonat şi Nord Stream 2 a fost deteriorat, dar un tub este sigur şi sănătos şi gazul poate fi furnizat către Europa prin el. Dar Germania nu îl deschide. Suntem pregătiţi. Vă rugăm. Există o altă rută prin Polonia numită Yamal-Europe, care de asemenea permite un flux mare. Polonia a închis-o, dar Polonia ciupeşte din mâna Germaniei. Primeşte bani din fondurile paneuropene, iar Germania este principalul donator al acestor fonduri paneuropene. Germania hrăneşte Polonia într-o anumită măsură şi ei îşi închid ruta către Germania. De ce? Nu înţeleg Ucraina, căreia germanii îi furnizează arme şi îi dau bani. Germania este al doilea sponsor al Statelor Unite în ceea ce priveşte ajutorul financiar acordat Ucrainei. Există două rute de gaz prin Ucraina. Ei pur şi simplu au închis o rută. Ucrainenii. Deschideţi a doua rută. Şi vă rugăm să primiţi gaz de la Rusia. Ei nu o deschid. De ce nu spun germanii, uitaţi, băieţi, vă dăm bani şi arme. Deschideţi robinetul. Vă rugăm să lăsaţi gazul de la Rusia să treacă pentru noi. Cumpărăm gaz lichefiat la preţuri exorbitante în Europa, ceea ce aduce nivelul nostru de competitivitate şi economia în general la zero. Deci vreţi să vă dăm bani? Lăsaţi-ne să avem o existenţă decentă să câştigăm bani pentru economia noastră, pentru că de aici vin banii pe care vi-i dăm. Refuză să facă asta. De ce? Întrebaţi-i. Asta este ceea ce este în capul lor. Aceştia sunt oameni extrem de incompetenţi.

Tucker: Ei bine, poate că lumea se împarte în două emisfere. Una cu energie ieftină, cealaltă fără. Şi vreau să vă întreb dacă acum suntem într-o lume multipolară, evident suntem. Puteţi descrie blocurile de alianţe? Cine este în fiecare tabără. Credeţi?

Vladimir Putin: Ascultaţi, aţi spus că lumea se împarte în două emisfere. Un creier uman este împărţit în două emisfere. Cel puţin unul este responsabil pentru un tip de activităţi. Celălalt este mai mult despre creativitate şi aşa mai departe. Dar este totuşi una şi aceeaşi cap. Cred că lumea ar trebui să fie un întreg unic. Securitatea ar trebui să fie împărtăşită, nu destinată pentru miliardul de aur. Acesta este singurul scenariu în care lumea ar putea fi stabilă, durabilă şi previzibilă. Până atunci, când capul este împărţit în două părţi, este o boală, o condiţie adversă gravă. Este o perioadă de boală gravă prin care trece lumea acum. Dar cred că datorită jurnalismului onest, această muncă este asemănătoare cu munca medicilor. Acest lucru ar putea fi remediat cumva.

Tucker: Ei bine, să dau doar un exemplu. Dolarul american, care a unit într-un fel lumea, în multe privinţe, poate nu în avantajul dvs., dar cu siguranţă în avantajul nostru. Va dispărea acesta ca monedă de rezervă, moneda universal acceptată? Cum credeţi că au schimbat sancţiunile locul dolarului în lume?

Vladimir Putin: Ştiţi, folosirea dolarului ca instrument de luptă în politica externă este una dintre cele mai mari greşeli strategice făcute de conducerea politică a SUA. Dolarul este piatra de temelie a puterii Statelor Unite. Cred că toată lumea înţelege foarte bine că, indiferent câte dolari sunt tipăriţi, aceştia sunt repede dispersaţi în întreaga lume. Inflaţia în Statele Unite este minimă. Este de aproximativ 3 sau 3,4%, ceea ce, cred eu, este total acceptabil pentru SUA. Dar ei nu încetează să tipărească. Ce ne spune datoria de 33 de trilioane de dolari? Este despre emisie. Cu toate acestea, este principala armă folosită de Statele Unite pentru a-şi păstra puterea în întreaga lume. De îndată ce conducerea politică a decis să folosească dolarul american ca instrument de luptă politică, s-a dat un lovitură acestei puteri americane. Nu mi-ar plăcea să folosesc un limbaj puternic, dar este un lucru prostesc şi o greşeală gravă. Uitaţi-vă la ce se întâmplă în lume. Chiar şi aliaţii Statelor Unite îşi reduc acum rezervele de dolari. Văzând acest lucru, toată lumea începe să caute modalităţi de a se proteja. Dar faptul că Statele Unite aplică măsuri restrictive unor anumite ţări, cum ar fi impunerea restricţiilor asupra tranzacţiilor, blocarea activelor etc., provoacă îngrijorare gravă şi trimite un semnal întregii lumi. Ce am avut aici? Până în 2022, aproximativ 80% din tranzacţiile noastre comerciale externe au fost făcute în dolari americani şi euro. Dolarul american reprezenta aproximativ 50% din tranzacţiile noastre cu ţările terţe. Ei bine, în prezent, acesta a scăzut la 13%. Nu noi am interzis utilizarea dolarului american. Nu aveam astfel de intenţii. A fost decizia Statelor Unite de a restricţiona tranzacţiile noastre în dolari americani. Cred că este o nebunie completă din punctul de vedere al intereselor Statelor Unite însele şi ale contribuabililor săi, deoarece afectează economia SUA, subminează puterea Statelor Unite în întreaga lume. Până la urmă, tranzacţiile noastre în yuani reprezentau aproximativ 3%. Astăzi, 34% din tranzacţiile noastre sunt făcute în ruble şi aproximativ la fel de mult. Puţin peste 34% în yuani. De ce au făcut Statele Unite acest lucru? Singura mea presupunere este aroganţa de sine. Probabil că au crezut că va duce la un colaps total, dar nimic nu s-a prăbuşit. Mai mult decât atât, alte ţări, inclusiv producătorii de petrol, se gândesc şi deja acceptă plăţi pentru petrol în yuani. Realizaţi ce se întâmplă sau nu? Îşi dă seama cineva din Statele Unite de asta. Ce faceţi? Vă tăiaţi singuri craca de sub picioare.

Tucker: Cred că este o evaluare corectă. Întrebarea este ce urmează? Şi poate schimbaţi o putere colonială cu alta, mult mai puţin sentimentală şi iertătoare. Adică, sau BRICS, de exemplu, este în pericol să fie complet dominat de economia chineză, de o manieră care nu este bună pentru suveranitatea lor. Vă faceţi griji în legătură cu asta?

Vladimir Putin: Ei bine, am mai auzit aceste poveşti cu sperietori înainte. Este o poveste cu sperietori. Suntem vecini cu China. Nu poţi să-ţi alegi vecinii, la fel cum nu poţi să-ţi alegi rudele apropiate. Împărţim o frontieră de 1000 de kilometri cu ei. Acesta este numărul unu. În al doilea rând, avem o istorie de coexistenţă de secole. Ne-am obişnuit cu asta. În al treilea rând, filozofia politică externă a Chinei nu este agresivă. Ideea sa este să caute întotdeauna compromisul. Şi putem vedea asta. Şi următorul punct este următorul. Ne spun mereu aceeaşi poveste cu sperietori. Şi iată că se întâmplă din nou, sub formă eufemistică. Dar tot este aceeaşi poveste cu sperietori. Cooperarea cu China creşte mereu, ritmul de creştere a cooperării Chinei cu Europa este mai mare şi mai mare decât creşterea cooperării chino-ruse. Dacă îi întrebaţi pe europeni, nu le este teamă că s-ar putea? Nu ştiu. Dar ei încearcă totuşi să acceseze piaţa Chinei cu orice preţ, mai ales acum când se confruntă cu probleme economice. Companiile chinezeşti explorează, de asemenea, piaţa europeană. Au companiile chinezeşti o prezenţă mică în Statele Unite? Da. Deciziile politice sunt astfel încât să încerce să limiteze cooperarea cu China. Este în detrimentul dumneavoastră, domnule Tucker, că limitaţi cooperarea cu China. Vă faceţi rău singur. Este o chestiune delicată şi nu există soluţii miraculoase, la fel ca şi în cazul dolarului. Deci, înainte de a introduce sancţiuni ilegitime, ilegitime în ceea ce priveşte cartea Naţiunilor Unite, trebuie să gândească foarte atent factorii de decizie. Aceasta pare a fi o problemă.

Tucker: Deci, aţi spus acum un moment că lumea ar fi mult mai bună dacă nu ar fi împărţită în alianţe competitive, dacă ar exista cooperare la nivel global. Unul dintre motivele pentru care nu aveţi asta este pentru că administraţia americană actuală este hotărâtă împotriva dumneavoastră. Credeţi că dacă ar exista o nouă administraţie după Joe Biden, aţi reuşi să restabiliţi comunicarea cu guvernul american? Sau nu contează cine este preşedintele?

Vladimir Putin: O să-ţi spun. Dar să-mi termin gândul anterior. Noi, împreună cu colegul şi prietenul meu, preşedintele XI Jinping, ne-am propus să atingem 200 de miliarde de dolari de comerţ reciproc cu China anul acesta. Am depăşit deja acest nivel. Conform cifrelor noastre, comerţul nostru bilateral cu China totalizează deja 230 de miliarde. Şi statisticile chinezeşti spun că este de 240 de miliarde de dolari. Un alt lucru important. Comerţul nostru este bine echilibrat, reciproc complementar în tehnologie avansată, energie, cercetare şi dezvoltare ştiinţifică. Este foarte echilibrat. În ceea ce priveşte BRICs, unde Rusia a preluat preşedinţia în acest an, ţările BRICs se dezvoltă în general foarte rapid. Uită-te, dacă memoria nu mă înşeală, în 1992, ponderea ţărilor G7 în economia mondială a fost de 47%, în timp ce în 2022 a scăzut la, cred, puţin peste 30%. Ţările BRICs au reprezentat doar 16% în 1992, dar acum ponderea lor este mai mare decât cea a G7. Asta nu are legătură cu evenimentele din Ucraina. Acest lucru se datorează tendinţelor dezvoltării globale şi a economiei mondiale, aşa cum am menţionat acum. Şi acest lucru este inevitabil. Aceasta va continua să se întâmple. Este ca razele soarelui. Nu poţi împiedica soarele să răsară. Trebuie să te adaptezi la asta. Cum se adaptează Statele Unite cu ajutorul forţei, sancţiunilor, presiunii, bombardamentelor şi utilizării forţelor armate? Asta este despre autoconceit. Eşantionul dvs. politic nu înţelege că lumea se schimbă în circumstanţe obiective. Şi pentru a vă păstra nivelul, chiar dacă cineva aspiră, iertaţi-mă la nivelul de dominanţă. Trebuie să luaţi decizii corecte într-un mod competent şi la timp. Astfel de acţiuni brutale, inclusiv în ceea ce priveşte Rusia şi să spunem alte ţări, sunt contraproductive. Este un fapt evident. S-a dovedit deja. Ai întrebat dacă vine un alt lider şi schimbă ceva? Nu este vorba despre lider. Nu este vorba despre personalitatea unei anumite persoane. Am avut o relaţie foarte bună cu, să zicem, Bush. Ştiu că în Statele Unite, el era portretizat ca un fel de băiat de la ţară care nu înţelege prea multe. Vă asigur că nu este aşa. Cred că a făcut multe greşeli în ceea ce priveşte Rusia, de asemenea. Ţi-am spus despre 2008 şi decizia de la Bucureşti de a deschide porţile NATO-ului pentru Ucraina şi aşa mai departe. Acest lucru s-a întâmplat în timpul preşedinţiei sale. El a exercitat efectiv presiune asupra europenilor. Dar în general, la nivel uman personal, am avut o relaţie foarte bună cu el. Nu era mai rău decât orice alt politician american sau rus sau european. Vă asigur că a înţeles ce făcea la fel de bine ca şi alţii. Am avut o astfel de relaţie personală şi cu Trump. Nu este vorba despre personalitatea liderului. Este vorba despre mintea elitelor, liderul tratează. Dacă ideea de dominaţie cu orice preţ, bazată şi pe acţiuni forţate, dominatează societatea americană, nimic nu se va schimba. Va deveni doar mai rău. Dar dacă, în cele din urmă, cineva ajunge la conştientizarea că lumea s-a schimbat datorită circumstanţelor obiective şi că trebuie să te adaptezi la ele la timp folosind avantajele pe care Statele Unite le au încă astăzi, atunci poate că ceva se va schimba.

Tucker: Dar descrieţi două sisteme diferite. Spuneţi că liderul acţionează în interesul alegătorilor, dar spuneţi şi că aceste decizii nu sunt luate de lider, ci sunt luate de clasele conducătoare. Aţi condus această ţară atât de mult timp, aţi cunoscut toţi aceşti preşedinţi americani. Care sunt acele centre de putere în Statele Unite, crezi? Cine ia cu adevărat deciziile?

Vladimir Putin: Nu ştiu. America este o ţară complexă. Conservatoare pe de o parte, în rapidă schimbare pe de altă parte. Nu ne este uşor să le sortăm pe toate. Cine ia deciziile în alegeri? Este posibil să înţelegem acest lucru când fiecare stat are propria legislaţie? Fiecare stat se reglementează singur. Cineva poate fi exclus din alegeri la nivel de stat. Este un sistem electoral în două etape. Ne este foarte dificil să înţelegem asta. În al doilea rând, există două partide dominante: republicani şi democraţi. Şi în cadrul acestui sistem de partid, centrele care iau decizii care pregătesc deciziile. Apoi, uitaţi, de ce, în opinia mea, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, s-a urmărit o politică atât de greşită, brutală, complet nejustificată de presiune împotriva Rusiei. Aşadar, aceasta este o politică de presiune. Extinderea NATO, sprijinul pentru separatiştii din Caucaz. Crearea unui sistem de apărare antirachetă. Toate acestea sunt elemente de presiune. Presiune, presiune, presiune. Apoi tragerea Ucrainei în NATO este tot despre presiune, presiune, presiune. De ce? Cred că, printre altele, pentru că s-au creat capacităţi excesive de producţie. În timpul confruntării cu Uniunea Sovietică. Au fost create multe centre şi specialişti pe Uniunea Sovietică care nu puteau face altceva. L-au convins pe liderul politic că este necesar să continuăm să cioplăm Rusia, să încercăm să o dezmembrăm, să creăm pe acest teritoriu mai multe entităţi quasi-statale şi să le supunem într-o formă divizată, să folosim potenţialul lor combinat pentru lupta viitoare cu China. Acesta fapt este eronat, inclusiv potenţialul excesiv al celor care au lucrat pentru confruntarea cu Uniunea Sovietică. Este necesar să scăpăm de asta. Ar trebui să existe forţe noi, proaspete, oameni care se uită în viitor şi înţeleg ce se întâmplă în lume. Uită-te la cum se dezvoltă Indonezia. 600 de milioane de oameni. Unde putem scăpa de asta? Nicăieri. Trebuie doar să presupunem că Indonezia va intra. Este deja în clubul economiilor mondiale de vârf. Indiferent dacă cineva îi place sau nu. Da, înţelegem şi suntem conştienţi că, în Statele Unite, în ciuda tuturor problemelor economice, situaţia este în continuare normală, cu o creştere decentă a economiei. PIB-ul creşte cu 2,5%, dacă nu mă înşel. Dar dacă vrem să asigurăm viitorul, atunci trebuie să ne schimbăm abordarea faţă de ceea ce se schimbă. După cum am spus deja, lumea s-ar schimba în mod inevitabil indiferent de cum se vor încheia evenimentele din Ucraina. Lumea se schimbă şi Statele Unite ele însele. Experţii scriu că Statele Unite îşi schimbă treptat totuşi poziţia în lume. Sunt experţii dvs. care scriu asta. Eu doar îi citesc. Singura întrebare este cum se va întâmpla asta. Dureros şi rapid sau uşor şi treptat. Şi asta este scris de oameni care nu sunt anti-americani. Pur şi simplu urmăresc tendinţele de dezvoltare globală. Atât. Şi pentru a le evalua şi a schimba politicile, avem nevoie de oameni care gândesc, se uită înainte, pot analiza şi recomanda anumite decizii la nivelul liderilor politici.

Tucker: Aş vrea să vă întreb, aţi spus clar că extinderea NATO spre est este o încălcare a promisiunii pe care vi s-a făcut în 1990. Este o ameninţare la adresa ţării dumneavoastră. Chiar înainte de a trimite trupe în Ucraina, vicepreşedintele Statelor Unite a mers la Conferinţa de Securitate de la Munchen şi l-a încurajat pe preşedintele Ucrainei să adere la NATO. Credeţi că acest lucru a fost un efort de a vă provoca la acţiuni militare?

Vladimir Putin: Revin, încă o dată, am propus repetat, repetat să căutăm o soluţie la problemele care au apărut în Ucraina după lovitură de stat din 2014 prin mijloace paşnice. Dar nimeni nu ne ascultă. Şi mai mult, liderii ucraineni care erau sub controlul complet al SUA au declarat brusc că nu vor respecta acordurile de la Minsk. Nu le plăceau deloc şi au continuat activitatea militară în acea zonă. Şi în paralel, teritoriul respectiv era exploatat de structurile militare ale NATO sub aparenţa diferitelor centre de instruire şi reinstruire a personalului. Practic, au început să creeze baze acolo. Atât. Ucraina a anunţat că ruşii sunt o naţionalitate non-titulară, în timp ce a adoptat legi care limitează drepturile naţionalităţilor non-titulare din Ucraina. Ucraina, după ce a primit toate teritoriile din sud-est ca un cadou de la poporul rus, a anunţat brusc că ruşii sunt o naţionalitate non-titulară în acea zonă. Este normal aşa ceva? Toate acestea, adunate la un loc, au dus la decizia de a pune capăt războiului. Acel neo-nazism care a început în Ucraina în 2014.

Tucker: Credeţi că Zelensky are libertatea să negocieze o soluţionare a acestui conflict?

Vladimir Putin: Nu cunosc detaliile. Desigur, pentru mine este dificil să judec, dar cred că da. În orice caz, el obişnuia să aibă. Tatăl său a luptat împotriva naziştilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Am discutat odată cu el despre asta. I-am spus, Volodymyr, ce faci? De ce susţii neo-naziştii în Ucraina astăzi, în timp ce tatăl tău a luptat împotriva fascismului? A fost un soldat de pe front. Nu vă voi spune ce a răspuns el. Acesta este un subiect separat, şi cred că nu este corect să o fac. Dar în ceea ce priveşte libertatea de alegere. De ce nu? El a ajuns la putere cu aşteptările oamenilor din Ucraina că ar conduce Ucraina spre pace. A vorbit despre asta. A fost datorită acestui lucru că a câştigat alegerile în mod copleşitor. Dar apoi, când a ajuns la putere, în opinia mea, a realizat două lucruri. În primul rând, este mai bine să nu intre în conflict cu neo-naziştii şi naţionaliştii pentru că sunt agresivi şi foarte activi. Poţi să te aştepţi la orice de la ei. Şi, în al doilea rând, Vestul condus de SUA îi susţine şi îi va susţine întotdeauna pe cei care se opun Rusiei. Este benefic şi sigur. Aşa că a adoptat poziţia relevantă, în ciuda faptului că le-a promis oamenilor săi să încheie războiul din Ucraina. A înşelat alegătorii săi.

Tucker: Dar credeţi că în acest moment, în februarie 2024, el are libertatea, libertatea, să vorbească cu dumneavoastră sau cu guvernul dumneavoastră direct pentru a pune capăt acestui lucru, care clar nu ajută ţara sa sau lumea. Poate el face asta, credeţi?

Vladimir Putin: De ce nu? Se consideră şeful statului. A câştigat alegerile. Cu toate că noi, în Rusia, credem că lovitură de stat este sursa principală de putere pentru tot ce s-a întâmplat după 2014. Şi în acest sens, chiar şi astăzi, guvernul este viciat. Dar el se consideră preşedinte şi este recunoscut de Statele Unite, toată Europa şi practic restul lumii într-o astfel de capacitate. De ce nu? El poate. Am negociat cu Ucraina la Istanbul. Am convenit. El ştia de asta. În plus, liderul grupului de negociere, domnul Arakhamia, numele său de familie cred, încă conduce fracţiunea partidului de guvernământ, partidul preşedintelui în Rada. El încă conduce fracţiunea prezidenţială în Rada, parlamentul ţării. El încă stă acolo. Chiar a pus semnătura preliminară pe document. Vă spun eu. Dar apoi a declarat public întregii lumi, eram pregătiţi să semnăm acest document, dar domnul Johnson, atunci prim-ministrul, a venit şi ne-a descurajat să facem asta, spunând că este mai bine să luptăm împotriva Rusiei. Ne-ar da tot ce este necesar pentru a recupera ceea ce am pierdut în timpul confruntărilor cu Rusia. Şi am fost de acord cu această propunere. Uitaţi, declaraţia sa a fost publicată. El a spus asta public. Pot ei să se întoarcă la asta sau nu? Întrebarea este, o doresc sau nu? Mai departe, preşedintele Ucrainei a emis un decret care interzice negocierile cu noi. Să îşi anuleze acel decret. Şi gata. Noi nu am refuzat niciodată negocierile cu adevărat. A fost ei care au refuzat public. Ei bine, să îşi anuleze decretul şi să intre în negocieri. Noi nu am refuzat niciodată. Şi faptul că ei ascultă cererea sau persuasiunea domnului Johnson, fostul prim-ministru al Marii Britanii, pare ridicol. Şi este foarte trist pentru mine, pentru că, aşa cum a spus domnul Arakhamia, am fi putut opri aceste ostilităţi cu un război acum un an şi jumătate deja. Dar britanicii ne-au convins şi am refuzat acest lucru. Unde este domnul Johnson acum? Şi războiul continuă.

Tucker: Aceasta este o întrebare bună. Unde credeţi că este şi de ce a făcut asta?

Vladimir Putin: Cine ştie. Nici eu nu înţeleg. A existat un punct de plecare general. Pentru un motiv oarecare, toată lumea avea iluzia că Rusia ar putea fi învinsă pe câmpul de luptă. Din cauza aroganţei, din cauza unui suflet pur, dar nu din cauza unei minţi mari.

Tucker: Aţi descris legătura dintre Rusia şi Ucraina. Aţi descris Rusia însăşi de câteva ori ca fiind ortodoxă. Aceasta este centrală pentru înţelegerea ta despre Rusia. Aţi spus că sunteţi ortodox. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Sunteţi un lider creştin, aşa cum vă descrieţi. Aşadar, ce efect are aceasta asupra dumneavoastră?

Vladimir Putin: Ştii, aşa cum am mai spus, în anul 988, însuşi Prinţul Vladimir a fost botezat urmând exemplul bunicii sale, Prinţesa Olga. Apoi şi-a botezat echipa. Şi apoi, treptat, în decursul mai multor ani, a botezat toată Rusia. A fost un proces îndelungat de la păgâni la creştini. A durat mulţi ani, dar în final, această ortodoxie, creştinismul estic, s-a înrădăcinat profund în conştiinţa poporului rus. Atunci când Rusia s-a extins, absorbând alte naţiuni care practică islamul, budismul şi iudaismul, Rusia a fost întotdeauna foarte loială faţă de acei oameni care practică alte religii. Aceasta este forţa noastră. Este absolut clar. Şi faptul este că principalele postulate, principalele valori sunt foarte similare. Ca să nu spunem aceleaşi în toate religiile lumii pe care tocmai le-am menţionat şi care sunt religiile tradiţionale ale Federaţiei Ruse. Apropo, autorităţile ruse au fost întotdeauna foarte atente la cultura şi religia acestor persoane care au venit în Imperiul Rus. Aceasta, în opinia mea, formează baza atât a securităţii, cât şi a stabilităţii statalităţii ruse. Toate popoarele care locuiesc în Rusia o consideră în principal patria lor. Dacă, să spunem, oamenii se mută la voi sau în Europa din America Latină şi un exemplu mai clar şi mai înţeles de toată lumea, oamenii vin, dar totuşi au venit la voi sau în ţările europene din ţara lor natală. Şi oamenii care practică religii diferite în Rusia consideră Rusia patria lor. Ei nu au altă patrie. Suntem împreună. Aceasta este o familie mare şi valorile noastre tradiţionale sunt foarte similare. Am menţionat doar o familie mare, dar fiecare are familia sa. Şi acesta este fundamentul societăţii noastre. Şi dacă spunem că patria şi familia sunt conectate în mod specific unul cu celălalt, este într-adevăr cazul, deoarece este imposibil să asigurăm un viitor normal pentru copiii şi familiile noastre decât dacă asigurăm un viitor normal şi durabil pentru întreaga ţară, pentru patrie. De aceea sentimentul patriotic este atât de puternic în Rusia.

Tucker: Singurul mod în care religiile sunt diferite este că creştinismul este în mod specific o religie nonviolentă. Isus spune, întoarce şi celălalt obraz. Nu ucide. Cum poate fi un lider – din orice ţară – cum poate fi un lider creştin? Cum vă împăcaţi cu asta?

Vladimir Putin: Este foarte uşor atunci când vine vorba de protejarea propriei persoane şi a familiei, a patriei tale. Nu vom ataca pe nimeni. Când au început evenimentele în Ucraina? De când a început lovitură de stat şi ostilităţile din Donbas. Atunci au început. Şi ne-am apărat oamenii, noi înşine, patria noastră şi viitorul nostru. În ceea ce priveşte religia în general, ştiţi, nu este vorba despre manifestări exterioare. Nu este vorba despre a merge la biserică în fiecare zi sau despre a-ţi lovi capul de podea. Este în inimă, şi cultura noastră este atât de orientată spre umanitate. Dostoevski, care era foarte cunoscut în Occident şi geniul culturii ruse, al literaturii ruse, a vorbit mult despre acest lucru, despre sufletul rusesc. Până la urmă, societatea occidentală este mai pragmatică. Oamenii ruşi se gândesc mai mult la etern, la valorile morale. Nu ştiu, poate nu veţi fi de acord cu mine, dar cultura occidentală este mai pragmatică, până la urmă. Nu spun că asta este rău. Face posibilă realizarea unor succes bune în producţie, chiar şi în ştiinţă şi aşa mai departe, pentru miliardele de astăzi. Nu este nimic rău în asta. Spun doar că suntem, într-un fel, la fel.

Tucker: Deci vedeţi supranaturalul faptului când vă uitaţi peste ceea ce se întâmplă în lume acum? Vedeţi pe Dumnezeu la lucru? Vă gândiţi vreodată că acestea sunt forţe care nu sunt umane?

Vladimir Putin: Nu, să fiu sincer. Nu cred asta. Opinia mea este că dezvoltarea comunităţii mondiale este conform legilor inherentă şi acele legi sunt ceea ce sunt. A fost întotdeauna aşa în istoria omenirii. Unele naţiuni şi ţări au crescut, au devenit mai puternice şi mai numeroase şi apoi au părăsit scena internaţională, pierzând statutul la care s-au obişnuit. Probabil nu este nevoie să dau exemple, dar am putea începe cu Genghis Khan şi cuceririle hordelor, Horda de Aur şi apoi să terminăm cu Imperiul Roman. Se pare că nu a existat niciodată nimic asemănător Imperiului Roman în istoria omenirii. Cu toate acestea, potenţialul barbarilor a crescut treptat, la fel şi populaţia lor. În general, barbarii deveneau din ce în ce mai puternici şi au început să se dezvolte economic, aşa cum am spune astăzi. Acest lucru a condus în cele din urmă la prăbuşirea Imperiului Roman şi la regimul impus de romani. Cu toate acestea, a durat cinci secole pentru ca Imperiul Roman să se destrame. Diferenţa faţă de ceea ce se întâmplă acum este că toate procesele de schimbare se petrec mult mai rapid decât în vremea romanilor.

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share
">