Gabor Mate: Acum există atâția experți care dau lecții de parenting tocmai pentru că am pierdut această relație

Doctor Gabor Mate a primit pentru cartea sa despre dependență premiul Hubert Evans pentru non-ficțiune literară. Pentru munca sa medicală inovatoare și pentru scrisul său, a primit Ordinul Canadei, cea mai înaltă distincție civilă a țării sale, și Premiul pentru meritul civic din orașul său natal, Vancouver.

Cărți scrise de Gabor Mate: Pe tărâmul fantomelor înfometate: Prizonieri în lumea dependenței; Când corpul spune nu; Costul stresului ascuns; Minți împrăștiate: Originile și vindecarea tulburării cu deficit de atenție; Țineți-vă copiii: de ce părinții trebuie să conteze mai mult decât colegii; și Mitul normalului: traumă, boală și vindecare într-o cultură toxică. Următoarea sa carte, ”Un nou început pentru părinți și copiii lor adulți” este așteptată în 2025.

Prima parte

Rep: În ziua de azi conceptul de parenting are multe înțelesuri. Uneori seamănă cu un curs de actorie, uneori e o metodă de antrenament, alteori e o colecție de rețete, sau ceva de genul ”fă asta în 7, 8, 9 pași”. Ce înseamnă de fapt parentingul?

Gabor Mate: Nimic din toate acestea. Înseamnă o relație, ceva comun tuturor mamiferelor. Elefanții fac parenting cu puii lor, la fel pisicile, șobolanii, delfinii, câinii, tigrii. Animalele nu studiază diverse tehnici. Sunt părinți și atât. Și asta presupune o relație, iar la oameni este la fel. Fără relația de parenting nu ar exista viața umană, fiindcă un copil mic e neajutorat, este o relație care începe în pântecul mamei și continuă toată viața. Iar când o relație funcționează bine, nu avem nevoie de tehnici sau sfaturi de la experți. Acum există atâția experți care dau lecții de parenting tocmai pentru că am pierdut această relație.

Rep: Relație e o noțiune dificilă. Cuvântul în sine e simplu, ușor de pronunțat și de acceptat, la un prim nivel, dar în prezent e foarte greu să stabilești o relație. De ce?

Gabor Mate: De fapt nu e greu. Devine greu în cultura noastră foarte complicată și foarte toxică. Când un pisoi se naște, pisicii-mamă îi e greu? Ea începe imediat să lingă puiul. La fel face o mamă șobolan cu puiul ei nou-născut. Când se naște un copil e pus imediat pe burta mamei, copilul începe să sugă iar creierul mamei începe imediat să elibereze hormoni care susțin o relație de iubire. Natura face totul foarte simplu. Activitatea umană și neînțelegerile creează dificultățile.

Rep: Ce este atașamentul?

Gabor Mate: Atașamentul e un impuls, un instinct, impulsul de a fi aproape de altcineva, cu scopul ca acel cineva să aibă grijă de tine, sau cu scopul de a avea tu grijă de acel cineva. În creierul nostru există un circuit care ne face să avem grijă de alții și să fim îngrijiți la rândul nostru. Repet, este ceva comun mamiferelor. Atașamentul, așadar, este impulsul instinctual să te apropii de altcineva, în special pentru a fi îngrijit sau a îngriji. Toți avem această caracteristică. Atașamentul nu e ceva dificil în sine. Unui părinte sănătos nu îi este greu să se atașeze de copil, iar copilului nu îi este greu să se atașeze de părinte. În nicio situație. Cum spuneam, animalelor nu le e în niciun fel greu să se atașeze de puii lor, este ceva firesc. Trebuie să ne întrebăm însă ce anume din societatea noastră face atașamentul ceva așa dificil.

Citește și toată seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Pentru început, noi, oamenii, am rupt legătura cu instinctele noastre. De exemplu, copiii mici plâng, din mai multe motive, dar întotdeauna prin plâns cer ajutor. Se poate să le fie foame, să fie uzi, sau se poate să aibă nevoie de contact fizic. Contactul fizic e o nevoie a copilului. Știți ce se întâmplă când se naște un pui de elefant? Toate celelalte mame-elefant se adună în jurul lui, și când puiul se naște, toate îl mângâie cu trompa lor. Deci puii și mai ales copiii au nevoie de atingere. Copilul plânge fiindcă are nevoie să-l ții în brațe. Dar mama ascultă de doctor care spune ”Nu, lăsați-l să doarmă singur”. Mulți părinți încearcă metoda asta, fiindcă viața lor e solicitantă, trebuie să meargă la munca dimineața, așa că lasă copilul singur, iar copilul care are 3 luni, plânge ca să fie ținut în brațe. Ca medic și eu am dat acest sfat prostesc, recunosc. Până am înțeles totul mai bine. Mama și tatăl ascultă sfatul expertului. Și ce simt, când copilul plânge iar ei nu-l iau în brațe? Li se frânge inima, fiindcă instinctul le spune să-l ia în brațe.

Dar cu cât ascultăm mai mult sfatul experților, cu atât ne ignorăm instinctele. De fapt totul începe chiar cu nașterea.

Fiindcă noi ne amestecăm foarte mult în ea. Procesul de naștere nu înseamnă, doar ieșirea fizică a copilului din corpul mamei, în lume, înseamnă și un proces de creare a legăturii mamă-copil. E un proces dureros, dar așa se creează legătura. Cam la 10-15% dintre nașteri e nevoie de cezariană, pentru a salva viața mamei și a copilului și e minunat că putem face asta. Însă dacă vedem care e procentul nașterilor prin cezariană, nu știu cum e în România, dar la nivel mondial procentul e de 40-50%. Nașterea naturală este un proces instinctual menit să elibereze în mamă și copil, hormoni care să le întărească legătura, sunt hormoni care reprezintă un cocteil al iubirii, așa li se spune – oxitocină, endorfine. Dacă noi intervenim în proces, făcând operația de cezariană, intervenim la nivelul instinctelor mamei. Nu spun că în unele cazuri operația nu e necesară, dar în lumea de azi se intervine des asupra instinctelor părinților, iar rezulatul este că acestea se pierd.

Va urma

Sursa: Garantat 100%, TVR 1

Citește și:

Gabor Mate: ”Dependența nu este o boală, ci este nevoia de a primi dragostea pe care ei nu au primit-o în copilărie”

Gabor Mate: Dezvoltarea începe din pântece, stările emoționale ale mamei afectează creierul copilului

Gabor Mate: ”Mulți părinți sunt sfătuiți să nu-și ia în brațe copilul când plânge, să nu răspundă nevoilor copilului”

Gabor Mate: De ce sunt atât de importanți primii 3 ani de viață

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media