La 93 de ani, bunica din Ținutul Momârlanilor, ne arată că viața este un miracol

Momârlanii sunt o populație așezată în Valea Jiului, o depresiune înconjurată de munții Șureanu, Parâng, Vâlcan și Retezat. Numărul lor este estimat undeva între 10.000 și 20.000. Acești oameni ai munților s-au ocupat de când se știu cu creșterea animalelor.

Maria Cocolan este un exemplu viu al rezilienței și al spiritului de muncă al momârlanilor. Ea continuă să se ocupe de gospodăria sa, să hrănească animalele și să se pregătească pentru iernile grele din aceste locuri aflate la capătul unui drum înfundat în munți și pădure.

Acesti oameni ai muntilor s-au ocupat de cresterea animalelor de generatii intregi, iar femeia in varsta care inspira respect printre cei mai tineri nu isi abandoneaza gospodaria nici macar pe masura ce se apropie de venerabila varsta de 100 de ani.

Bunica Maria, mandrindu-se cu apropierea de varsta de 100 de ani, isi traieste zilele in munti, singura, dar fara sa se planga, fiind obisnuita cu dificultatile vietii. Ea se ocupa de toate treburile gospodaresti fara ajutor si tot ce atinge iese bine.

Bunicuta din munti face treaba cat zece oameni

Venerabila doamna din munti, care la 93 de ani este harnica ca zece oameni, taie lemne, face curatenie, se ingrijeste de casa, hraneste cateva animale si pune in randuiala lucrurile.

„Am crescut si trait in Jiet si Dalja (n.r. catune al Vaii Jiului, locuite in trecut de momarlani) si apoi m-am mutat aici, langa Aninoasa. Am muncit poate mai mult ca un barbat toata viata. Am cioplit, am lucrat la padure, am crescut oi, vaci si cai. Cand eram mai in putere, eram buna negustoare de cai. Am luat cai rai si i-am ingrijit pana i-am facut buni, de ii dadeam apoi oamenilor. Am umblat si muncit mult in viata mea. Mi-a placut sa merg la biserica. Acum, la 93 de ani, Dumnezeu ma tine in putere. Muncesc si acum toata ziua. Nu pot sa stau degeaba, oricum nu are cine lucra in locul meu”, spune Maria, conform zhd.ro.

Mormintele celor doi se afla pe dealul din apropierea casei sale, alaturi de locurile de veci ale altor rude si ale unor vecini. Momarlanii obisnuiesc sa-si ingroape mortii aproape de gospodariile lor, crezand ca astfel amintirea acestora va ramane vie pentru mult timp.

„Fiecare familie isi ingroapa mortii in gradina cu pomi, ca peste cativa ani copacii sa creasca peste morminte”, arata etnologul Ion Vintilescu, intr-un studiu despre momarlani din 1937.

Vecinii o vad pe doamna Maria muncind zilnic prin curte. Taie lemne, matura, hraneste cainele, se ocupa de o mica gradina si pana recent, vara, cosea fanul crescut pe versantul abrupt la poalele casei sale vechi din lemn. Interiorul micilor incaperi din casa traditionala este impodobit cu fotografii de familie si icoane. Biblia si cateva carti bisericesti ii tin de companie Mariei, alaturi de pisici si cainele sau.

„Nu am facut scoala, dar am invatat sa citesc umbland cu vacile pe dealuri. Mi-a placut sa citesc Biblia, sa invat si sa spun poezii, dar acum, la varsta mea, ma descurc mai greu. Citesc, dar cu ochelari. Am si eu o varsta”, a mai spus bunicuta.

sursa: extranews.ro

Citește și:

Părintele Pahomie a trăit 92 de ani fără medicamente. Leacurile pe care acesta le-a descoperit

Ținutul Momârlanilor promovat în 19 de țări din întreaga lume

Ținutul Momârlanilor o nouă rută cultural- turistică

Despre  BENDIS, ZAMOLXE și alte elemente ale svasticii dacice expuse la Pensiunea Retezat

Despre uriașii de piatră, momârle și Țara Jiurilor, la OBÂRȘIA NEAMULUI ROMÂNESC de la CRAIOVA